Biserica si abuzul sexual

Am fost cu toţii oripilaţi, de-a lungul timpului, de relatările legate de abuzurile sexuale ai căror autori erau clerici catolici din diverse locuri din lume. Chiar şi în cursul ultimei sale vizite care a avut loc în Australia, Papa Benedict XVI a fost nevoit să-şi ceară iertare pentru asemenea acte săvârşite de preoţi catolici australieni. Poate că şi compensaţiile oferite victimelor implicate în aceste acte de violenţă sexuală sunt răspunzătoare de criza financiară în care se află acum Vaticanul.

De asemenea, media relatează din când în când cazuri de abuz sexual – cu caracter homosexual, ori împotriva femeilor şi chiar a unor copii – în care cei acuzaţi sunt preoţi ori călugări ortodocşi.

Desigur, protestanţii nu sunt imuni la asemenea comportamente deviante. Auzim uneori relatări legate de asemenea fapte, mai ales când este vorba de anumiţi lideri ai confesiunilor protestante, din Statele Unite sau din alte părţi ale lumii.

Chestiunea abuzurilor sexuale în bisericile evanghelice din România a rămas însă, până acum cel puţin, un subiect tabu în România. Poate că explicaţia constă în faptul că etica strictă a evanghelicilor, mai ales în chestiuni legate de sexualitate, face ca, pentru cei mai mulţi dintre noi, asemenea aberaţii să pară implauzibile între membrii acestei comunităţi.

Există însă şi o altă dimensiune, nevăzută, a acestei chestiuni. Sfiala – legitimă de altfel în chestiuni atât de intime, dar şi pudibonderia – patologică, mai ales atunci când este înrădăcinată într-o atitudine negativă, de sorginte neoplatonică, faţă de sexualitate, îi face pe evanghelici să evite asemenea subiecte, atât în predicare, cât şi în catehizare (legată sau nu de căsătorie).

Astfel, un impuls uman fundamental, aşa cum este sexualitatea, despre a cărui forţă – uneori creativă, alteori distructivă – a încercat Freud să ne avertizeze (chiar dacă el a mers, evident, prea departe, făcând din libido un soi de explicaţie absolută a comportamentului uman), devine un subiect evitat în discuţii, este privit cu suspiciune, atunci când nu este considerat de-a dreptul păcătos în sine, şi este adesea reprimat, cu consecinţe catastrofale pentru viaţa personală, familială şi de comunitate a evanghelicilor.

Pe de altă parte, absenţa instituţiei spovedaniei în această tradiţie creştină, precum şi lipsa unei tradiţii a secretului mărturisirii păcatelor în cazul confesiunilor făcute de credincioşi în faţa clericilor din această tradiţie, dar mai ales modul exhibiţionist în care este exercitată, de cele mai multe ori, disciplina în bisericile evanghelice, face ca cei care se confruntă cu asemenea probleme să nu aibă curajul de a se deschide pentru a primi ajutor.

Aşa fiind, medicii, care nu au formarea pastorală necesară tratării acestor chestiuni, în lumina Scripturii şi a experienţei de secole a Bisericii, devin fără voia lor, singurii confesori aflaţi la dispoziţia acestor oameni disperaţi.

Am primit astăzi un mesaj de la un astfel de medic creştin, care se confruntă în ultima vreme cu o serie de probleme de acest gen în bisericile evanghelice. Iată mai jos doar câteva exemple.

O adolescentă de 12 ani este violată de fratele mamei ei, care juca rol de baby-sitter, în vreme ce mama se afla la spital, veghind la căpătâiul soţului ei, care era pe moarte. Fata, care are acum 18 ani, şocată de acest viol, face o criză de schizofrenie şi încearcă să se sinucidă. Atât mama, cât şi fata, din pricina ruşinii, nu îndrăznesc să-l acuze pe cel vinovat de acest viol bestial, mai ales că este vorba de fratele mamei – asemănarea cu cazul recent al fetei însărcinate despre care a vorbit presa românească este frapantă; pariez că sunt foarte puţini cei care, atât înlăuntrul cât şi în afara comunităţii evanghelice, ar fi crezut că aşa ceva este posibil între cei numiţi cu dispreţ „pocăiţi”, tocmai din pricina eticii înalte pe care o profesează, şi de care adesea fac mult mai mult caz decât s-ar cuveni.

Într-un alt caz, un „frate”, care zugrăvea casa unei văduve cu şapte copii, o violează pe fetiţa de opt ani a acestei femei, membră şi ea într-o biserică evanghelică.

În ambele cazuri, cei vinovaţi de aceste bestiale ilegalităţi nu numai că sunt impenitenţi, dar şi predică cu neruşinare de la amvoanele bisericilor lor, poate chiar şi despre curăţia în domeniul sexualităţii.

De asemenea, în ambele cazuri liderii bisericii au fost avertizaţi cu privire la aceste fapte, dar, din jenă, şi, mult mai probabil, pentru a evita un scandal public, ce ar putea aduce atingere preţioasei imagini a bisericii lor între „cei din lume”, tac şi nu fac nimic în legătură cu asta. Iar „fratele” continuă să se (re)producă de la amvon.

