Scrisoarea lui Miroslav Volf către semnatarii mesajului adresat lumii musulmane

Către: Semnatarii mesajului Să-l iubim împreună pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru (Loving God and Neighbor Together)
De la: Miroslav Volf
Data: 7 ianuarie 2007

Dragi prieteni,

Au trecut aproape două luni de când textul Să-l iubim împreună pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru a fost publicat în New York Times. Vă scriu mai întâi pentru a vă mulţumi pentru deschiderea de a semna acest document, în unele cazuri chiar în ciuda presiunilor celor din jur pentru a nu face acest lucru. Între timp textul nostru a fost distribuit şi discutat în foarte multe locuri. El a fost, de asemenea, tradus în limba arabă şi a fost publicat, atât în arabă, cât şi în engleză, într-un număr de cotidiene arabe prestigioase. Eu însumi am fost în Abu Dhabi pentru a participa la o conferinţă de presă organizată în legătură cu publicarea traducerii în limba arabă, şi în timpul acelei călătorii am avut discuţii extinse cu câţiva dintre actorii principali din spatele textului Un cuvânt împreună (A Common Word – pentru acest text şi răspunsurile la el vezi) în Iordania şi Emiratele Arabe Unite.

Privind înapoi la ultimele săptămâni, la pregătirea pentru publicare şi la adunarea semnăturilor de susţinere, nu pot decât să fiu extrem de mulţumitor pentru primirea caldă, ba chiar entuziastă, de care s-a bucurat răspunsul nostru atât între creştini, cât şi între musulmani de cele mai diferite orientări. Sper să nu greşesc prea mult spunând că acesta este un semn că Dumnezeu este la lucru. Ceea ce am auzit peste tot de la musulmani este cât de mult au apreciat ei spiritul generos în care a fost scris textul, prin faptul că el a îmbrăţişat mâna prietenoasă întinsă de ei, afirmând, pe de altă parte, în mod neîndoielnic substanţa credinţei creştine (inclusiv punctele în care aceasta diferă în mod profund faţă de islam). Ei au fost adânc mişcaţi de cererea noastră de iertare, şi au apreciat-o şi mai mult atunci când le-am explicat că cererea de iertare izvorăşte dintr-unul dintre stâlpii de rezistenţă ai credinţei creştine, care a şi fost subliniat în răspunsul nostru, care constă în faptul că Dumnezeul căruia ne închinăm este cel care îi poate mântui pe cei necredincioşi, astfel încât noi ne cerem iertare ca unii care au fost iertaţi, dar şi chemaţi să-şi iubească vrăjmaşii. Un lider musulman foarte influent m-a privit cu lacrimi în ochi şi mi-a mulţumit pentru ceea ce am scris! Mulţi musulmani au fost plăcut surprinşi, chiar uimiţi, de faptul că lideri creştini atât de proeminenţi, aşa cum sunteţi voi, au luat o poziţie care este atât de generoasă, dar şi adânc înrădăcinată în fundamentele credinţe voastre. Ca urmare a acestui lucru, ei s-au simţit iubiţi şi onoraţi, în egală măsură.

