The Great Evangelical Rebranding


Sarah Posner, The Guardian

In the early part of the noughties, Rev Jerry Falwell declared on national television that the 9/11 terrorist attacks on the US were the result of “throwing God out of the public square, out of the schools. The abortionists have got to bear some burden for this because God will not be mocked.”

“We have sinned against Almighty God, at the highest level of our government, we’ve stuck our finger in your eye,” agreed Pat Robertson, who was hosting Falwell on his 700 Club programme.

The mockery of the hellfire-breathing duo was swift and unrelenting. Robertson and Falwell, brand names of the religious right, had become embarrassments to evangelicalism. They had outlived their usefulness, and were too old, musty, and unabashedly nutty for the new evangelical cool.

As their stars were fading, evangelicalism’s emerging celebrities were employing savvy public relations specialists and rebranding themselves as your best friend, your entertainer, or your shrink – not the mouthpiece for a vengeful God. By the time Falwell died suddenly in 2007, a “new” kind of evangelical had seized the virtual pulpit of America’s attention.

Read on in The Guardian. (Thanks to Nelu Balaj for recommending this on Facebook.)

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

20 thoughts on “The Great Evangelical Rebranding”

  1. si de termina cu:
    ‘As the decade closed, though, a group of prominent evangelicals partnered with Catholics in signing the Manhattan Declaration, which promised civil disobedience of laws that supposedly violated their religious freedom by granting rights to gay people or reproductive freedom to women. A call to revival of the culture wars, the declaration highlights how the evangelical rebranding hasn’t stuck: as much as the movement tries to present itself as a path to personal fulfillment, it still aims to be a means of political dominance.’

    so re-branding isn’t much of a choice. anything about god?

    Like

    1. Sincer, acesta a fost, vag, si sentimentul meu cu acest manifest (pe linga faptul ca am in general alergie la ‘manifeste’). Tocmai de aceea nu m-am simtit foarte motivat sa-l semnez sau sa scriu despre el. Se poate, desigur, sa ma insel. S-am mai constatat cazuti 😦 dar asta simt, deocamdata.

      Like

    1. Dupa cum vedeti, sunt o continua dezamagire pt dvs. Dvs insa sunteti foarte previzibil.
      Nu conteaza cine este doamna care analizeaza, ci ce spune ea si eu cred ca, chiar daca nu suntem totalmente de acord cu ea, nici eu nu sunt, chiar daca in mai putina masura ca dvs. spre deosebire de dvs, consider ca merita ia sa iau in seama ce are de spus. Asa cum spuneam, de gustibus…

      Like

      1. Teologi ca dvs, ulen si [partial] Alex n-ar fi de asteptat sa-si formeze o opinie despre o miscare crestina prin ochelarii unei ziariste care daca nu e ateie cel putin are diskinezie anti-evanghelica. De citit am citit si si eu, si critica marxista a noastra si citesc si criticile actuale, obiectivitatea lor si validitatea evaluarilor lor insa nu sunt de promovat precum o opinie ce tinde sa formateze gindirea celor ce superficial arunca o privie pe pagina unui blog sau nu va cunosc. Ma tem ca e-o leaca de rautate din partea lui ulen.

        Like

      2. Nu cred ca e vreo rautate din partea lui Nelu.
        Si nu cred ca recomandarea unor texte critice este demolatoare. Poate doar pentru cei superficiali. Dar ma indoiesc de faptul ca acestia ‘fac multi purici’ la mine pe blog.

        Like

  2. Numai crestinismul american resuseste sa alature notiuni ca “re-branding”, “marketing”, “money”, “politics” … si altele, de numele lui Hristos. Uneori o face de buna voie, alteori se lasa etichetat prin ceea ce promoveaza in lumea americana. Mai grav mi se pare faptul ca si noi incepem sa gandim tot mai mult viata Bisericii folosind astfel de notiuni iar la noi ele chiar se potrivesc ca nuca in perete.