Un al treilea caz este dintr-o comunitate rurală de ţigani, în care tatăl necredincios, atunci când se îmbată, şi-a violat în mod repetat fetiţa de numai patru ani şi jumătate. În această situaţie, mama, care este credincioasă evanghelică, a apelat la ajutorul unui lider al bisericii. Împreună cu acesta, mama a sesizat autorităţile locale. Miliţianul din sat (cine ştie dacă nu cumva coleg de băutură cu violatorul) a spus cu nonşalanţă că nu poate face nimic, pentru că mama nu a putut aduce probe audio-video – ce i-ar mai fi plăcut idiotului pervers să se uite la un asemenea film porno! – sau un certificat medico-legal – de unde să ştie săraca femeie de la ţară de aşa ceva?. Tipic pentru lipsa de omenie caracteristică funcţionarului român, singurul sfat dat femeii a fost acela de a divorţa, fără nici o consideraţie pentru faptul că în urma unei asemenea acţiuni ar rămâne pe drumuri împreună cu copiii ei, dat fiind că nu are nici un fel de alte mijloace de întreţinere. În prezent, acel lider al comunităţii evanghelice este ameninţat cu moartea de ţiganii din sat, pentru că a îndrăznit să sesizeze poliţia cu privire la viol (oare nu tot de la miliţianul nostru or fi aflat?).

Ce concluzii am putea extrage din aceste situaţii?

1. Evanghelicii sunt şi ei fiinţe sexuate (s-ar putea ca pentru unii, mai „nevinovaţi”, acest lucru să fie chiar o surpriză), la fel ca toate celelalte fiinţe umane şi sunt expuşi la fel de mult ca oricare altă comunitate patologiilor de natură sexuală. Ba am putea spune chiar că demonizarea şi reprimarea sexualităţii în aceste comunităţi îi face pe evanghelici să fie chiar mai expuşi decât alţi creştini la asemenea comportamente aberante.

2. Grija patologică faţă de imaginea publică, înrădăcinată într-o presupusă superioritate etică a evanghelicilor în raport cu celelalte comunităţi religioase din România, îi face adeseori pe liderii bisericilor evanghelice să muşamalizeze în mod tacit şi făţarnic asemenea fapte, zice-se, pentru a nu se aduce atingere „mărturiei” Evangheliei. În aceste cazuri, nu se manifestă nici un fel de compasiune faţă de victime, ceea ce este de-a dreptul monstruos. Iar atunci când cei vinovaţi de aceste bestialităţi sunt predicatori şi lideri ai bisericii, chestiunea devine una şi mai gravă.

3. Lipsa instituţiei spovedaniei, şi patologiile pe care acestea le aduce cu sine, nu par să preocupe în nici un fel pe liderii bisericilor evanghelice de la noi. În mod straniu pentru o comunitate anti-tradiţională, păstrarea tradiţiei evanghelice pare să fie un lucru mai important în acest caz decât găsirea unor soluţii concrete pentru rezolvarea unei probleme foarte grave la nivelul acestei comunităţi. Liderii acesteia par însă a nu fi deloc conştienţi de existenţa, şi cu atât mai puţin de gravitatea ei.

4. Liderii bisericilor evanghelice acţionează abia atunci când o asemenea faptă devine publică, şi o fac de obicei în pripă, fără nici o noimă, fără profesionalism şi cu totală lipsă de preocupare pentru recuperarea victimelor şi a celor căzuţi în păcat.

Ce este oare de făcut?

1. Din perspectivă biblică, cei care află despre asemenea fapte, ar trebui să avertizeze mai întâi liderii bisericii din care fac parte victimele şi cei vinovaţi. Totuşi, înainte de a face asta ar trebui să se asigure că victimele sunt deschise să depună mărturie, căci altfel riscul unui proces de calomnie intentat de cei vinovaţi este enorm . Mă tem că abordarea directă a celor vinovaţi de către cei ce află despre aceste fapte – normală în cazuri mai puţin grave, nu este recomandabilă, din pricina riscurilor pe care o asemenea acţiune le poate aduce cu sine. Aceşti oameni sunt conştienţi de răul pe care l-au făcut şi de efectul pe care l-ar putea avea asupra propriei imagini darea pe faţă a unor asemenea fapte. De aceea există riscul de a ne expune unor acţiuni necugetate ale acestora.

2. Toate bisericile din România ar trebui încurajate să adopte politici clare cu privire la protecţia copilului. World Vision International are o experienţă recunoscută în plan internaţional în acest domeniu şi, la cerere, ar putea oferi asistenţă tuturor bisericilor interesate.

3. Dacă liderii bisericilor refuză să acţioneze, următorul pas ar putea fi acela de a depune o plângere la poliţie. Dat fiind însă caracterul aberant al legilor româneşti în materie de violenţă sexuală şi domestică (acestea, ca orice legi făcute de bărbaţi, protejează mai degrabă violatorii ,decât victimele), cât şi corupţia proverbială a Poliţiei Române (protectoare mai degrabă a mafioţilor şi a traficanţilor de carne vie, decât a cetăţenilor care le plătesc salariile) un asemenea demers ar putea fi unul de lungă durată şi cu eficacitate redusă.

4. De asemenea, dacă liderii bisericilor refuză în mod sistematic că acţioneze în aceste cazuri, sunt absolut sigur că ameninţarea de a ne adresa presei cu aceste cazuri, cu toate implicaţiile de compromitere definitivă a lor în faţa opiniei publice, îi va convinge pe aceşti laşi de a face ceva cu privire la aceste grozavii, condamnate nu numai de creştini, ci de orice om de bun simţ din această lume, credincios sau nu. Ba mai mult, dacă aceşti clerici continuă să se arate neclintiţi în refuzul lor de a acţiona, poate că ameninţarea cu un proces de daune morale, din pricina lipsei de acţiune a bisericii, ar putea să-i facă mai sensibili. În definitiv asta este ceea ce i-a făcut pe catolici să ia în sfârşit în serios această chestiune. Cine ştie, poate că riscul de a pierde într-un proces de scandal vilele luxoase şi maşinile de ultimă generaţie pe care le deţin îi va sensibiliza, dacă Evanghelie nu este suficientă pentru aceasta.

