Dr Danut Jemna – Viitorul comunitatii penticostale din România

Pentecostal baptism

La rugamintea prietenului meu, Dr Danut Jemna, fac publice aici consideratiile lui legate de situatia penticostalismului romanesc in acest moment. Textul de fata reia o analiza facuta de Dr. Jemna, singurul specialist in patristica in spatiul pentecostal romanesc, in urma cu aproximativ zece ani. Ca profesor universitar abilitat, Dr. Jemna este, de asemenea, specialist in statistica, cu un interes special pentru demografie, domeniu in care a publicat deja un numar de carti si articole. Textul de fata include si o discutie asupra citorva probleme importante pentru penticostali, si prea putin discutate pina acum, din perspectiva acestei discipline stiintifice.

Scopul acestei analize critice nu este nicidecum unul destructiv, ci reprezinta o invitatie la un prea mult intirziat dialog legat de o serie de chestiuni fundamentale de care depinde, crede autorul, viitorul comunitatii penticostale in Romania.

Autorul este deschis sa raspunda la reactiile celor interesati. O puteti face aici sau direct, pe email (pe care il pot pune la dispozitie, in privat, celor interesati).

Redau mai jos inceputul acestei analize.

** * *

În noiembrie 2008, la un moment aniversar, am scris un text pe care l-am intitulat: Are un loc Biserica Penticostală în România şi în Iaşi? În acest text am încercat să fac câteva observații legate de: dezvoltarea comunității în profil teritorial (am subliniat concentrarea în anumite zone ale țării și în mediul rural); spiritualitatea penticostală (cu înclinații dualiste și lipsa unei viziuni care să integreze întreaga realitate a existenței umane); prezența publică (precară și ambiguă, reactivă și partizană); relațiile cu celelalte comunități religioase (dominate de spirit sectar). Revin asupra acestei teme cu o nuanțare a întrebării puse atunci – mai are viitor această confesiune în România? Pentru a putea da un răspuns coerent la această întrebare este necesară analiza unor elemente pe care le supunem discuției în continuare.

  1. Paradoxul tradiției și identitatea penticostală

Contestarea ideii de tradiție este una tipică pentru noile comunități creștine dezvoltate din Reforma protestantă radicală. O asemenea poziție aduce cu sine o serie de efecte negative inevitabile: lipsa conștiinței istorice; repetarea greșelilor din trecut; reinventarea continuă a identității; dominanta confesională în definirea identității creștine etc. În comunitatea penticostală din România, conceptul de tradiție este respins și primește nuanțe negative din cel puțin două motive: definirea prin opoziție cu biserica majoritară (ortodoxă) – o comunitate pentru care tradiția reprezintă o valoare fundamentală; înțelegerea greșită a conceptului de tradiție la comunitățile istorice, receptarea ei ca pe un derapaj de la adevărata spiritualitate. Este foarte limpede că refuzul conceptului de tradiție nu înseamnă și anularea în fapt a acestei realități. Orice comunitate religioasă dezvoltă o tradiție, are o tradiție, fie că și-o asumă explicit, fie că nu. Așadar, putem vorbi despre o tradiție a bisericii penticostale din România, chiar dacă istoria acestei comunități eclesiale este una relativ scurtă. O analiză a tradiției acestei biserici ar trebui să evidențieze atât elementele constitutive specifice, cât și maniera în care aceste elemente au fost definite, au suferit influențe pe parcurs și au interacționat cu alte tradiții religioase. În cele ce urmează, subliniem câteva aspecte mai importante ale problemei prin prisma importanței tradiției în plan identitar.

Ca orice comunitate religioasă, penticostalii au primit și au transmis mai departe un conținut (definit coerent sau nu) ce poate fi urmărit în procesul său de evoluție de la părinții fondatori până în prezent. În interiorul comunității, refuzul ideii de tradiție a condus la o slabă preocupare pentru o analiză consistentă atât cu privire la ceea ce s-a primit, cât și cu privire la procesul de transmitere a acestui conținut generațiilor următoare. Efectul unei asemenea situații a adus serioase ambiguități în plan identitar. Subliniem în special incapacitatea de a delimita clar între ceea ce reprezintă miezul tare al identității creștine de elementele ce reprezintă specificul confesional, pe de o parte, și ceea ce este stabil, durabil, de ceea ce este particular, trecător și contextual, pe de altă parte.

Un prim aspect cu privire la analiza tradiției penticostale vizează dominanta orală și neglijarea efortului de elaborare a unor texte și documente fundamentale care să sprijine demersul definirii identității comunității. Până în prezent, textele și documentele care ar putea juca un rol important pentru teologia și spiritualitatea penticostală sunt puține și nu au apărut dintr-un proiect teologic comunitar asumat. Ceea ce s-a scris reprezintă, de regulă, concretizarea unor eforturi individuale și locale animate de diverse obiective. O parte dintre aceste texte sunt rezultatul unui mecanism instituțional. În această categorie, se includ în special textele produse de cadrele didactice de la Institutul Teologic Penticostal din București și reprezintă concretizări ale unor eforturi individuale prin care se răspunde exigențelor sistemului educațional din România (cerința de a scrie este impusă de sistemul de evaluare și avansare în cariera universitară). Alte tipuri de texte sunt expresia unei spiritualități orientate pe activismul religios și pe dominanta manifestării publice a spiritualității (menționăm textele cu caracter devoțional, cărțile cu schițe de predici sau texte ce prezintă descriptiv ceea ce se întâmplă în întâlnirile membrilor comunității). Cu totul recent, se observă și apariția unor texte care încearcă să exploreze istoria comunității penticostale din România. Cel mai adesea, asemenea texte sunt scrise de persoane fără pregătire de specialitate și au mai degrabă un caracter hagiografic și elogios cu privire la trecut. La nivel comunitar, efortul de a scrie, de a produce texte care să analizeze propria spiritualitate nu pare să reprezintă un subiect suficient de important pentru a i se acorda atenție. În general, ceea ce s-a scris în această direcție nu a fost supus unei analize la nivel de comunitate și nu s-au conturat nici un fel de repere la acest nivel.

Danut Jemna
Prof. univ. dr. habil. Danut Jemna, in afara responsabilitatilor academice curente la Universitatea Al I Cuza din Iasi, a predat o vreme patristica la Institutul Teologic Penticostal (ITP) din Bucuresti. Daca va intrebati de ce doar ‘o vreme’, va rog sa-l intrebati pe actualul rector al respectivei institutii teologice de ce dr. Jemna nu mai preda acum acolo; sunt sigur el stie cel mai bine motivul, ca autor (i)moral al deciziei.

Jemna - Irineu

Editura Doxologia, de la Iasi, probabil cea mai importanta editura ortodoxa din Romania in acest moment, a publicat in 2017 versiunea revizuita pentru tipar a tezei de doctorat in patristica a lui Danut Jemna, sustinuta la Facultatea de teologie ortodoxa din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, sub indrumarea Prof. univ. dr. pr. Stelian Tofana. Lucrarea poarta titlul Antropologia Sfântului Irineu de Lyon. Incoruptibilitatea ca destin al omului.

* * *

Daca sunteti interesati, puteti descarca de la linkul de mai jos intregul text, in format PDF, al carui inceput se afla mai sus.

Danut Jemna – Viitorul comunitatii penticostale din România

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

3 thoughts on “Dr Danut Jemna – Viitorul comunitatii penticostale din România”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s