Featured Image -- 30386

I’m Sorry, Christian, But You Don’t Get to Make That Move

Fear, let alone hate, of Syrian refugees is utterly unChristian. WWJD?

Rumblings

I have a bone to pick with Christians this morning. Not all Christians.  Not even the majority of Christians in my (limited) circles.  Not by a long shot.  No, my concern is with a smaller subset of Christians that tend to make a disproportionate amount of noise.  Over the past few weeks, I’ve had a lot of conversations with Christian people about the Syrian refugee crisis. I’ve observed a lot of reaction and response from Christian people online. And I’ve noticed some of these Christian brothers and sisters buying into the fear and the hysteria that attempts to convince us that we need to keep our nation’s doors resolutely closed to refugees from this part of the world.

View original post 1,013 more words

16 thoughts on “I’m Sorry, Christian, But You Don’t Get to Make That Move

  1. O mica observatie la ideile de mai sus: Isus ne vorbeste despre dragostea de aproapele, si ne ofera in acest sens pilda samariteanului milos. Ce spune aceasta pilda? Ca desi evreul batut era in principiu dusmanul si inamicul samariteanului, acesta din urma l-a cules de pe drum, i-a oblojit ranile, l-a dus la han, a platit pentru el, apoi a plecat mai departe. Iar evreul, dupa ce s-a refacut, a plecat si el probabil la casa lui. Samariteanul nu l-a luat pe evreu in casa sa, si evreul nu s-a mutat la casa samariteanului. Poti ajuta pe cel ce iti face raul, sau care ti-ar putea face raul in mod potential, si fara sa-l iei la tine acasa. Isus ne-a spus sa ne iubim dusmanii, asta e o porunca care nu se disputa. Dar daca, sa spunem, stii ca cineva vrea sa te fure, cea mai buna dovada de dragoste fata de el nu e aceea de a-l primi la tine in casa si a-i oferi un loc in una din camere pe o perioada nelimitata. Nu spun ca sirienii refugiati ar putea face relele pe care le-am pomenit in exemplele de mai sus. Doar ideea de dragoste neconditionata fata de dusman nu presupune sa ai atitudini necritice fata de ce anume ar implica aceasta dragoste. Trebuie sa ne iubim dusmanii intr-un mod intelept, nu nebun, nu necritic. Nu cred personal ca sirienii care vin acum prezinta o mare problema ptr Europa. Dar in ritmul acesta de primire, daca in viitorul indepartat Europa ar putea avea 50% musulmani, acestia pot deveni o problema reala (asa cum sunt in orice tara din lume unde crestinii si musulmanii sunt fifty-fifty): inseamna sa ne legam la cap acolo unde nu ne doare.

    Like

    • Vali,
      In mod straniu ramii captiv spiritului de frica ce domina Germania si Europa in General. UIta-te putin la filmuletul pe care tocmai l-am pus pe blog. Europa are acum vreo 4% musulmani. Daca vin toti refugiatii serieni, ceea ce nu se va intimpla, si daca toti sunt musulmani, ceea ce nu e adevarat, se va ajunge de la 4 la 5%. Pina la 50% mai este cale. Ignoranta naste frica. Tu esti inginer. Fa calculele si pastreaza-ti capoul limpede, ca nu ajuta la teologie. 😦

      Like

  2. Danut,
    nu e vorba de vreo frica in ce ma priveste. Nu cred ca in timpul vietii mele exista vreun pericol de a trai intr-o Germanie pe jumatate musulmana. Poate in privinta asta am doar resemnare. Frica mi-ar putea fi eventual doar pentru nepotii mei. Cred ca m-am exprimat neatent cand m-am referit la o Europa pe jumatate musulmana. Asta intr-adevar nu prezinta vreun pericol (daca vorbim de Romania, Polonia sau Cehia). M-am referit mai degraba la o Europa occidentala pe jumatate musulmana; pe musulmani aceste tari bogate ii intereseaza – iar aceste tari conduc Europa… Ori statisticile pe care eu le-am citit sugerau ca in 2030 tari precum Belgia si Franta vor avea 10% populatie musulmana. Germania ar fi avea atunci 7%. Vezi statistica asta privind tendinta de crestere aici: http://www.pewforum.org/2011/01/27/table-muslim-population-by-country/ si statistica privind situatia din Germania aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Islam_in_Germany . Cifrele astea nu par foarte ingrijoratoare, insa aceste statistici au fost facute inainte de aparitia fenomenului migratiei provocate de primavara araba (adica in 2010). De atunci statisticile s-au modificat. Iar sirienii, afganii, irakienii care vin in mod expres acum poate maresc cu 1% populatia Europei, dar pe cea a Germaniei, daca guvernul de aici va face ce a promis initial, adica sa primeasca anual pe o perioada nedefinita 800000 de refugiati, pentru ca ar avea nevoie de mana de lucru – mi se pare ca o va mari in mod consistent. Sunt in majoritate tineri, ceea ce inseamna ca vor aduce dupa ei si familiile,si copiii, si rudele, asa cum s-a intamplat si se intampla cu imigrantii turci care sunt deja in Germania. Ori asta poate insemna lejer inca vreo 3-4 milioane de oameni in 2-3 ani. Nu sunt nici asa enorm de multi, dar rata de crestere a lor e mult mai mare decat cea a restului populatiei, si totdeauna au tendinta a aduce si altii dupa ei (si asta in ciuda faptului ca nu fac parte din tari membre EU). Ingrijorarea nu e deci legata de prezent, dar poate avea o serioasa legatura cu viitorul. Germania are nevoie de mana de lucru (ieftina). Dar exista aproape un milion de refugiati sudanezi in taberele ONU actuale. De ce nu vin cateva sute de mii si de acolo?
    Dupa cum vezi, am facut ceva calcule…