5. O linie de acţiune mult mai eficientă ar putea fi, până la urmă, aceea de a apela la ajutorul unui ONG serios (atenţie, există şi ONG-uri mafiote!). Apelaţi în primul rând la ONG-uri specializate în chestiuni de violenţă domestică, dar şi la acelea orientatea spre slujirea copiilor. Aceste instituţii oferă uneori şi asistenţa juridică absolut necesară rezolvării definitive a acestor complicate cazuri.

În final, să ne amintim de cuvintele aspre pe care le rosteşte Mântuitorul cu privire la aceste lucruri: (Mat 18:3-6, 10)

Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul dintre aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării…

Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul dintre aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

35 thoughts on “Biserica si abuzul sexual”

  1. E trist si curajos ce spuneti. Ca evanghelic speram sa nu existe asemenea cazuri. Am aflat de unul singur dupa ani de zile cind copilul ajunsese adult. …in rest nu am cunostinta de aceste fapte prin ograda noastra. Oricum, exista si masuri profilactice pe care bisericile ar trebui sa le ia: cei ce se ocupa de copii si de adolescenti ar trebui priviti cu mai multa atentie. As adauga 2 lucruri:
    1 Mi-a placut ca ati subliniat ca de fapt e vorba de homosexualism in cazul preotilor catolici. Este strigator la cer cum presa “aparatoare a adevarului” a catalogat drept pedofilie ceea ce era de fapt homosexualism!!!. Dar cum de homosexualii nu te potsi atinge, au intors-o putin… Ar trebui sa se rusineze si aparatorii omosexualilor din rindurile clerului de diferite confesiuni. Exemplele date in America cu copii de 15 ani abuzati de preoti sunt cazuri de homosexualism si nu de pedofilie. De fapt purtatorul de cuvint oficial al Bis. catolice Americane (cred ca era arhiepiscopul de Chicago) a recunoscut cu durere: “va trebui sa recuperam seminariile noastre catolice care din pacate au cazut prada spiritului homosexual”. Toti “ingaduitorii” ar trebuisa se priveasca putin in oglinda!
    2) In America (nu stiu in Romania) cazurile de pedofilie sunt mai raspindite in scoli decit in biserici! Seducerea tot mai prezenta a baietilor de 12-14 de catre profesoare e tot mai frecventa. Ea nu constituie deliciul presei (apar doar pe ultimele pagini) si nici parintii nu mor de indignare si nici nu cer milioane despagubire…
    3) Merita subliniat un aspect al legislatiei americane: sexul cu minori este infractiune pedepsita cu inchisoarea. Desi europenii rid de acest fundamentalism, el reprezinta o parte a solutionarii in plan social.
    Nu sunt un aprator al prelatilor / pastorilor/evanghelicilor pedofili. N-as avea probleme nici cu pedeapsa la moarte pt abuzarea sexuala a copiilor pina la o anumita virsta. Dar ar trebui ca macar noi credinciosii sa vedem gravitatea pacatului si sa nu ne jucam cu eufemisme de dragul de-a fi acceptabili. Salut, deci, acest articol desi mi-e rusine daca sunt astfel de cazuri si printre evanghelici.
    PS- imi amintesc totusi si de un pastor roman ce spre stupefactia mea a fost reabilitat.

    Like

  2. Multumesc pentru aprecieri. Din pacate ceea ce am scris aici este absolut adevarat.
    Sper totusi ca rezultatul va fi mai mult decit o furtuna intr-un pahar cu apa.

    Like

  3. E drept, noi evanghelicii credem ca exista un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Isus Cristos. De aceea nu recunoastem dreptul preotului de a ne acorda dezlegare pentru pacatele savarsite. Din nefericire, aceasta situatie ii determina pe unii sa traiasca in pacat, considerand probabil ca vor fi iertati oricum si ca problema e doar intre ei si Domnul, care – nu-i asa? – e bun si ne iarta. Cred ca o solutie ar fi grupurile mici de rugaciune si partasie, in care oamenii ajung sa se apropie unii de altii si sa-si marturiseasca unii altora pacatele. Cunosc cazuri de conducatori spirituali care o vreme s-au temut ca daca isi vor marturisi slabiciunile vor deveni vulnerabili, dar dupa ce au reusit sa se deschida in fata altora au vazut ca au primit eliberare si de fapt au devenit mai puternici.
    Abordarea celor care fac asemenea monstruozitati este intr-adevar foarte dificila. E un subiect dureros pentru familia mea, deoarece tatal meu, care a fost pastor, a pus sub disciplina un membru al bisericii care avusese o tentativa de viol asupra unei fetite (din fericire, fata a reusit sa fuga). Acea persoana , de atunci, il admonesta public pe tata oriunde il vedea si il ameninta in tot felul, inclusiv cu moartea.
    Si ati mai atins un subiect dureros pentru mine. ONG-urile de care spuneti, oricat de buna slujba ar face, sunt sub controlul statului. Am cunoscut un caz al unei fete pe care mama ei o trimitea sa se prostitueze, ca sa aduca bani. Am sesizat Directia pentru protectia copilului, care o vreme au fost indiferenti, apoi au incercat sa dea de ele dar nu le-au gasit etc etc. M-am adresat apoi unui ONG crestin, serios; oamenii de acolo s-au aratat interesati si dornici sa ajute, dar trebuia ca aceeasi Directie de protectie a copilului sa o trimita, oficial, pe fata acolo. Am fost cu ea la Centrul pentru minori, dar cei de acolo au spus ca nu e potrivit sa o trimita acolo unde doream noi, fiindca acolo sunt fete mai mici; ne-au pus in legatura cu o alta doamna, de la alt ONG. Acolo insa se ocupa doar de fete abuzate care au ajuns la majorat, iar fata de care spun era minora. Si uite asa, timpul a trecut, iar fetei a inceput sa-i placa “meseria” ei. Iertati-ma ca am spus o poveste atat de lunga, dar am vrut sa arat ce usor e sa salvezi pe cineva abuzat sexual in Romania… Sper sa existe si cazuri cu happy-end; din pacate acesta e deja o cauza pierduta. Am toata admiratia pentru cei care isi dedica viata salvarii semenilor lor, stiu ca nu poti avea succes in toate cazurile. Totusi, o legislatie mai clara si mai putin birocratica cred ca ar ajuta.
    Va multumesc si eu pentru ca ati incercat sa luminati un cotlon atat de ascuns. Sper sa ne trezeasca pe cat mai multi.

