Why the Doctrine of Inseparable Operations Matters – Opera Ad Extra: The Inseparable Works of the Triune God

Source: Why the Doctrine of Inseparable Operations Matters – Opera Ad Extra: The Inseparable Works of the Triune God

Some good theological stuff from Dr Adonis Vidu, Associate Professor at Gordon-Conwell Seminary in Boston.

Charles C. Twombly – Perichoresis and Personhood. God, Christ and Salvation in John of Damascus

Twombly - Perichoresis and Personhood-page-001

Wipf & Stock is going to publish by the end of February 2015 the PhD thesis of my virtual friend Charles Twombly, on perichoresis in John of Damascus, an excelent piece of academic work that I have used with great benefit in my own research on perichoresis in Staniloae.

I can hardly wait to see the book. Congratulations, Charles.

Richard Rohr – The Trinity as a Circle Dance

Perichoresis

The fourth-century Cappadocian Fathers tried to communicate this notion of life as mutual participation by calling the Trinitarian flow a “circle dance” (perichoresis) between the three. They were saying that whatever is going on in God is a flow that’s like a dance; and God is not just the dancer, God is the dance itself! The Incarnation is a movement—Jesus comes forth from the Father and the Holy Spirit to take us back with him into this eternal embrace, from which we first came (John 14:3). We are invited to join in the dance and have participatory knowledge of God through the Trinity.

Trinity is the very nature of God, and this God is a circle dance, a centrifugal force flowing outward, and then drawing all things into the dance centripetally. If this God names himself/herself in creation and in reality then there must be a “family resemblance” between everything else and the nature of the heart of God. Continue reading “Richard Rohr – The Trinity as a Circle Dance”

Charles Twombly – Pelagius and His Nemesis, Augustine: A Tale of Two Temperaments

Pelagius1  Augustine_of_Hippo
Pelagius and Augustine

Pelagius was an amiable chap,
A nice man on the whole.
He thought that we had all the stuff
We needed for our soul.
The sacraments were extra help
That some need more than others;
But most of us can do just fine,
Especially with good mothers.

Augustine had a good mom too,
Though she could scheme and plan.
Might be the reason he took off
To live in another land.
Now they live in America
But still live far away;
‘Gus now lives in Florida;
Monica’s near LA. Continue reading “Charles Twombly – Pelagius and His Nemesis, Augustine: A Tale of Two Temperaments”

Perichoresis in Music

1. Michael Alcorn – Perichoresis 1990 for Wind Quintet

Michael Alcorn
Prof. Michael Alcorn

While I was working on my doctoral research, on the topic of the Patristic concept of perichoresis, as applied to ecclesiology,  I came across a musical piece by Northern  Irish composer Michael Alcorn, Head of the School of Creative Arts at Queen’s University in Belfast. Continue reading “Perichoresis in Music”

O recenzie ratata

A Perichoretic Model of the Church - cover

Prin intermediul unui link la un articol al meu pe acest blog, am aflat ca Pr. Piciorus, posesorul blogului Teologie pentru azi, mi-a facut ‘cinstea’ de a ma firitisi cu o pretinsa ‘recenzie’ la teza mea de doctorat: Un model perihoretic al Bisericii. Eclesiologia trinitara a lui Dumitru Staniloae., publicata in 22012 de Editura Lambert, din Saarbrucken.

Voi argumenta pe scurt, mai jos, de ce cred ca nu avem de-a face cu o recenzie, in sensul academic al cuvintului, ci, in cel mai bun caz, cu o incercare ratata. In fapt, avem de-a face cu un text tezist, cu caracter polemic sectar, in nota obisnuita a parintelui. Dumnezeu sa-l ierte!

