Sever Voinescu – Sunt convins ca Dumnezeu ne iubeste

sever-voinescu
Sever Voinescu

Sectiunea de spiritualitate a revistei Formula As a publicat recent un foarte interesant interviu cu domnul Sever Voinescu, redactor-şef al revistei Dilema, un intelectual care nu face un secret din angajarea lui religioasa.

Redau aici inceputul acestui interviu. Multumesc pentru acest link prietenului meu, domnul Ioan T Morar.

* * *

– În ultimii ani, cititorii dvs. v-au putut cunoaşte o latură neştiută a personalităţii dvs.: aceea de creştin practicant. Cum a început drumul dvs. spre Dumnezeu? Cum aţi descoperit bucuria cre­dinţei?

– Am simţit misterul teribil al lui Dumnezeu, încă înainte să ştiu bine ce-i cu el. Credinţa a crescut în mine natural, cumva firesc, fără să fi existat vreun moment zero, vreo revelaţie sau vreun şoc exis­ten­ţial, cum au fost, de exemplu, cele ale Sfântului Apostol Pavel sau al Fericitului Augustin. Pur şi simplu, în procesul de descoperire de sine, prin care trece orice om în anii primei tinereţi, eu am desco­perit în mine un credincios. Nu am fost niciodată altfel. Lecturile şi un anumit anturaj m-au ajutat enorm să înţeleg ce e cu mine, abia mai târziu. Cât despre mărturisirea credinţei mele – simt nevoia să o fac tot mai des, cu cât văd că lumea de­vine tot mai necredincioasă. În cazul meu, mărtu­risirea credinţei creştine este, mai ales, o apologetică. Pe măsură ce se înteţesc atacurile la adresa creştinis­mului, simt nevoia să vorbesc lumii despre splendoa­rea credinţei mele. Sunt sigur că dacă aş fi trăit într-o lume mai încreştinată şi mai îmbisericită, precum cea medievală, de pildă, nu aş fi vorbit prea mult despre credinţa mea. Precizez că nu împărtăşesc deloc pre­judecata Evului Mediu ca ev întunecat, obscurantist, plin de demoni şi ignoranţă, în mare diferenţă faţă de vremurile noastre, inteligente, luminoase şi deschise. Nici vorbă! Evul Mediu a fost o vreme cu lumini şi umbre precum este şi cea de astăzi. Iar ignoranţa şi prostia colectivă de azi nu este cu nimic mai prejos decât cea din Evul Mediu.

– Aţi avut o educaţie religioasă în familie?

– Mai degrabă, nu. Cum v-am spus, întâi am fost credincios şi abia apoi mi-am dat seama de asta…

– Care este cea mai veche amintire a dvs. legată de biserică, de credinţă, de Dumnezeu? Aţi trăit o experienţă religioasă în copilărie care merită poves­tită?

– Nu neapărat. Poate doar un anume Crăciun… Dar nu e nimic epic, este doar o trăire, un crâmpei de imagine cu ger, zăpadă, lumina clară a unei dimineţi, biserica şi eu însumi, copil spre adolescenţă, în mijlo­cul acelei imagini…

Cititi AICI intregul interviu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s