    Like

  4. Draga Debora,
    Problema este, intr-adevar, foarte complexa.
    Atunci cind am pledat pentru gasirea unei solutii la absenta institutiei confesiunii, n- am incercat in nici un fel sa impun cuiva modelul bisericilor istorice in aceasta privinta.
    In acest model, pe mine ca protestant nu dimensiunea sacramentala a institutiei de “dezlegare de pacat” ma intereseaza in primul rind, oricit de importanta ar fi aceea pentru unii, ci faptul ca cel caruia i se face marturisirea ar trebui sa aiba maturitatea de a discerne daca prin acea marturisire cel pacatos este cu adevarat eliberat de legatura pacatului comis ori are nevoie de anumite discipline care sa-l fereasca de recadere (in definitiv acesta este spiritul, adesea abuzat prin literalizare, al “canoanelor” sugerate de duhovnicii adevarati celor penitenti).
    Am subliniat si eu faptul ca legislatia romaneasca in acest domeniu este absolut primtiva. Nu cred ca ONG-urile sunt cele care ar trebui acuzate aici in primul rind, desi adesea nici ele nu fac ceea ce ar trebui. Din pacate, parlamentarii nostri sunt mai interesati de rutunjirea veniturilor si a afacerilor proprii, decit de soarta celor saraci si napastuiti. Tocmai de asta lipseste binecuvintarea lui Dumnezeu peste aceasta tara.
    De asemenea, daca aceeasi energie care este utilizata de unele grupari crestine din tara in lupta impotriva homosexualitatii ar fi folosita pentru a face lobby impotriva vilentei familiale, am avea legi mult mai bune.
    Este insa mai usor, si mai ietfin, de a lupta impotriva pacatelor “lor”, decit impotriva pacatelor “noastre” care sunt percepute intotdeauna ca fiind mai putin pacatoase decit ale “lor”.
    Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!

    Like

    1. D-le D.M. nu credeti ca prea idealizati institutia spovedaniei; aveti impresia ca e scutita de acest pacat? Ziceti : “faptul ca cel caruia i se face marturisirea ar trebui sa aiba maturitatea de a discerne daca prin acea marturisire cel pacatos este cu adevarat eliberat de legatura pacatului comis ori are nevoie de anumite discipline care sa-l fereasca de recadere .” Bine-ar fi sa fie asa.Dar oare nu asa ar trebui sa fie in orice comunitate crestina, dupa cum spune comentatoarea dvs cand se face “marturisirea” pacatelor sa avem discernamantul disciplinarii si sa perseveram in el. Dar se pare ca tocmai pentru crestini subiectul este mult mai greu decat pentru oamenii cu bun simt.

      Like

      1. Spovedania n-am inventat-o eu, ci este o practica de multe secole a Bisericii. Ca unii o desacralizeaza, este drept, dar asta e problema lor, nu a mea.

        Like

  5. Biblia spune ca a fost dat dreptul apostolilor sa lege si sa dezlege..cred ca nu existe preocupare serioasa de a urmari indeaproape starea fratlor si surorilor,nu exista comuniune,nu partasie.Exista doar predici si programe(in general desigur ca mai exista se exceptii)
    Nu mai exista nici mustrarea,care invata si pe cel care nu a cazut,auzind-o.Nu se mai face disciplinarea,care te recupereaza din stadiul dcadere.Se face filosofie,mai nou,se dau rapoarte,dar practic,lipseste viata adevarata din biserici,adica randuiala apostolica(vezi Ananaia si Safira)

    Like

  6. Imi povestea cineva proaspat intors la Domnul,ca nepoata i-a fost violata de un predicator,care predica si acum.
    Eu i-am dat sugestia sa faca ceva pentru asta,nepoata fiind plecata din tara..si nu ar mai vrea sa deschida o rana…
    Dar cum mai predica nenorocitul acela,care ar trebui pus la zidul infamiei de fapt.
    Este limpede ca acesti “crestini” sunt bine si mai functioneaza,din cauza ca majoritatea nu-i da afara..A F A R A !
    ….Si cand te lasi”de pocainta” adica pleci din mijlocul lor,ca nu mai poti respira aer curat..esti judecat!

    Like

  7. Apropo , ca tot suntem la tema INFORMATORI, TURNATORI . Este firesc ca indeletnicirea de Turnator sa mearga mana in mana cu cea de Abuzator . Cine altul are spatele mai asigurat , atat din partea statului cat si a altor ” frati ” santajabili ? Cine altul stie mai stie mai multe despre toti , decat TURNATORUL ? . . . Asa ca ei isi pot permite .

    Consider ca INFORMATORII mai multa protectie . Cred ca nu este prea mare diferentza intre un pedofil sau violator neoprotestant si cei din alte culte . Se pot face unele paralele .

    – Cazul de mai jos cred ca este relevant pentru modul de argumentare , de gandire si de a se face scapati al Turnatorilor .

    http://www.bihoreanul.ro/saptamanal/regele-titti-violatorul-de-baieti-2798154

    Pasajul de mai jos il puteti gasi mai usor la sub-titlul :
    Baie cu perversiuni
    … . .. . . . . . . . . .

