Baptistii rusi au ramas tot sovietici – 3

Localităţi georgiene bombardate de ruşi

Declaraţia Uniunii Creştinilor Baptişti Evanghelici din Rusia cu privire la războiul din Georgia

Moscova, 28 august 2008

În cursul ultimilor cincisprezece ani, baptiştii din Rusia şi din Georgia s-au îndepărtat unii de alţii. [1] După secole de relaţii armonioase între cele două popoare ale noastre, [2] deplângem faptul că prietenia noastră este pe cale a se stinge. Noi, baptiştii, ne înstrăinăm unii de alţii. Ruşii trec acum prin clipe grele. [3] Noi respectăm şi iubim profund pe creştinii din regiunea caucaziană şi pe cei din Vest. Cu toate astea, noi, ruşii, suntem acuzaţi de agresiune, [4] şi mulţi dintre surorile şi fraţii noştri din Occident nu consideră că noi, credincioşii, facem excepţie de la aceasta. [5]

Nici nu mai ştim ce să spunem. Care este „adevărul” adevărat cu privire la conflictul dintre Georgia şi Rusia? Noi suntem foarte îngrijoraţi de războiul informaţional. Propaganda a inundat popoarele noastre de multă vreme, [6] dar războiul cuvintelor a devenit tot mai rafinat şi mai profesionist. Auzim astăzi despre maeştri ai comunicării (spin doctors) şi despre ştergerea graniţei dintre relaţii publice (PR) şi publicitate. [7] Firme de PR, aşa cum este Grupul Rendon din Statele Unite (care a fost angajat şi de organizaţii ruseşti) se autodefinesc drept „războinici ai informaţiei” şi „manageri ai percepţiei”, oferindu-le jurnaliştilor informaţii. De aceea trebuie să nu ne grăbim de a formula judecăţi pripite. [8]

Noi, credincioşii, trebuie să ne ridicăm deasupra conflictelor; deasupra partizanatului politic îngust şi egoist. [9] Georgienii se simt invadaţi; [10] Rusii simt că îi protejează pe cei slabi şi vulnerabili din Osetia. [11] Crime de război au fost comise de ambele părţi. [12] Haideţi să privim lucrurile în adâncime şi să denunţăm războiul drept ceea ce este: o expresie satanică a urii. De fapt, războiul nu rezolvă niciodată nimic, ci conduce la noi războaie. Războaiele creează numai perdanţi. [13] Dumnezeu este împotriva războiului din Georgia – şi la fel trebuie să fim şi noi. [14] Acest război are şi cauze spirituale, [15], iar noi trebuie să le evidenţiem şi pe acestea. [16]

Expansiunea NATO şi reacţia rusească la aceasta dezbină Europa. [17] NATO şi rachetele sale se extind în ceea ce a fost altădată sfera sovietică de influenţă. Dacă NATO şi Rusia se află pe poziţii opuse, atunci expansiunea NATO nu poate crea decât teamă şi suspiciune de cealaltă parte. [18] Războiul din Georgia este rezultatul acestor temeri. [19]

Noi dorim să întindem o mână prietenească surorilor şi fraţilor noştri din Georgia. Îi invităm deci să ne întâlnim şi să discutăm. [20] Acest lucru este valabil şi pentru alte naţiuni şi popoare care au fost altădată parte a blocului răsăritean. Trebuie să discutăm despre trecut – nu în general, ci cu privire la felul în care noi, credincioşii, am devenit vinovaţi, în egală măsură, de crimele comise de guvernarea sovietică. Noi, ruşii, suntem parte a unei moşteniri tulburi pe care trebuie s-o clarificăm. [21]

Dar, odată cu aceasta, trebuie să discutăm şi despre viitor – despre felul în care noi, cei care am trăit cândva în sfera sovietică, am putea deveni o mare forţă pentru pace? [22] Noi nu vrem cu nici un chip să ne întoarcem la mijloacele şi condiţiile Războiului Rece – noi, ruşii, nu vrem să fi iarăşi izolaţi de Occident. [23] Haideţi să devenim împreună o voce pentru pace şi înţelegere. Împreună, noi, creştinii evanghelici, putem da o mână de ajutor pentru a reversa tendinţa actuală, care ne conduce pe drumul unui nou Război Rece. [24]