    Like

    1. Spatiul american este dominat in plan filosofic si practic de pragmatism. Alaturi de latura lui realista, aceea a incurajarii lucrurilor care functioneaza, cu adevarat, acesta a dat nastere in plan religios unor aberatii teologice, precum church growth – o metoda de crestere a bisericii bazata pe principiul omohenitatii, absolut contrar esentei fundamental eclectice a bisericii, dar mai ales la erezia ca paraduieste in prezent lumea evanghelica, mai ales cea carismatica, asa-numita ‘prosperity gospel’ (duca-se pe pustii!)
      Transplantat pe sol european, acest pragmatism nu este numai desuet, ci si contraproductiv, facindu-ne sa devenim si mai disconectati in raport cu contextul cultural in care ne aflam, ceea ce are consecinte catastrofale asupra marturiei Evangheliei.

      Like

      1. Stilul dvs devastator este si el un fel de fundamentalism. Si indiferent cum il cheama deformeaza realitatea. La urma urmei, cine critica are dreptate- de cele mai multe ori. Si eu sunt un critic al mega-church, al miscarii carismatice. Nu e totul praf si pulbere si aberatie teologica. Da, Dumnezeu a darimat zidul de la mijloc- deci omogenitatea nu trebuie cultivata; oricum, ea apare…oamenii merg unde se simt confortabili/familiari. De bine de rau, in acese biserici sunt zeci de mii de oameni ce l-au gasit pe Mintuitorul si si-au refacut viata, in multe cazuri. Apoi, bune sau rele, acestea dezvolta misiuni in zone diferite ceea ce omogenizeaza dar la alt nivel. Pina la urma daca asta ar fi o catastrofa in Europa, ceea ce-i acum e altceva? Lunidu-i doar pe evanghelici sunt ei semnificativi numeric in Franta, Italia, Spania, nordul Europei? Teologii sunt buni la gindire, analiza, cunoastere teoretica, dar ei sunt mai sectarii ca sectarii: nu te incadrezi in sub-categoria cutare, esti eretic; n-ai o definitie coerenta despre ceva, esti praf si pulbere.
        Apoi, spre deosebire de Europa, omogenitaea asta nu se realizeaza etnic… mai degraba rasial, si ca si clasa sociala.
        Un prieten emigrat din Romania comunista mpreuna cu sora lui a aterizat intr-o mega-church baptista. Au completat un formular de vizitator cu sarcasm: ” precis nu ne viziteaza nimeni”. N-a trecut Miercuri si au fost vizitati de cineva de virsta lor si ajutati sa se integreze in biserica si nu numai. Omogenitate, dar nu catastrofala… Ar fi mai bine pt Europa evanghelica sa-nvete ceva din America evanghelica si sa evite excesele. Ce faceti dvs. are ca rezultat doar repugnarea miscarii evanghelice in bloc…La urma urmei, modelul american a dat deja rezultate in Europa: chiar si acolo unde bisericile evanghelice n-au succes, grupurile de studiu/ucenicizare au avut…Personal imi pun nadejdea in bisericile roamnesti evanghelice ce au aparut in Europa Occidentala. Cu toata crtica d-lui Tibi Pop, nu cred ca acestea au aparut la voia intimplarii si daca vor folosi metode pragmatice s–ar putea sa reuseasca. Mai ales daca, asa cum presupun, este voia Domnului
        Comentariul dvs. este excesiv, chiar daca are elemente corecte prin el.

        Like

      2. Nu am pretins niciodata ca sunt un om echilibrat. Nu cred in valoarea echilibrului.
        Cred, de asemenea ca opinia dvs. cum ca criticile mele au ca rezultat ‘repugnarea’ miscarii evanghelice este, ca sa va citez, ‘excesiva’. Lasati istoria sa se pronunte. Nu tot ce va repugna dvs. este contrar adevarului.
        Eu am facut o critica teologica, nu una pragmatica a miscarii church growth. Ca Dumnezeu se foloseste de ea, cum s-a folosit si de magarul lui Balaam, acest lucru este neindoielnic. Dumnezeu e liber sa se foloseasca si de dracu’ si chiar o face. Aceasta insa nu sfinteste magarul. ca sa nu mai vorbim de ‘celalalt’.
        In final, n-am inteles nicicum de ce omogenitatea rasiala si sociala ar fi superioara celei etnice. Si chiar de-ar fi asa, daca principiul diversitatii este unul biblic, deconstruirea lui, inclusiv pe considerente pragmatic,e este nelegitima si periculoasa pe termen lung. Asta daca revelatia conteaza. dar se pare ca pentru dvs., cel putin in acest caz, succesul este mai important decit credicniosia. iata, la asta – adica la pierderea luciditatii – conduce aderarea excesiva la o anume ideologie, oricare ar fi aceea.