    I-am zis că o să mă duc la Poliţie. A răspuns că n-am decât, că el e pe bune cu ei, că-i informator şi nu-i fac nimic nici dacă ne rupe picioarele şi ne dă foc la case”, a dezvăluit BIHOREANULUI băiatul.

    Like

  8. Am intrat pe blog doar sa va felicit pentru ca ati atins 100 de mii de postari: ” La multe postari !”.

    … dar am dat peste acest articol si pe masura ce-l parcurgeam am retrait o experienta care a insemnat “incercarea de foc a credintei mele”; am gandit atunci: “daca acum raman langa Dumnezeu inseamna ca nu-L voi mai parasi niciodata !” Anii au trecut, credinta mea a mai fost incercata, iar eu am ramas cu El … iar altii, nu ! Pentru ei si pentru “protagonistele” incidentului in cauza voi detalia putin povestea in continuare, propunand-o ca un studiu de caz. Am aflat-o direct de la victime, unele dintre ele fiindu-mi chiar prietene pe care le-am si consiliat …

    S-a intamplat in Romania, pe vremea cand nu multi stiau ce inseamna “pedofil” ( cu atat mai putin niste adolescente crescute in “incubatoarele” evanghelice ) si cand nu se faceau inca ore de educatie sexuala in licee. Un lider spiritual care lucra cu tinerii dintr-o biserica evanghelica si in care adolescentele aveau incredere si ii cereau sfatul le-a abuzat sexual ( neajungandu-se la consumarea actului propriu-zis ! ). Bineinteles ca nimeni n-a spus nimic fie din stupoare, fie dintr-un spirit de negare, fie din frica; fetele nu prea vorbeau nici macar intre ele despre asta; una a fost chiar surprinsa de mama ei cand incerca sa-si taie venele !!! Si cum caile Domnului sunt necunoscute, adevarul a rasuflat cand acest lider spiritual incercand sa-l “cosmetizeze” discret, s-a dat singur de gol !

    In felul in care au decurs evenimentele mai departe, recunosc o parte dintre cele expuse de dvs. mai sus:

    – din dorinta de a nu aduce atingere “marturiei” Evangheliei, liderul spiritual a fost mutat grabnic intr-o alta biserica si a fost si avansat in functie;

    – enoriasii bisericii in cauza s-au impartit in doua tabere: cei care au considerat ca liderul spiritual este un “sfant” prin definitie si nu are treaba cu sexualitatea, chiar daca este casatorit si are si copii; iar adolescentele abuzate sunt doar “femei usoare”, care l-au provocat si sedus pe atentator;

    – cea de-a doua tabara, mult mai putin numeroasa, l-a abordat pe vinovat recomandandu-i sa renunte la indatoririle sale spirituale, cel putin pentru un timp; au fost “anatemizati” si acuzati ca vor sa distruga unitatea (B)bisericii (!);

    – a existat si un grup de enoriasi mai proaspeti in credinta si mai slabi, care s-a risipit prin lume …

    Viata a mers mai departe, adolescentele abuzate s-au casatorit si au si copii, liderul spiritual vinovat este in continuare lider spiritual si … evanghelismul romanesc este in degringolada ! Este aceasta o relatie cauza-efect ?

    Daca noi nu traim in Lumina si Adevar, cum putem risipi intunericul si minciuna din jur ? Cum putem fi eficienti ca martori ai lui Iisus intr-o societate bazata pe minciuna si egoism, cand noi-insine ascundem adevarul si ne cocolosim eul ?

    Va felicit si eu pentru articol si as spune ca mai mult decat “curajos” sunteti “un crestin normal”; asa cum ar trebui sa fim noi toti, crezand mai mult in puterea Evangheliei decat in “Evanghelia puterii” !

    PS: va multumesc pentru sansa de a-mi expune pentru prima data experienta in afara spatiului privat al familiei sau al grupului de prieteni intimi, fara teama de a fi acuzata ca vreau sa distrug sau sa improsc cu noroi Lucrarea Domnului ( abuzurile sexuale ale unui lider spiritual = Lucrarea Domnului ? ); si pentru sansa introspectiei vis-a-vis de aceasta experienta trecuta, traumatizanta si purtatoare de revolta si
    resentimente – mi-am descoperit sufletul linistit,
    vibrand de compasiune pentru cel care a gresit si pentru cei pe care i-a tarat dupa el … Fie ca Domnul sa se indure de noi !

    Like

  9. Draga LeeDee,
    Multumesc pentru curajul de a ne relata aceata grozavie. Sper ca macar unii dintre liderii bisericilor noastre sa citeasca si sa ingrozeasca de gravitatea acestor lucrui, care nu sunt nicidecum atit de rare cum le place lor sa creada.
    Ma rog ca Dumnezeu sa dea celor care stiu despre astfel de lucruri curajul de a-i confrunta pe lideriii bisericilor cu privire la responsabilitatea lor fata de victime.
    In acest fel, cel putin nu se vor putea scuza la judecata cea mare ca n-au stiut.

