12 martie 1977 – Fragment scrisoare catre Daniel Branzai

…Acum aş vrea să-ţi spun despre problema care te vizează personal. De fapt nu s-a discutat direct despre tine. O singură aluzie a făcut Selea când a zis că nu trebuie să ne gândim la tinerii care abia termină seminarul. Ei mai bine să meargă la ţară să-şi facă stagiul acolo. Iartă-mă că am spus aşa de deschis. Suntem bărbaţi şi oameni care trăim pe picioarele noastre. N-are nici un rost să ne înşelăm unii pe alţii sau pe noi înşine. Mai departe îţi voi descrie puţin ce s-a spus în chestiunea pastorului şi apoi voi trage câteva concluzii după care închei cu o propunere. [1]

Cei mai mulţi au cerut chiar foarte insistent încadrarea lui XXXXX [Selea] ca păstor. De la început trebuie să ştii că aceştia au majoritate. Totuşi XXXXX [Selea] a afirmat că nu vrea să ia postul dacă  “principalii factori din biserică” nu-l susţin. Şi nu-l susţin, acesta-i adevărul, care se vede pe pagina anterioară. Singurul argument al grupării care-l susţine este că “nu există altul” şi “ce să mai căutăm în altă parte dacă avem în Iaşi”. XXXXX [Selea] respinge primul argument, dar susţinătorii lui, fără să vrea, din “nevinovăţie”=lipsă de inteligenţă, împing mereu acest argument în faţă. Aşa susţinători, aşa campanie electorală. În sfârşit, alegerea pastorului s-a amânat pentru data de 13 martie. [2]

O voce singulară a propus pe XXXXX sau XXXXX. Ideea nu s-a discutat. Selea a avut grijă să prezinte eforturile lui insusi pentru aducerea lui XXXXX şi că acesta nu răspunde, dar el încearcă mai departe. HA! HA!

Privind în urmă la evoluţia problemei in perioada de la şedinţa din martie 1976 până acum putem trage următoarele concluzii: în biserică există 3 curente grupate în două direcţii contrare, pro sau contra XXXXX [Selea].

1) gruparea din care fac şi eu parte, care la susţinut până la şedinţa din martie, considerându-l omul cel mai potrivit pentru acest post pe considerentul că el era omul ce a susţinut spiritual biserica o lungă perioadă de timp pe vremea lui XXXXX [Radu Cruceru]. Motivul schimbării este că ne-am dat seama atunci şi apoi tot mai mult că el revendică acest post ca un drept, că el consideră că este omul potrivit şi că lui i se cuvine pentrucă a lucrat atât de mult din 1960 când este în Iaşi. Expresia: “până acum am fost bun şi acum nu mai sunt bun?” a devenit clasică. Ce diferenţă între această atitudine şi cea a prorocilor şi a oamenilor lui D-zeu care spun: “Nu sunt vrednic, Trimite pe altul”! El aşteaptă să fie cerut. [3]

2) alţii l-au urât pur şi simplu până la acea şedinţă, iar acum îl susţin cu cea mai mare pasiune. De ce îl urau? Datorită poziţiei lui anterioare faţă de Cruceru. Acum însă părerea lui s-a schimbat cu totul şi face penitenţă. Metoda a prins şi a dat rezultate. Al doilea motiv pentru care aceştia îl susţin acum, este poziţia lui în cazul […]. [4] Cred că îl cunoşti. Acesta, fiind căsătorit, a trăit cu o fată care a născut un copil. Tatăl […] A nenorocit pe fata aceea şi pe ei, a îndârjit pe tatăl lor care e necredincios.

Comentarii

1. Scrisoarea nu este datată, dar poate fi plasată în timp pe baza documentului anterior din dosar. Ea era adresată lui Daniel Branzai, pe atunci student in ultimul an al Seminarului baptist din Bucureşti şi preferatul nostru, al tinerilor, la potiţia de pastor al Bisisericii baptiste din Iaşi.

2. Biserica nu avea pastor de peste un an, după uciderea lui Radu Cruceru.

3. Florin Selea, fost pastor baptist, coleg de seminar şi prieten cu Radu Cruceru,care îşi pieduse postul în urma arondărilor făcute de regimulcomunist, era prezbiter al bisericii din Iaşi şi candida la postul de pastor. În ultimii ani înainte de 1975, fusese, pe bună dreptate, foarte critic faţă de pastorul Cruceru şi de aceea prietenii acestuia îi purtau pică. El ăşi schimbase însă poziţia faţă de acesta după moartea lui şi reintrase astfel în graţiile acestui grup din biserică, ce se opunea venirii lui Brânzăi la Iaşi. Din păcate pentru el, Selea avusese o cădere morală în tinereţe şi aceasta i-a fost fatală în încercarea lui de a deveni din noou păstor.

4. Nu-mi amintesc despre cine anume este vorba. Oricum, nu este foarte important.