Între timp, mulţi alţi lideri creştini au adăugat semnăturile lor la răspunsul nostru, şi unii dintre ei au scris pentru a-şi exprima suportul entuziast pentru iniţiativa noastră şi şi-au oferit ajutorul pentru viitoarele iniţiative pe drumul lung şi interesant care ne stă în faţă. Au fost însă şi creştini care, pentru diferite motive, au considerat că nu pot semna textul Să-l iubim împreună pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru, unii dintre aceştia considerând chiar că întreaga iniţiativă este o mare greşeală. Răspunzând în mod atât de pozitiv la Un cuvânt împreună, s-au întrebat ei, nu i-am trădat noi oare pe creştinii care sunt discriminaţi şi chiar persecutaţi în unele dintre ţările musulmane? N-am renunţat noi prin asta la convingerile care definesc creştinismul clasic, cum ar fi faptul că Cuvântul s-a făcut trup sau că Dumnezeu unic este Sfânta Treime? Nu este cumva iubirea de Dumnezeu şi de aproapele nostru o temă marginală şi nu una centrală în islam şi nu cumva cuvântul „dragoste” are semnificaţii diferite în islam şi în creştinism? Am primit multe asemenea întrebări – unele, ca simple întrebări de clarificare, altele, ca provocări şi contestări sfidătoare. (A propos, autorii şi semnatarii textului Un cuvânt împreună au propriii lor detractori şi au fost criticaţi de fundamentaliştii din propria lor tradiţie pentru că ar fi trădat islamul.) Este important, cred eu, ca toate aceste voci să fie auzite, să fie luate în serios, şi să primească răspuns, cu răbdare, respect şi responsabilitate teologică. (A propos, în curând, unele dintre răspunsurile noastre la întrebările puse de detractorii creştini ai răspunsului nostru vor fi postate pe situl.) Colegii mei din Programul de Reconciliere al Centrului Yale pentru Credinţă şi Cultură, Joseph Cumming şi Andrew Saperstein, împreună cu mine, ne-am angajat să interpretăm obiecţiile criticilor creştini ai textului Să-l iubim împreună pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru ca un act de iubire creştină şi să răspundem acestora în în spiritul adevărului şi al respectului (şi suntem gata să facem acelaşi lucru în relaţia cu musulmanii, fie ei prieteni sau detractori ai Cuvântului împreună). Aceste chestiuni sunt mult prea importante pentru noi ca să permitem urii şi certurilor tendenţioase să ne deruteze de la formularea unor argumente clare şi constructive.

Mulţumindu-vă pentru că aţi semnat textul Să-l iubim împreună pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru, şi că aţi susţinut întreaga iniţiativă, permiteţi-mi să vă rog două lucruri. Mai întâi, vă îndemn să vă luaţi timp pentru a vă angaja în discuţii în cât mai multe contexte posibil, în jurul chestiunilor ridicate de Un cuvânt împreună şi de răspunsul nostru. Făcând asta, sper că veţi reuşi să încurajaţi între participanţii la aceste discuţii practicarea „rostirii adevărului în dragoste”, aşa cum ne îndeamnă apostolul Pavel în Efeseni – atât în relaţie cu interlocutorii musulmani, cât şi cu detractorii creştini ai iniţiativei noastre. În al doilea rând, solicităm în continuare semnături de susţinere a textului nostru. Vă rog, deci, să-i îndemnaţi pe colegii, membrii parohiilor şi ai comunităţilor voastre să citească textul Să-l iubim împreună pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru, să reflecteze asupra lui, şi, dacă este posibil, să-l semneze. Cel mai bun mod de a face asta este prin intermediul sitului internet al Centrului Yale pentru Credinţă şi Cultură. Şi voi şi eu ştim că prin Să-l iubim împreună pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru, nu am afirmat tot ceea ce putem şi trebuie să spunem ca răspuns la Un cuvânt împreună (ca să nu mai vorbim de ceea ce ar trebui spus din punctul de vedere al unui răspuns creştin faţă de islam!) Documentul nostru nu este decât un „cuvânt” dintr-o lungă conversaţie care trebuie să aibă loc. În acest sens, plănuim să organizăm o serie de evenimente în cadrul cărora vom avea ocazia să punem întrebări dificile şi să primim răspunsuri la ele, încercând să rostim adevărul în dragoste împreună cu interlocutorii noştri musulmani. Vă vom ţine la curent în legătură cu aceste iniţiative. Până atunci vreau să vă anunţ despre marea conferinţă planificată pentru sfârşitul primăverii sau începutul verii (în parte, în colaborare cu Universitatea Harvard şi Seminarul Teologic Princeton). Veţi auzi curând mai multe despre aceasta şi veţi primi nu peste multă vreme invitaţii la acest eveniment. Acesta şi altele asemenea, sunt parte dintr-un şir de evenimente care intenţionează să adâncească înţelegerea reciprocă şi să stimuleze reconcilierea iniţiată de Un cuvânt împreună, (alături de cele iniţiate de Universitatea Cambridge şi de Universitatea Georgetown, ca şi de marea conferinţă din Iordania).

În speranţa că aţi un avut un timp binecuvântat de celebrare a coborârii lui Dumnezeu la noi în persoana lui Isus Cristos, şi cu rugăciune pentru un an înfloritor pentru voi şi familiile voastre,

Miroslav Volf
Profesor de teologie Henry B. Wright
Director fondator al Centrului Yale pentru Credinţă şi Cultură

(Scrisoare publicată cu permisiune autorului.)