    Like

  10. Act de curaj inseamna pentru mine sa dati numele persoanelor care s-au facut vinovate de astfel de acte – si ma refer aici in special la comentatori.
    Internetul nu este doar lucrul dracului ci poate de asemeni sa fie si instrumentul lui Dumnezeu. Daca nu vor sa renunte la amvoane, siliti-i s-o faca, strigati, bateti in cratite, faceti zgomot, dati foc la acoperis. Focul s-ar putea sa le aminteasca se flacarile vesnice ale iadului si cine stie, poate misca ceva si la nivelul constiintei, nu doar sub centura…

    Like

  11. Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu ..” (1Petru 4:17) CÂTEVA INTREBARI FUNDAMENTALE: Te-ai intrebat de ce acum 60 de ani in urma, Biserica nu se confrunta cu asa multa imoralitate, materialism, divorturi, probleme cu adolescentii, droguri, pornografie, cum se confrunta azi? Afirmam ca nu mai suntem legalisti cum au fost cei de atunci, ca intelegem mai bine harul lui Dumnezeu… De ce in ciuda marilor progrese in intelegerea Cuvantului lui Dumnezeu, a nenumaratelor resurse pentru viata crestina, in multe situatii, nu este nici o diferenta intre stilul de viata a lumii si stilul de viata al crestinilor? Cum de trecem prin aceleasi crize agonizante ca si cei din lume? In loc sa fim un ajutor pentru cei din lume, facem parte din randul victimelor. Unde este marturia noastra? UN RASPUNS FUNDAMENTAL: „Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu.“

    Like

    1. In primul rind, cred ca frica de DUMNEZEU si rusinea de oameni s-a diminuat catastrofal in bisericile Evanghelice(vezi biserica Anglicana ), Apoi iesirea de sub Docma =liberalismul si comfortul cntemporan ,intregeste aceasta stare de pacat.Adevaratii crestini de acum 60 ani nici prin ruptul capului nu se gindeau la astfel de pacate –probabil citeau des –1 COR.-CAP. 5-VERS.9-13. –Crestini de azi i-si astupa urechile sa nu auda –nu mai e la moda!!!! Putem veni oricum inaintea DOMNULUI, EL ne iubeste –DOAMNE si cei ce nu TE cunosc, au in ei oroare de acest pacat ,—-pocaitii???

      Like

      1. Domnul meu, multumesc pentru povestea intoarsa din condei cu Biserica Anglicana. Este interesant ca vorbiti de frica de Dumnezeu si rusine de oameni, dar de cum intrati in casa mea virtuala, ma ‘injurati’ de ‘secta’. Cred ca asta anuleaza moral pledoaria dvs, de altfel destul de in regula, chiar daca nu este decit o constatare a evidentelor.
        Va asigur ca in Biserica Anglicana exista inca o multime de oameni cu frica de Dumnezeu si respect pentru Scriptura si ca in bisericile evanghelice exista destui care nu le au. Sa ne uitam, deci, fiecare in propria orgada, caci acolo putem eventual, face cite ceva, ceea ce nu este cazul cu orgada altora.
        Si, va rog frumos, incercati sa scrieti corect romaneste, chiar daca ati plecat demult din Romania. Repet, este o forma elementare de respect pentru propria tara.

        Like

  12. Domnule Harabula,
    Imi cer iertare, dar propunerea dvs. imi pare de-a dreptul iresponsabila.
    In nici un caz nu voi permite, cel putin pe acest blog, ca aceasta discutie extrem de importanta, sa se transforme (sa ma scuze doamnele) intr-un soi de “ridicare a poalelor in cap”, asa cum s-a intimplat nu demult in discutia despre deconspirare, cel putin pe citeva dintre blogurile evanghelicilor.
    Potrivit Scripturii, locul pentru rezolvarea acestur chestiuni nu sunt blogurile, ci forurile de discernamint si autoritate din biserici, iar daca ele nu fac nimic, in justitie, eventual cu ajutorul presei, cu toate riscurile pe care o asemenea “iesire la rampa” le implica.
    Rostul acestui post nu este acela de a nastere unui soi de voyeurism pervers, in care cezuri de abuz sunt discutate in detaliu (destul ca se fac asemenea lucruri aberante in sedinyele de disciplinare in bisericile noastre).
    m vrut prin acest text sa trag un semnal de alarma in legatura cu o chestiune foarte grava, care pina acum a fost tinuta ascunsa in mod eliberat si care a facut si va face in continuare nenumarate victome, daca nu este abordata frontal.

    Like

  13. Domnule Manastireanu,
    nu am nici un fel de obiectie in legatura cu ceea veti permite sau nu pe acest blog, de vreme ce este blogul dumneavoastra.
    De altfel nu m-am referit in mod necesar la un demers ce ar trebui sustinut pe internet, desi in ultima instanta, intre a avea parte de un pastor pedofil care continua “sa se produca” atat “spiritual” cat si sexual si a provoca un scandal public, cu toate consecintele de rigoare, voi alege totusi ultima varianta.
    Nu cred ca abuzul sexual al liderilor bisericilor ar trebui sa ramana intre peretii acesteia si nu cred ca este o rufa care se poate spala in familie; este vorba de cazuri penale si ar trebui tratate ca atare. Ca sa nu mai spun recuperea victimelor implica abordarea deschisa a ceea ce s-a petrecut si nu vad cum s-ar putea face fara responsabilizarea in justitie a celor vinovati.
    Personal am cunoscut o astfel de victima a unui pastor american care a venit sa “ajute” lucrarea din Romania. Timp de mai mult de 15 ani a “avut grija” de copiii de la un orfelinat din Petrosani.Este un caz deja public pentru ca individul a fost arestat anul acesta in State, sub acuzatia de pedofilie.
    Am mers, impreuna cu altii care au auzit despre acest caz, pe varianta: nu stim, nu suntem siguri, nu ne intereseaza, trebuie sa nu dam crezare unor astfel de zvonuri despre un slujitor al lui Dumnezeu. Confortabil, nu? Asta s-a intamplat in urma cu 8 ani. Acum regret ca nu am mers pana in Petrosani, sa-i fi spart geamurile la casa macar. Sincer, regret asta; poate atunci s-ar fi oprit si ar fi lasat-o balta.
    Oricum, astfel de cazuri necesita demersuri concrete. Altfel, totul se rezuma la o frectie pasionanta a unui picior de lemn.
    Sunteti liber sa nu postati comentariul meu…

    Like

  14. Desigur, domnule,aveti dreptate. Asemenea cazuri sunt penale si trebuie tratate cu toata severitatea. AS prefera insa justitia sparferii geamurilor. Banuiaesc ca sunteti de acord cu mina.
    Sanatate.