        Like

  3. Cel ptuin asta urmariti: respingerea evanghelismului american. N-ar fi nici un pacat, doar Domnul Hristos nu s-a nascut pa malul Potomacului, dar ceea ce e in Europa nu e catastrofa (ma refer la impactul evanghelicilor in Europa de vest)?
    Poate ar trebui sa va scriu in pivat. Dvs. sunteti ecumenic, dar nu cind e vorba de evanghelicii americanii. Folositi termenul erezie des. Nu cred ca v-am auzit sa-l fi folosit vis a vis de mariologie, inchinarea la sfinti/icoane/moaste, cultul mortilor sau trans-substantiere. Probabil la baza e un pragmatism (il folosesc ca eufemism).
    Si eu condamn doctrina prosperitatii…. dar nu e prima data cind abuzati de termenul erezie.
    Mai ciudat e faptul ca sfatuiati diaspra sa-nvete de la si sa se integreze in miscarea evaghelica din US, iar acum va ucideti copilul drag.
    PS-desi polemica, compararea cu Balaam sau cu necuratul e deplasata; iertati-ma!

    Like

    1. Cred ca va cam alintati si exagerati.
      Evanghelismul american are destule calitati si oameni de valoare (e drept, mai ales intre cei neinregimentati si intre cei din traditiile magisteriale).
      Nu cred ca e nevoie sa-l aparati. Este destul de puternic sa se aparere singur.
      In legatura cu termenul ‘erezie’, cred ca se potriveste perfect pentru teologia prosperitatii.
      Este adevarat ca-l folosesc des, ca sai facpe cei intepeniti sa gindeasca. Unii nu gindesc decit daca-i enervezi.
      In ce priveste ereziile catolicilor si ale ortodoscilor, caci au si ei destule, e treaba lor sa le critice. Noi trebuie sa facem curat mai intii in propria curte. Va amontiti de proverbul cu paiul si borna. Se aplica perfect. Chiar daca stiu ca nu vrea place pacifismul ‘slabanog’ al Predicii de pe munte.
      Va doresc un an cu pace.

      Like

  4. O ultima chestie. Cind erati in comunism nu cred ca ati fi dat mare crezare articolelor critice scrise de marxisti la adresa noastra. Si erau destule; si carti nu doar articole. Ciudat e ca sunteti tare inclinati, cei din Europa, sa priviti cu ochi ingaduitori pe secularistii/paginii si antiteistii moderni atunci cind critica pa “cineva”. Un lucru fac bine conservatorii americani, ba chiar si fundamentalistii; Falwell poate fi dat exemplu pozitiv: realizeaza ca e vorba de acelasi dusman, Pririsul cel vechi. Ciudat, dvs adeptii unor stategii mai inteligente, aveti impresia ca respectivul s-a mai democratizat cu vremea. E drept ca dusmanii nostri actuali nu mai sunt atit de brutali precum comunistii si ne “ingaduie” sa existam, dar sunt inspirati de aceleasi duhuri si au tot atita dreptate precum primii. Daca aveti mai mutla inteligentsa decit cei de pe-aici “cu-atit mai bine tarii si dvs cu-atit mai bine”. Nu cred insa ca vedeti pericolul si nu din lipsa de inteligenta ci din alte motive. Pe dusmani trebuie sa-i iubim; asta nu-nseamna sa le dam dreptate sau sa nu fim in cunstinta de tacticile lor. Cu predica de pe munte sunt si ok si nu! Nu stau tare bine cu dragostea. Tare ma tem ca nu sunt singurul la dvs. pe blog.
    Pax vobiscum!
    PS- lipsa de dragoste mi-am martusirit-o comunitatii din care fac parte. era tardiv, o constatasera de mult…

    Like

  5. cre ca fiecare are dreptul de a exagera, sau de a ironiza, ce ii place sau ce nu ii place. asta facem toti. a, cu exceptia “purilor” si “rigoristilor”care mai bintuie cu cite o interventie de tip “numele mic”, bla-bla-bla, de ce ai scris aia si nu aialalta, esti pe niciunde si alte asemenea kesti inteligente. nici nu stiu cum ii cheama si semneaza ca rominu neaosh de acum 100 de ani care isi punea degetu sau facea o cruce.
    nou ne place sa exageram un PIC ca sa ii speriem pe altii, doru radu et co, le place sa apere tot ce atacam, parca in principiu, tocmai ca sa arate cit de serioasa e partida atacata si cit de rau am facut noi. evident, adevarul nu este alb sau negru, ci undeva la mijloc de cele mai multe ori. daca te uiti la dialogurile aste ai impresia ca noi suntem liberalii dracului, iar doru et co sunt neprihanitii domnului. in fond probabil ca lucrurile nu stau asa de transant in ambele partide.
    ce ziceti?