Rev. Vitaly Vlasenko, Directorul Departamentului de Relaţii Externe

Rev. Yuri Sipko, Preşedintele Uniunii Creştinilor Baptişti Evanghelici din Rusia

Comentarii

1. Textul nu ne spune şi a cui este vina pentru această răcire a relaţiilor. În esenţă, cele două uniuni baptiste s-au îndepărtat atunci când ruşii au încercat să păstreze controlul dictatorial asupra uniunii georgiene şi au catalogat drept erezie procesul de convergenţă şi contextualizare ortodoxă în care sunt implicaţi baptiştii georgieni de aproape douăzeci de ani.

2. „Secole de relaţii armonioase”? Interesant optimismul şi perspectiva pozitivă a puterii ocupante. Baptiştii ruşi nu par să fi auzit de audiate et altera pars. Mă tem că georgienii, baptişti sau nu, nu împărtăşesc aceeaşi viziune pozitivă asupra relaţiilor ruso-georgiene, baptiste sau nu.

3. Vă spun drept, mă podidesc lacrimile şi mi se rupe inima de baptiştii ruşi. Vai, ce oprimaţi şi nedreptăţiţi sunt drăguţii de ei. Re cineva nişte batiste în plus?

4. Auzi, „acuzaţi”; cu alte cuvinte, pe nedrept. Fraţilor, aţi citit ziarele în ultima vreme? Nu trupele georgiene sunt în Rusia, cu armata rusă a invadat teritoriul suveran al Georgiei.

5. Este oare de mirare că creştinii din Vest îi privesc pe creştinii ruşi ca fiind solidari guvernul rus, atunci când liderii baptiştilor ruşi acţionează în cel mai sfruntat mod ca unelte ale maşinii ruseşti de propagandă?

6. Este bine că recunosc influenţa propagandei, dar, din păcate, ţinta acestei afirmaţii nu este felul în care au fost spălaţi ei la creier, ci influenţa propagandei imperialiştilor occidentali, şi mai ales a nenorociţilor de americani, asupra georgienilor.

7. Mărturisesc sincer că sunt impresionat de aerul doct al acestor consideraţii J. Din păcate impresia îmi trece repede când mă gândesc la văduvele şi orfanii lăsaţi în urmă de invazia rusească în Georgia.

8. Iată că fraţii au informaţii „pe surse”. Probabil le-au primit la ultima instruire la FSB ori la de Departamentul Cultelor.

9. Vai, ce nobile (şi banale) cuvinte! Parca văd babele din biserică smiorcăindu-se impresionate de aşa strălucită înţelepciune eclesială.

10. Nu „se simt invadaţi”, frăţiorilor, ci chiar sunt, chiar şi acum, la aproape o lună de la începerea conflictului. Nu vreţi să de scutiţi de această sofistică de doi bani?

11. Vai, ce sentimente nobile. Mea culpa. NU mi-am dat seama până acum că armata rusă se află în Georgia cu o misiune cristică, mesianică. Desigur, nu înţeleg exact ce are asta cu bombardarea blocurilor de locuinţe, cu jaful la drumul mare, cu violurile şi cu crimele la care s-au dedat „mesianicii” soldaţi ai vajnicei armate a „Sfintei” Rusii. Iarăşi mi se face de Emetiral.

12. E drept că au fost crime de ambele părţi. De aceea e războiul atât de hidos. Dar ce au făcut baptiştii ruşi pentru a acuza crimele de război făcute de armata rusă? Ori aici nu facem decât să „vorbim discuţii”?

13. Iarăşi am căzut în banalitate.

14. Dacă Dumnezeu este împotriva războiului din Georgia, oare ce de încearcă baptiştii ruşi să-l justifice?

15. Ei, cu „cauzele spirituale”, începem să lăsăm deoparte propaganda politică şi să ne apropiem de teologie.

16. Ne întrebăm şi noi care ar fi acele „cauze spirituale” şi aşteptăm să fin luminaţi. Din păcate, ceea ce urmează este iarăşi propagandă, baptiştii ruşi plângându-se de faptul că se simt „agresaţi” de extinderea NATO. Asta îmi aduce aminte de o explicaţie a unui ierarh ortodox care justifica agresiunea de acum câţiva ani a unei mulţimi de beţivi asmuţiţi de un popă ortodox asupra unui grup de baptişti la Ruginoasa, spunând că ortodocşii s-a simţit „agresaţi din punct de vedere spiritual”. Măi să fie! Şi asta justifica pe deplin, în ochii ierarhului, ciomegele şi pietrele zeloşilor apărători ai credinţei strămoşeşti. Pentru orice om de bun simţ, apropierea dintre cele două situaţii este izbitoare.

