Acesta este titlul tristului articol publicat pe 9 septembrie de scriitorul si fostul disident iesean Liviu Antonesei, pornind de la incredibila revarsare de ura si intoleranta manifestata fata de persoana fostului disident si a marelui om de cultura Dorin Tuudoran, al carui blog a fost o oaza de aer proaspat si de dialog veritabil in aceasta zona viciata care este spatiul cultural, politici si, vai, deopotriva cel religios romanesc.
Din pacate, ceea ce scrie domnul Antonesei AICI este perfect adevarat si pentru blogosfera evanghelica romaneasca si pentru spatiul religios in general, fie el ortodox, catolic ori protestant. Societatea romaneasca este bolnava pina in maduva si, din nefericire, crestinii nu se deosebesc cu nimic de mizeria carei inconjeara. Ce trist!
UPDATE! Cititi si AICI ceva foarte consistent pe aceasta tema, pe blogul lui Marius Cruceru. Cred ca o dezbatere despre ura la “pocaiti”, mai ales in manifestarile lor virtuale, ar merita toata atentia noastra. Tocmai din pricina ei nu indraznim, niciunul dintre noi, sa la lasam comentariile “la liber”.
Iata, mai jos, si textul ultimului post de pe blogul domnului Tudoran:
ROMÂNUL ŞI BALONUL
Suntem informaţi că un român din doi este gata să ia un lucru ori altul în balon. Mai important ar fi să aflăm câţi români din zece iau totul în balon. De fapt ştim.
Am deschis acest blog cu speranţa că, de există decenţă la ambele capete ale canalului de comunicare, dialogul este posibil. M-am înşelat – nu există.
Cei interesaţi să dialogheze reprezintă o minoritate atât de eroică, încât le voi fi întotdeauna îndatorat pentru curajul de a fi stat în faţa murdăriilor aluvionare.
Voiajul meu a ţinut ceva mai mult decât celebrele Cinci săptămâni în balon. Regret că am ars şi gazul celor de bine pentru a ţine balonul deasupra mizeriei.
Când şi o grevă a foamei, ce te poate aduce uşor în preajma morţii, devine un bun prilej de băşcălie, pleci. Dacă nu, îţi rămîne să te amuzi de rânjetul fericit al fiarei.
Îmi reclam aici identitatea: din acest moment, nu mai am nimic în comun cu acest blog. Închid accesul la comentarii; altfel aş putea fi acuzat cândva că am lăsat în urmă-mi o arenă deschisă măcelului.
Dorin Tudoran
9 septembrie 2009
Persona 