Autorul incepe halucinant, cu observatia ca doctoratul meu nu este in teologie, ci in… filosofie (PhD = Doctor of Philosophy). Domnia sa isi vadeste prin aceasta afirmatie absoluta ignoranta cu privire la terminologia academica din spatiul anglo-saxon. Continue reading “O recenzie ratata”

Desi extraordinar de atragatoare si de fertila, dansul ca metafora a relatiei intre cele trei persoane divine (perichoresis) se bazeaza pe o etimologie gresita. AStfel, termenul teologic nu vine de la grecescul ‘choreUo’, a dansa, ci de la ‘choreo’, a face loc (pentru altul), a contine, etc., de unde deducem ca ‘perichoresis’ inseamna NU a ‘dansa unul in jurul celorlalti’, ci ‘a face loc pentru altii, a (se) intrepatrunde.
Oricum, chiar daca e asa. analogia s-a dicedit fertila atit sub raport teologic cit si spiritual si artistic.

dyo

Darrow Miller (pe care l-am ȋntȃlnit chiar ȋn acest an la Poiana Brașov) ne invitǎ, prin intermediul unor autori interesanți, sǎ reflectǎm ȋntr-un mod mai puțin didactic la misterul Trinitǎții și la acel concept, prea puțin vehiculat ȋntre evanghelicii romȃni, de perichoresis.

Din cartea sa Crescȃnd națiunile ( Editura Aureo Oradea, 2010 – pag.119) – dedicatǎ condiției femeii ȋn societate și ȋn bisericǎ, din perspectiva diferitelor culturi ȋn spațiu și ȋn timp, dar și din perspectivǎ biblicǎ (subiect arzǎtor, nu-i așa?) – rețin aceste fragmente pe tema rolului Sfintei Treimi ȋn modelarea relațiilor dintre noi, oamenii, ȋncepȃnd din bisericǎ, fǎrǎ a ocoli ceea ce noi numim ȋncǎ cu nostalgie, dacǎ nu cu inconștiențǎ, “culturǎ creștinǎ”.

*

Natura Trinitarianǎ a lui Dumnezeu, așa cum aratǎ aceste aspecte ale creației, este cu nimc mai puțin decȃt staticǎ. Clark Pinnok scrie:

Teologii timpurii vorbeau despre Trinitate ca despre un dans, ca…

View original post 130 more words

Richard Rohr – Letting Go: A Spirituality of Subtraction – 5 – Security vs Solidarity

You cannot serve security and solidarity.

Comment – After 9/11 security has become a universally sought after value in the West in general and the US in particular. Yet, security, as legitimate as it may be as a basic human need, remains strictly in the area of selfishness. Human solidarity, on the other side, is the supreme value of the community orientation of a ‘kingdom person’. Individualism – the human person conceived as a monad; a reality in itself, although an understandable reaction to the evil of collectivism, remains captive to the realm of selfishness, which dominates the modernistic mindset. The human being, created ‘in the image of Triune God’, is by design a communitarian being, called to live the solidarity of perichoresis (a Patristic concept describing the coinherence or interpenetration of the actions of the Persons of the Holy Trinity – meaning, basically, that we can never have one divine person, without the other two). The same idea is expressed through the Bantu concept of ubuntu – which states that I can only become a human being through the other human beings; I am human only through and for the others. When we give precedence to security over solidarity, we risk to devolve as persons, to become less human.

Un model perihoretic al Bisericii. Eclesiologia trinitara a Pr. Dumitru Staniloae – Rezumatul tezei

Dănuţ Mănăstireanu; A Perichoretic Model of the Church. The Trinitarian Ecclesiology of Dumitru Stăniloae (Un model perihoretic al bisericii. Eclesiologia trinitară a Pr. Dumitru Stăniloae); 2005; Ph.D., London School of Theology, Instituţie asociată Universităţii Brunel, Londra (Lambert Academic Publishing, Saarbrücken, 2012)

Rezumatul tezei

Studiul de față a început cu o evaluare a simbolismului religios în perioada modernismului, în încercarea de a stabili legitimitatea metodologică a folosirii metaforelor şi modelelor în teologie.

