Schimbarea perspectivei

„Fiecare punct de vedere este în acelaşi timp şi un punct de orbire.” Acesta este un adevăr pe care modernitatea, cu absurdul ei cult raţionalist, l-a ocultat aproape cu desăvârşire.

Cu toţii avem perspectivele noastre particulare, uneori unice, asupra lumii în care trăim, dar ele implică, în acelaşi timp, limitări şi adesea chiar deformări ale realităţii. Vreţi un exemplu? Uitaţi-vă mai sus şi spuneţi-mi care dintre punctele centrale din cele două desene este mai mare.

OK. Acum ce ziceţi dacă v-aş spune că în realitate cele două puncte centrale sunt egale la dimensiuni si că impresia iniţială este doar i iluzie optică, determinată de contextul în care acestea sunt aşezate, respectiv de mărimea punctelor care le înconjoară? dacă nu mă credeţi, vă rog să măsuraţi şi să vă convingeţi.

Dacă suntem creştini, credem cu tărie în existenţa unui adevăr absolut, iar dacă suntem cît de cît informaţi teologic ştim că adevărul nu este doar o chestiune de epistemologie, ci o realitate suprem personala. Isus a spus, „Eu sunt… Adevărul”. În acelaşi timp percepţia de către noi a adevărului este absolut relativă şi în permanentă schimbare, funcţie de informaţiile pe care le acumulăm şi de se experienţele prin care trecem, precum şi de sensurile pe care le dăm acestora. Tocmai de aceea cunoaşterea Adevărului este o aventură în egală măsură personală şi comunitară, căci numai în dialog cu comunitatea credinţei perspectivele noastre particulare pot fi verificate şi actualizate.

Ceea ce este adevărat despre cunoaşterea în materia de credinţă rămâne valabil, la scară, în cunoaşterea interumană, ca şi, în alt fel, în cunoaşterea lumii inanimate.

Cu câteva săptămâni în urmă am participat la un curs intitulat „Cultural Mapping and Navigation” organizat de compania de consultanţă KnowledgeWorkx. Această experienţă, al cărei scop a fost promovarea conceptului de inteligenţă culturală, m-a făcut să înţeleg în cu totul altă lumină cele împărtăşite mai sus.

De aceea am deci ca în perioada următoare să pun pe blog, din când în când idei şi imagini care să ne ajute în schimbarea perspectivei. Sper ca, în timp, să observaţi şi să apreciaţi rezultatul acestui exerciţiu.

Pentru început, de mâine încolo, ne vom ocupa puţin de hărţi. Şi, pentru că nu am vreme de traduceri, textele vor fi de cele mai multe ori în engleză. Cei care nu ştiu limba asta, pot folosi Google Translate. Este un instrument uimitor de bun.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

8 thoughts on “Schimbarea perspectivei”

  1. De ceva vreme urmaresc acest blog (si trebuie sa recunosc ca imi face o deosebita placere sa il citesc) si nu am putut sa nu remarc ca in multe probleme aveti opinii diferite de multi din crestinii romani din mediul online.

    Exista totusi o problema de mare interes pentru mine, unde nu am reusit sa “decodez” pana acum parerea dumneavoastra pentru ca din cat am reusit eu sa citesc pe acest blog, nu a fost inca exprimata in mod clar. Ma refer la epistemologia religioasa la care aderati.
    Am vazut ca criticati de exemplu rationalismul teologic, dar desi asta ma ajuta sa vad ce nu sustineti, nu ma ajuta prea mult sa vad ce sustineti.
    As avea rugamintea ca daca aveti disponibilitatea si timpul necesar, sa expuneti epistemologia religioasa pe care o sustineti. Cred ca ar fi ceva de interes nu doar pentru mine ci si pentru multi altii care citesc acest blog.
    Poate includeti in raspunsul dumneavoastra si ce credeti despre teologia naturala si despre relatia dintre ratiune si credinta.
    Multumesc.

    Like

  2. Comunitatea ecesială este asemeni unui organism viu care se dezvoltă organic în jurul Cuvântului şi în părtăşia Duhului. Ea este creată de Dumnezeu nu de om.
    Cred că deformările în ce priveşte cunoaşterea Adevărului au de-a face cu izolarea de Trup, cu pretenţia lipsită de smerenie a unei persoane că ar putea sa ajungă singură la adevăr.
    Daca istoria dezvoltării ştiinţei a fost o permanentă frământare între oameni care au clădit în interdependenţă nu văd de ce lucrurile ar sta diferit în Biserică.
    În ce priveşte dinamica … dimensiunile Patristicii dar şi ale literaturii creştine ulterioare dovedesc orice dar numai statică nu. Există mult spaţiu de gândire şi de acţiune în Christos şi da, recunosc, există prea mulţi oameni care încearcă să ne ţină pe loc, încremeniţi in categorii omeneşti. Dar nu putem arunca blamul lor asupra Celei ce-I este lui Christos Mireasă Preaiubită, lumina ochilor Lui.

    Like

  3. Duhul e dinamic, dar INSTITUŢIILE ECLESIALE sunt statice…

    Am senzaţia că orice instituţie e aşa – prin definiţie…

    Duhul e întotdeauna acolo, dar oamenii, TOCMAI fiindcă ştiu asta, se culcă pe-o ureche.

    Like

  4. Nu stiu daca sa iau afirmatia dvs in serios. Probabil este o gluma, vecina cu sacrilegiul.
    Duhul, este, cum spune Crezul, ‘Domnul, de viata datatorul’ si nu poate fi nicicind asociat cu staticul.

    Like

  5. Si da si nu. Iar aici nu vorbesc de comunitate in general, ci de comunitatea eclesiala, care este locuita de Duhul, ceea ce, cel putin teoretic, adauga o dinamica in plus, pe care comentariul dvs. nu pare a o lua in consideratie.

    Like

  6. “[C]unoaşterea Adevărului este … în egală măsură personală şi comunitară” ?

    Nu cumva comunitatea contribuie la, dacă nu chiar este, contextul acela care deformează perspectiva ?

    Like

Leave a comment