    Like

  3. Bineanteles ca nu mi-a folosit la nimic. Evident ca nu le pasa mai marilor Europei de opiniile mele. Circula in media germana ideea ca populatia Germaniei in cateva decenii se va reduce de la 80 la 60 de milioane. Si multi sunt de parere ca refugiatii care vin acum in valuri sunt solutia perfecta pentru a umple acest vid (economic). Asta inseamna cam 25% din populatia Germaniei. No problem.

    Like

    • Un lucru mi se pare straniu, Vali. Atunci cind misionarii crestini incearca sa intinda credinta crestina in tarile musulmane, ne bucuram, si cind cind musulmanii se opun acestui efort misionar, suntem oripilati si tipam, pe buna dreptate, ca suntem persecutati si ca dreptukile omului nu sunt respectate. Cind insa musulmanii fac la fel in Europa, ne simtit agresati.
      Ceva nu e tocmai corect in aceasta imagine. Sau ma insel?

      Like

    • Sunt de acord ca exista aici o problema, dar cred ca totusi exista o mare diferenta intre stilul de ‘evanghelizare’ musulman si stilul evanghelistic al misionarilor crestini. Misionarul crestin stie ca poate fi martirizat de catre musulmanii radicali oricand, el, si in special ‘convertitii’ sai. In schimb nu prea am auzit de misionari musulmani care sa fi fost martirizati de catre fanatici crestini. Totusi, musulmanii nu se inmultesc prin ‘evanghelizare’ decat in rare cazuri. Se inmultesc mai degraba pe cale naturala si prin primirea pe care le-o fac europenii in tarile lor din motive economice sau umaniste. Este de remarcat in acest ultim sens totala lipsa de reciprocitate din partea musulmanilor: exista oare macar o singura tara musulmana care sa fi primit pana acum vreun milioan sau macar vreo suta de mii de crestini (si pe care sa-i fi integrat), din motive umanitare, sau chiar economice ?Eu nu cunosc nici una. Ne-am putea imagina Arabia Saudita, centrul religios al islamului facand asa ceva? Sau macar Turcia, care cica e o tara democratica? Din cate stiu eu, Turcia mai degraba a ucis milioane de armeni decat i-a primit cu bratele deschise. Iar in tari precum Egiptul, cu o mare minoritate crestina, acestia din urma sunt mai degraba tolerati decat deplin acceptati, avand, asa cum recomanda Coranul si Haditele, un statut de cetateni de mana a doua…Sigur, unii musulmani ar putea invoca faptul ca au ajuns de exemplu in Franta sau Anglia intrucat acestea ar fi avut fata de ei o anumita datorie morala, de vreme ce au fost o vreme puteri coloniale in tari musulmane. Insa acest principiu nu se poate aplica si in cazul Germaniei, sau Suediei, sau Olandei, care n-au avut niciodata colonii musulmane…

      Like

      • Ma bucur ca esti de acord ca avem o problema. IN rest, asa cum spuneam, diferentele sunt doar scuze ca sa spunem ca prozelitismele noastre sunt mai buen ca ale lor sau ca Dumnzeul nostru o sa-l bata pe dumnezeu lor. Copilarii.