17. Corect, dar ce drept are Rusia să se amestece în decizia unor ţări suverane de a adera la o alianţă sau alta? În afară de cazul în care consideră că acele ţări sunt încă parte a imperiului ei. Şi, de fapt, chiar aşa priveşte Rusia situaţia. Iar baptiştii ruşi par să împărtăşească aceeaşi perspectivă pur imperialistă.

18. Uitaţi-vă cum menţionează baptiştii ruşi, fără să clipească, „sfera sovietică de influenţă”, ca şi cum existenţa acesteia ar fi parte a normalităţii. Absolut incredibil.

19. Cu aceasta am intrat direct in psihanaliză. Num Rusia nu a atacat Georgia din motive imperialiste, ci pur şi simplu pentru că s-a speriat, sărăcuţa. Şi speriată a rămas. De aceea nu reuşeşte să-şi retragă trupele e pe teritoriul invadat.

20. Să dea Dumnezeu ca această invitaţie să fie sinceră. În ce mă priveşte, dat fiind tonul acestei declaraţii, ca să nu mai vorbim de mesajul lui Belkov, mă fac să fiu sceptic. Pariez că ceea ce sugerează ruşii este o întâlnire la Moscova. Unde altundeva s-ar putea întâlni supuşii decât în capitala imperiului? Sunt foarte curios cum vor răspunde acestei provocări baptiştii georgieni.

21. Această idee a vinovăţiei egale în faţa comunismului este o marotă a celor care vor să vopsească superficial pentru rugina trădărilor din trecut. Nu, iubiţilor, nu suntem toţi egal de vinovaţi. Unii au fost mai laşi ca alţii, iar unii au făcut crime pentru care vor trebui să plătească, dacă nu aici, atunci la Judecata cea mare.

22. Interesant pentru această mentalitate a soluţiilor de circumstanţă este înclinaţia acestor pacifişti făţarnici de a exclude complet din discuţie chestiunea dreptăţii. Pacea veritabilă nu poate fi construită pe nedreptate şi crimă. Pacea ieftină pe care o predică aceşti propagandişti nu are nicio legătură cu pacea lui Dumnezeu. Ca să facă pace cu omul alienat de el, Dumnezeu a plătit preţul suprem al jertfei fiului său. Aceşti lideri îndoielnici ai baptiştilor ruşi vor să ne vândă în mod făţarnic o pace falsă şi ieftină. E dreptul lor, dar mă îndoiesc că vor găsi cumpărători atât de proşti ca să-i creadă atât în Georgia, cât şi oriunde altundeva în Europa de est.

23. Aici vedem de fapt motivaţia reală a acestei pledoarii. Baptiştii ruşi sunt îngrijoraţi de faptul că decizia lor de a se lăsa folosiţi de maşina propagandistă rusească îi izolează din nou de lumea liberă şi, nu de alta, dar riscă să rămână de sponsorizările din care se mai „lipesc” şi ei de câte ceva.

24. Un nou Război Rece ar fi o adevărată nenorocire, dar există şi nenorociri şi mai mari, cum ar fi un nou imperiu sovietic. Iar în viaţă trebuie să alegem uneori răul cel mai mic. Desigur, creştinii evanghelici ar putea şi ar trebui să joace un rol pozitiv în instaurarea păcii, dar nu orice preş este acceptabil în realizarea acestui scop. Şi, pentru a fi făcători de pace, evanghelicii trebuie să înceteze a acţiona ca agenţi de propagandă ai puterilor pământeşti. Biserica creştină este chemată să joace un rol protetic în lume, în raport cu puterile temporale. Acest lucru presupune însă un preţ pe care nu orice creştin este gata să-l plătească.