    Like

  15. Draga CRESTIN,
    Asa cum am spus, nu voi permite pe acest blog discutii legate de nume. Aceste chestiuni nu se rezolva in blogosfera, ci in biserici.
    Si, atentie la riscul de a fi acuzat de calomnie. Orice acuzatie trebuie sprijinita cu dovezi si martori. Altfel nu este nimic mai mult decit o simpla calomnie.

    Like

  16. buna searul!,
    v-am citit textul. cu interes. cu mult interes. nu cred ca e cazuisticul sa ma intromit in discutie.
    totusi, as vrea sa/l intreb pre domnul Doru Radu, fără nicio intentie de polemică sterilă, dacă propozitia aceasta, de fapt ce înţelege domnia sa prin prop. asta:

    “N-as avea probleme nici cu pedeapsa la moarte pt abuzarea sexuala a copiilor pina la o anumita virsta.”

    Aş vrea să-l întreb dacă a dorit să exprime sentimentul firesc pe care-l posedă aproape toţi dintre noi atunci când auzim sau vedem astfel de lucruri. Sau, nelegat cauzal de priveliştea sau ideea în sine, domnul Doru Radu ar putea, la o adică, susţine afirmaţia aceasta la modul general, ca de exemplu o propunere de modificare a legislaţiei…
    bonne soiree!

    Like

  17. Sincer sa fiu, nu ma socotesc competent sa dau sfaturi in aceste chestiuni frave si complexe. Sunt alti mai echipati decit mine sa faca asta.
    In ce priveste liderii religioosi, sunt lamurit. Romanul spune, ‘corb la corb nu-si scoate ochii’, decit poate daca sunt in tabere diferite.
    Lucrurile din trecut sunt greu, daca nu cumva imposibil de dovedit. Cel vinovat stie insa bine ce a facut si de aceea trebuie confruntat. chiar daca n-o va recunoastre (si probabil n-o va face, caci ar avea enorm de mult de pierdut).
    Cred insa ca preventia este cea mai buna protectie. Invatati fetele sa nu mai fie proaste si sa nu se increada atit de lesne in barbati, mai ales cind sunt lideri, daca n-ar fi decit pentru ca, fiind mai sus, si ispitele sunt mai mari pentru ei.
    ESte insa vorba in toate acestea de o lupta spirituala, si ea nu poate fi dusa cu bine la capat decit cu armele luminii si cu putere de sus. Caci acest soi de draci nu iese decit cu rugaciune si post.

    Like

  18. Dupa roade ii veti cunoste pe Slujitorii = Liderii Domnului , adica pe cei veniti de la Domnul .

    Domnul Iisus le-a spus foarte clar si verde -n fatza fariseilor , saducheilor, carturarilor sau altora ca ei care aveau cea mai buna invatatura din vremea aceea : Voi aveti ca tata pe Diavol , pe cel rau .

    Sau : Paziti-va de aluatul lor , al Fariseilor sau ipocritilor ( juramantul Hipocrit sau Hipocrat ? )

    Asa ca sa ne pazim fratilor ! ( ma refer la fratii adevarati , ceilalti imi sunt mai rau ca un pagan si un vames , niste fii ai Iadului ) .

    Unii poate au fost candva unsi , dar apoi Domnul s-a departat de la ei si i-a lepadat de la Fatza Lui .

    Biserica , crestinul si omul ca si pomul dupa roade se cunoaste .

    Like

  19. Daca ati deschis acest subiect, ar fi bine,ca fiecare sa depuna aici cate o marturie,ca sa se stie pe unde ne aflam,,
    am aflat si ca nu se face nimic,atunci cand oamenii se plang,exact ca in lume.

    Biserica este in decadere……..Hristos ne mai indura…….Cat?
    Trebuie facut totul ca acesti criminali,criminali odiosi,sa fie dati afara,din comunitatea bisericeasca.
    Nici in lume nu sunt acceptati acesti monstrii periculosi.
    Doamne,sa ti trimiti copiii la biserica…si sa afli ce patesc acolo!
    Ce am face noi acum,care citim,daca fata noastra ar fi fost supusa unui abuz sexual…si am afla numai de pe NET,pentru ca de frica ea tace?

    Pana la urma la romani,asa cum sunt ei,tot cu cratitele si acoperisul spart e mai bine..
    doar atunci se pun pe fuga,altfel incep cu siretlicurile care le folosesc acum in viata pe care o duc,dedubladu-se,
    pentru ca justitia e corupta,iar bisericile sunt falimentare,in majoritate…de unde atunci putere??
    Ce ar face Domnul Isus,care spune sa dam afara raul,sa nu ne unim cu cei care sunt numai lacomi..nu si corupatori de suflete nevinovate,pe care le si abuzeaza fizic,ca in jungla.
    Hristos i-a scos cu streangul,desi acestia nu faceau fapte atat de urate.
    Eu as face publica nerusinarea acestor pui de naparci.Altfel nu vom scapa de ei,trebuie curatita biserica odata.
    Pastorii s-au invatat cu bani,pastoresc turma de dragul banilor,nu a lui Dumnezeu si a fricii de ce vor zice in Ziua judecatii.
    Postul si rugaciunea ar face bine ,dar se intruneste biserica in postpentru asemenea lucruri,daca ele sunt trecute la tacere?
    Sunt indurerata la culme,asa ca “m-am exprimat plina de manie”,mi s-a intaratat duhul ,de aceea va rog sa rearanjati textul,daca e cazul.