        Like

      • Vali, iata cum defineste WVI prozelitismul:
        ‘Proselytism takes place whenever assistance is offered on condition that people must listen or respond to a message or as an inducement to leave one and join another part of the Christian church.’
        Si, nu, in acest sens, nici Cristos, nici apostolii nu au facut prozelitism, dar evanghelicii de azi fac. In draci. Ca doar asa scrie ‘in the good book’: ‘scopul scuza mijloacele’. 😦

        Like

      • Nu Danut, nu aceasta a fost sugestia postarii mele. Asa cum am scris, ‘evanghelizarea’ musulmana in general este, in ce priveste sansele de succes, destul de nesemnificativa (cel putin in Europa). Si chiar daca ar avea succes, nu as avea la acest capitol nimic de reprosat musulmanilor, atat timp cat nu forteaza pe nimeni sa treaca la religia lor. Eu am sugerat doar atat: ca in masura in care, se zicem, guvernul german intentioneaza sa primeasca 20 de milioane de refugiati musulmani (sirieni, irakieni, afgani), pentru a satisface nevoie de forta, se va ajunge la un procentaj de musulmani de aproximativ 30% din populatia Germaniei. In aces caz, la rata fertilitatii crescuta, si tiparul uzitat de aducere a rudelor in tara, se poate ajunge in doar cateva decenii la aproximativ 50% musulmani in Germania. Asta nu ar nimic de a face cu prozelitismul…Ar fi o inmultire a lor pe cale naturala si prin migratie. Ar fi asta un lucru bun pentru Germania? Parerea mea (daca parerea mea are vreo importanta) ar fi ca nu. In primul rand, insasi ideea de mutliculturalism este negata printr-o astfel de decizie. In loc de multiculturalism, cum e cazul acum (cand sunt in Germania 5% musulmani, 6% crestini europeni, 1% asiatici, etc), s-ar ajunge la biculturalism (cu una din parti avand multe persoane ce nu cred de fapt in multiculturalism). In al doilea rand, asa cum am argumentat, o tara in care musulmanii si crestinii sunt fifty-fifty este peste tot (cel putin in lumea actuala) o tara cu probleme. Unii argumenteaza ca un crestin n-ar trebui sa-si faca astfel de griji. Suntem chemati la iubire neconditionata, la riscul credintei, la curaj si lipsa fricii… Ba unii chiar sugereaza ca daca nu esti de acord cu ei in aceasta privinta, nu esti cu adevarat crestin. Eu indraznesc, daca imi e pemis, sa am alta parere. Si nu o am pentru ca, asemeni anumitor evanghelici, as avea vreo fobie fata de musulmani (am avut suficienti colegi musulmani ca sa stiu ca multi din ei sunt oameni absolut normali). De altfel, biserica germana la care merg este total implicata in ajutorarea refugiatilor, si militeaza cu entuziasm pentru integrarea lor in societatea germana. Eu sunt in deplin acord cu ei la acest punct. Nu sunt insa deloc entuziast si fata de un numar nelimitat de refugiati musulmani – adica de procentele sugerate in discutia de mai sus. De ce? Pentru ca, dupa parerea mea, avem de-a face in acest caz cu o mare confuzie: o confuzie intre credinta mea individuala, cu toate riscurile si binecuvantarile ei, si o decizie politica, care priveste soarta istorica a unei natiuni, natiune care este in mare parte secularizata. Daca e vorba de mine personal, pot, in numele credintei, sa primesc si dusmani in casa mea, (daca acestia din urma sunt in necaz). Poate imi vor fi recunoscatori, poate nu imi vor fi: e riscul meu; credinta presupune vulnerabilitate si sacrificiu. Dar ce drept am sa impun altora deciziile credintei mele? As putea eventual sa imi asum riscurile credintei pentru familia mea, si poate pentru comunitatea mea crestina (desi chiar si aici ar fi loc pentru discutie – Isus ne indeamna sa ne protejam familiile in caz de nenorociri, ‘sa fugim catre munti’, de exemplu…). Insa nu vad ce drept moral am sa oblig o societate – care in mare majoritate nu crede in ideea de risc al credintei si acceptare a conscintelor (eventual neplacute) presupuse de acest risc – sa-si asume acest lucru. Cred ca nici unul. Si cred ca asta explica foarte bine de ce majoritatea nemtilor seculari cu care am discutat pana acum sunt impotriva unui val mare de refugiati in Germania – spre deosebire de evanghelicii nemti, ce par a accepta fara probleme acelasi val. Doamne fereste sa faca islamistii in Germania vreun atentat de amploare, cum a fost cazul in Spania sau Anglia! Atunci sa vedem ce justificari va gasi guvernul in fata valului de furie publica ce inevitabil s-ar declansa. Ce explicatii li s-ar putea oferi nemtilor? Aceea despre riscul credintei, si al intoarcerii obrazului?… Ar putea functiona in acest caz o astfel de explicatie?

        Like

  4. Sa dai instinctului de conservare o pauza cand te intalnesti cu aproapele (cand vine el la tine in cazul asta) este semn de nebunie. Vorba lui Pavel: putina nebunie nu strica daca vrei sa castigi mai mult decat viata. In rest, fully agree cu autorul: nu am probleme cu opozantii gazduirii refugiatilor, vreau doar sa puna in paranteze titlui de crestin in toata perioada cat fac asta. Imitatio Cristi (in fapta mai mult decat in vorba) e unul din putinele idealuri care merita pastrate la valoarea initiala.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s