    Like

    1. sper sa nu stea invers, Aex. Recunosc ca noi suntem purii si nu tocmai rigurosii (recte subsemnatu’). In rest,as putea sa-ti spun parerea despre cei cu studii in Anglia dar oricum ar fi inutil, la fel ca pin acum. Apreciez ca ti-ai exprimat o leaca de opinie despre Manhattan si nu te-ai lasat pe mina lui madam skirtz.
      Pe-aici e ingrozitor de frig. N-a inghetat Muresul? Am, impresia ca Copenhaga (caofonie intentionata) deja produce rezultate: se asteapta si mai frig.
      Sa fii fericit in 2010!

      Like

      1. muresul la fel de fierbinte ca tine.
        cu fericirea mai vedem.

        nu stiu de ce esti asa pornit pe anglia aia de parca ne-a asteptat la colt cu parul liberal. in afara unui singur prof mai liberal (toata lumea l-a inteles de ce) care pina la urma a venit mai acasa, n-am vazut si auzit picior de liberal atunci cind mi-am facut studiile. tu de unde ai informatiile? cred, s-ar putea sa gresesc ca deosebirea vine din faptul ca unii studiaza teologia si altii nu studiaza teologia. si asta ar trebui definit. si ar trebui sa ne criticam noi, nu sa ascundem sub covor, ca altii ne vor critica mai dur.

        la noi s-au anuntat temperaturi pozitive de miine, pina la +10 vineri. deci e cald.

        astept sa ne vedem prin state! 🙂

        Like

      2. Alex:
        Te-astept in state. Adu-ti insa o haina groasa. Pina si capsunele din Florida risca sa-nghete de frig.
        Eu n-am nimic cu Anglia; ba chiar sunt pro-englez. Voi ati inceput, insa. Suntem suficient de maturi sa stim ca nu suntem imuni la critica.

        Like

  6. M-am aprit pe la mijlocul paginii … ca incepea sa ma doare capul de atitea discutii cotra.

    REFERITOR la cea ce a Scris Danut mai sus:
    ” Spatiul american este dominat in plan filosofic si practic de pragmatism. Alaturi de latura lui realista, aceea a incurajarii lucrurilor care functioneaza, cu adevarat, acesta a dat nastere in plan religios unor aberatii teologice, precum church growth – o metoda de crestere a bisericii bazata pe principiul omohenitatii, absolut contrar esentei fundamental eclectice a bisericii, dar mai ales la erezia ca paraduieste in prezent lumea evanghelica, mai ales cea carismatica, asa-numita ‘prosperity gospel’ ”

    dupa 21 de ani in SUA pot spune:
    1) ADEVARAT – “Spatiul american este dominat in plan filosofic si practic de pragmatism. ”
    2) CUMVA … SOMEWHAT – “acesta a dat nastere in plan religios unor aberatii teologice, precum church growth” … nu stiu daca Church Growth sar categoriza in aberatie TEOLOGICA. Este o aberatie a vietii practice, a vietii bisericilor care pun baza pe NUMERE (membri, bani, programe, marketing strategies and studies) decat pe CALITATE (catechism, spiritual growth, discipleship, being follower-of-Jesus, small-group Bible study groups). In aceasta categorie va RECOMAND “The Present Future: Six Tough Questions for the Church” by Reggie McNeal

    3) AMIN – “erezia ca paraduieste in prezent lumea evanghelica, mai ales cea carismatica, asa-numita ‘prosperity gospel’ ” I also believe that the Health and Wealth Gospel is a perversion of the true meaning of the Good News -> Jesus Chirst.

    Evanghelisti de dau exemple care ne arata ca chair oameni lui Dumnezeu pot fii intro stare saracacioasa (material vorbind) … Rich man and Lazarus … si in asemenea viata lui Iov.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s