Am arătat într-o manieră, credem, convingătoare, că realitatea, aşa cum o percepem noi la începutul mileniului al treilea după Cristos, a respins aşteptările seculare ale morţii progresive a universului simbolic (inclusiv a dimensiunii sale religioase) pe care le-a avansat umanitatea în perspectiva sa raţionalistă. Secularizarea progresivă care se poate observa în Europa şi în cadrul comunității academice globale apare ca a excepţie în prezent, în vreme ce reînvierea fundamentalismului religios şi extinderea rapidă a formelor conservatoare ale creştinismului în lumea aflată în dezvoltare dovedesc faptul că religia este mai vie ca niciodată în lumea contemporană. Continue reading “Un model perihoretic al Bisericii. Eclesiologia trinitara a Pr. Dumitru Staniloae – Rezumatul tezei”

Un model perihoretic al Bisericii. Eclesiologia trinitara a Pr. Dumitru Staniloae – Abstract

Dănuţ Mănăstireanu; A Perichoretic Model of the Church. The Trinitarian Ecclesiology of Dumitru Stăniloae (Un model perihoretic al bisericii. Eclesiologia trinitară a Pr. Dumitru Stăniloae); 2005; Ph.D., London School of Theology, Instituţie asociată Universităţii Brunel, Londra (Lambert Academic Publishing, Saarbrücken, 2012)

Abstract

Studiul de faţă își propune să investigheze consecvenţa eclesiologiei lui Dumitru Stăniloae, prin intermediul conceptului de perihoreză trinitară. În contextul secular al modernităţii, legitimitatea folosirii modelelor în teologie nu poate fi considerată ca ceva de la sine înțeles, de unde şi nevoia de a stabili un cadru metodologic adecvat pentru acest studiu, care să corespundă cerințelor academice actuale. După o perioadă de neglijare, datorată dominaţiei raţionalismului, secolul al XX-lea a fost martorul reînvierii universului simbolic, care a dominat gândirea umană în cea mai mare parte a istoriei sale. Renaşterea simbolismului religios a adus cu sine şi un interes înnoit pentru utilizarea metaforelor şi a modelelor ca instrumente euristice în ştiinţă şi în teologie. Continue reading “Un model perihoretic al Bisericii. Eclesiologia trinitara a Pr. Dumitru Staniloae – Abstract”

My PhD Thesis – A Perichoretic Model of the Church. The Trinitarian Ecclesiology of Dumitru Staniloae Has Been Published

Dear friends,

I am very glad to share with you that the original text of my PhD thesis, titled A Perichoretic Model of the Church. The Trinitarian Ecclesiology of Dumitru Staniloae, that I have defended in 2004 at London School of Theology (Brunel University) has just been published by Lambert Academic Publishing in Germany. Continue reading “My PhD Thesis – A Perichoretic Model of the Church. The Trinitarian Ecclesiology of Dumitru Staniloae Has Been Published”

The Lord of The Dance – A ‘Perichoretic’ Song

Continue reading “The Lord of The Dance – A ‘Perichoretic’ Song”

Lord of the Dance

Perichoresis

I dedicate this song to my dear mourning friend Emil Bartos

Lord of the Dance

words by Sydney Carter, music traditional

I danced in the morning when the world was begun
I danced in the Moon & the Stars & the Sun
I came down from Heaven & I danced on Earth
At Bethlehem I had my birth:

Dance then, wherever you may be
I am the Lord of the Dance, said He!
And I’ll lead you all, wherever you may be
And I’ll lead you all in the Dance, said He!
(…lead you all in the Dance, said He!)

Continue reading “Lord of the Dance”

Persona – un an in blogosfera – cateva concluzii-1

persona1

Trecerea unui an este întotdeauna un bun prilej de bilanţ, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, pe mine bilanţurile mă cam sperie, pentru că tind să-mi iasă mai întotdeauna cu semnul minus, ceea ce este deprimant. Voi încerca totuşi să fac aici o mică evaluare a experienţei mele de blogger, pentru că ar fi păcat să pierd acest prilej de smerire. Voi, cititorii mei, veţi putea face acelaşi lucru prin comentariile voastre la acest post şi la cele care urmează.

Continue reading “Persona – un an in blogosfera – cateva concluzii-1”

Perichoresis – articol in Revista Archaeus

Dacă tot am început să vă comunic ceva bucurii personale, daţi-mi voie să vă mai împărtăşesc una, mai puţin modestă.

La sfârşitul acestei săptămâni a apărut un nou număr al revistei Archaeus, a nou-infiinţatului Institut de istorie a religiilor, din cadrul Academiei Române.

Continue reading “Perichoresis – articol in Revista Archaeus”