In memoriam Doina Ghica

(Sursa foto: AICI)

Ieri seara, la orele 17,  a plecat la loc de odihna cu sfintii doamna Doina Ghica, iubita sotie a vechiului meu prieten Costel Ghica, prezbiter al Bisericii Neemia din Iasi.

I-am cunoscut pe Costel si Doina la sfirsitul anilor ’70, prin intermediul tatalui meu, care mi i-a recomandat ca pe niste oameni valorosi. Costel era unul dintre cei care conduceau lucrarea cu tinerii in Biserica crestinilor dupa Evanghelie din Iasi. Tineri casatoriti, sotii Ghica locuiau intr-un bloc de garsoniere nu foarte departe de noi.

Cu vremea am intrat intr-o relatie de ucenicie, inspirati de invatatura primita prin intermediul Navigatorilor. La sfirsitul anilor ’80 Costel si Doina ne-au fost prietenii cei mai apropiati. Am facut concedii impreuna si am fost implicati in activitati misionare, la Focsani si in Bucuvina, intre altele.

Dupa ce mi-am pierdut in 1987 slujba de economist din pricina probmelor cu Securitatea, schimbarile din 1989 aveau sa ma gaseasca lucrind ca muncitor necalificat la un atelier de monumente funerare in curtea casei din strada Sipotel in care locuia pe atunci familia Ghica.

Istoria ne-a despartit apoi, dar am pastrat o relatie decenta, chiar daca intilnirile noastre au fost rare in ultimii ani.

Pe acest parcurs de aproape treizeci de ani am cunoscut-o pe Doina nu doar ca pe o femeie deosebit de frumoasa si sensibila, ci si ca pe un om cu frica de Dumnezeu si cu o adevarata pasiune pentru rugaciune si pentru slujirea altora. Multi oameni care au trecut prin casa lor pot depune marturie despre asta.

In vremea in care conduceau grupuri de ucenicie, cind au inceput o boserica de casa si apoi cind au initiat Biserica Neemia, in care se inchina acum si fiica mea, Doina Ghica a fost un sprijin constant pentru Costel, fiind o pricina de echilibru si de temperare a initiativelor adeseori intempestive ale lui Costel. A fost, cu adevarat, ceea ce Scriptura numeste un “ajutor potrivit”

A nascut si a crescut impreuna cu Costel patru copii buni si credinciosi, care au fost nu numai o bucurie si o binecuvintare, ci si una dintre explicatiile succesului de netagaduit al bisericii lor. In final, Dumnezeu i-a dat bucuria neasemuita de a-si vedea cu ochii trupesti primul nepot, Filip, fiul Otiliei, fiica ei cea mare, pe care de acum incolo il va veghea cu rugaciunile ei din lumea de dincolo.

A plecat dintre noi (cu trupul) asa cum a trait., cu discretie si eleganta, dupa trei ani de suferinte, in care a dat marturia unei increderi de nezguduit in Dumnezeu. Acum se odihneste cu sfintii.

Ne ramine noua provocarea sa incheiem umblarea noastra cu Dumnezeu la fel de stralucit cum a facut-o ea.

* * *

Ceremonia funerara va avea loc  joi 12 august, orele 11am, la capela cimitirului Sf. Petru si Pavel (pe strada Moara de vint, aproape de Little Texas).

Advertisement