    Like

  20. @ CRESTIN .
    Da , am fost lasati pe acest pamant ca sa invatam DRAGOSTEA de care vorbesti intre frati , intre oile Domnului , nu intre capre si lupi imbracati in haine de oi .

    Zici bine cateva lucruri , dar dupa cate stiu si dupa cat inteleg din ce zici , cred ca faci cateva greseli esentiale :

    1. Nu cred ca am vazut pe domnul Isus sa scape , de la moarte prin linsare ( cu pietre , etc ) , barbati prinsi in pacatul curviei . Dar in schimb avea mai multa intelegere si iertare pt FEMEILE in aceasta situatie .

    2. Acum ce am ajuns sa facem ca si […] , spunand barbatilor lacomi de bani , de putere, functii si vicii : Haida-ti la noi , caci va tratam de feluritele pacate oferindu-va functii de conducere , facandu-va lideri .
    Halal mijloc de tratament si medicament . In loc sa se aplice disciplinarea luandu-li-se Functia , puterea , sursa tantatiilor si a ispitelor , noi ii ISPITIM si ii punem in locuri mai alunecoase mentinandu-i in Functii sau chiar promovandu-i .

    3. este dea dreptul strigator la cer sa compari situatia FEMEII cu situatia LIDERILOR religiosi = Fariseii .

    Sunt convins ca acea FEMEIE nu avea vreo functie de conducere in Ierarhia vremii sau nu era vreun FARISEU .

    Sau chiar cand Domnul Isus a iertat pacatele unor slabanogi sau paralizati acestia nu au fost niciodata FARISEI .
    Anterior iertarii , reabilitarii din partea Domnului Isus avea loc intotdeauna POCAINTA , marturisirea publica in mijlocul adunarii fratilor si asezarea intr-o pozitie potrivita ( joasa ) din care Vinovatul sa poate invata, cat mai bine , sMERENIA si SLUJIREA in Dragoste .

    Multumesc mult pt. tot ce faceti , este nevoie de asa ceva , si mai mult .

    Like

  21. Aceeasi problema este prezenta si in Biserica Adventista din Romania. Aceeasi atitudine fata de victime: ignorare, insensibilitate si nepasare; aceeasi atitudine fata de agresori:har ieftin, pastrarea in acceasi pozitie de autoritate spirituala.
    Poate ca un grup format din supravietuitoare din ambele biserici raportand situatia impreuna la forurile civile ar fi o solutie. Cine este interesat sa viziteze site-ul http://www.reinviesperanta.com.
    Dr. MargiAnne Isaia, MD, MPH, California

    Like

  22. zicea mai sus Radu “In America (nu stiu in Romania) cazurile de pedofilie sunt mai raspindite in scoli decit in biserici! ”
    Radu te asigur ca si in biserici zunt mult mai multe cazurile de abuz sexual dar acestea nu se stiu din terte motive.
    Daca mai auzi ici colo de cate ceva, imediat vine altul care ia apararea si bine a zis cineva tot in aceste comentarii ca se fac doua tabere.
    Vrei sa fii invinuit de calomnie si poate sa fii dat si in judecata…
    Haideti sa fim realisti macar pe blog si in carti si sa recunoastem realitatea din bisericile noastre. sa luam initiativa si sa facem ca maine lucrurile sa fie altele.

    Like

  23. Imi place sa cred ca biserica evanghelica ia in serios informatiile referitor la abuz sexual. In cateva situatii pe care le cunosc hotararile au fost imediat si severe .

    Like

  24. Felicitări pentru acest articol atât de necesar! Este foarte important să se spună adevărul cu privire la homosexualitatea şi pedofilia din bisericile evanghelice din ţara noastră. Tocmai de aceea am început traducerea unor articole despre implicarea bisericii în protejarea copiilor, ca şi în acordarea de suport pedofililor pentru ţinerea sub control a comportamentului lor sexual distrugător, şi în monitorizarea lor.

    Like

  25. Draga Danut, in ciuda subiectului dureros din toate punctele de vedere, pentru victime, pentru familiile agresorilor, pentru biserici si, nu in ultimul rind, pentru Domnul Isus Cristos, care Si-a dat viata pentru fiecare dintre noi, am fost mingiiat si incurajat de articolul tau si de unele comentarii pe care le-a stirnit.
    L-am (re)gasit recent, in timp ce eram in cautarea unor informatii legate de MW si VoM (nu vreau sa intru in detalii) si m-am bucurat pentru pozitia ta. Nu ca ar conta, dar sint de acord cu tine aproape in tot ce scrii aici, inclusiv cu precizarile legate de “spovedanie” in sensul invataturii biblice de martirisire a pacatelor si “accountability”. Ma rog si eu, alaturi de voi, pentru mila lui Dumnezeu fata de noi, pacatosii de tot felul, fata de bisericile noastre, pentru intelepciune, discernamint, onestitate si curaj in confruntarea raului de orice fel, incepind cu noi insine, si pentru dragoste totala de Adevar, singurul care ne poate da libertarea si fericirea adevarate dupa care tinjeste sufletul fiecaruia dintre noi, atinsi in multiple feluri de pacat si avind nevoie de vindecare.
    Fii binecuvintat de Domnul cu intelepciune si har!
    Regret ca uneori ne-am “contrat” pe net. Poate e nevoie uneori. Nici unul dintre noi nu detine tot adevaru, iar riscul mindriei e mereu real.
    PS. Stiu ca si tu te rogi pentru mine. 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s