Studentii romani la LBC – Absolvire 1994
In picioare, de la stinga la dreapta: Mircea Mitrofan, Silviu Rogobete, Geoprge Ille, Petru Bulica, Peter Cotterell (LBC Principal), Gina Bulica, Alex Nadaban, Dorin Axente, Corneliu Boingeanu, Daniel Bulzan
Jos: Alex Neagoe, Florin Rete, Cristian Sigheartau, Costel Gott, Marius Mazuru.
London Bible College
În septembrie 1993 am început un program de masterat în hermeneutică biblică şi modernă la London Bible College (LBC – o şcoală teologică evanghelică interconfesională asociată atunci cu Universitatea Brunel din vestul Londrei). Programul a început în ascuns, înainte de 1989 şi a continuat ca program la distanţă după căderea comunismului. Fiecare dintre cursanţi primea o serie de cărţi pe care trebuia să le citească până la sosirea profesorului din Anglia. Atunci câne venea profesorul, petreceam cu el două-trei zile într-o casă, ascultând preşegerile acestuia şi discutând despre subiectul prezentat. la plecare primeam o temă de eseu, pe care trebuia s-o predăm următorului profesor pentru a-I fi transmisă spre corectare, precum şi cărţile pentru următorul curs. Dintre cei 42 de cursanţi, împărţiţi în grupuri care se întâlneau în şapte oraşe diferite, circa 20 au terminat cursul în vara anului 1993. Şaptesprezece dintre aceştia au acceptat să meargă mai departe la studii în Anglia şi zece dintre ei primit până în prezent titlul de doctor în teologie. Despre acest program sper să povestesc mai multe altă dată.
Aşa cum spuneam, în acel an universitar 1993-1994 am fost şaptesprezece români la LBC. Paul Negruţ se afla acolo în ultimul an de doctorat; Daniel Bulzan tocmai terminase programul de licenţă şi se înscrisese la doctorat la King’s College din Londra, dar locuia acolo cu noi, eu eram implicat în programul de masterat, zece alţi colegi români studiau pentru ultimul an de licenţă şi alţi patru se aflau în ani mai mici. A fost un an foarte interesant pentru noi. Adeseori petreceam ore întregi povestind seara în colegiu sau la un pub din apropiere (desigur, mergeam acolo fără Paul, care după ce s-a alăturat tagmei pastorale a devenit tea totaller, cum zic americanii). Acolo am visat împreună despre ceea ce speram să putem face la întoarcerea în ţară, respectiv să contribuim la edificarea (la Institutul Emanuel din Oradea) a unei solide şcoli de teologie evanghelică românească. Tot acolo avea să-şi aibă originea. fără ca noi să realizăm atunci acest lucru, dezamăgirea începută doar trei ani mai târziu. Această criză avea să conducă în câţiva ani la plecarea sau îndepărtarea din acea şcoală a tuturor celor care şi-au luat diploma la LBC (sau LST – London School of Theology, cu se ea numeşte acum). Desigur, a tuturor, cu excepţia lui Paul, rectorul şcolii, numită acum Universitatea Emanuel. Dar, despre asta, din nou, altă dată.
Persona 
Florin Rete era pe cont propriu.
LikeLike
Bun venit, Marius, aici pe blog. De ani de zile nu mai stiu nimic despre tine. Inte;eg ca esti acum pastor in Plymouth, UK. Felicitari. Sper sa pastram contactul.
Sunt si eu acum in UK, dar in Scotia, la fiul meu, care este minister in Church of Scotland, in Bishopton, linga Glasgow.
LikeLike
din Bârlad 🙂
LikeLike
socialul si financiarul a jucat un alt rol. am intrat in criza de timp, ceea ce nu exista in lbc pt ca eram toti in acelasi loc, aveam mai totul asigurat. lălăiala româneasca si nehotarirea tipica mediului baptist au mai adaugat la toate.
in afara de paul negrut care ne-a interesat sa predam la oradea, nu tin minte ca altcineva sa fi avut un “proiect”. poate in imaginatie. foarte multa energie ne-a luat researchul si dorinta de a reusi in domeniu. fata de relaxarea mediului britanic, cel românesc se asemana cu o inchisoare, nici macar cu gratiile aurite
LikeLike
De acord cu mare parte din aceasta analiza. Nu toate aceste cauze au aceeasi greutate si ele ar putea fi puse in ordinea impactului. Cred ca, din acest punct de vedere, cauzele institutionale si legate de stilul dictatorial de conducere reprezinta cel putin 50% din explicatie.
LikeLike
Desigur, motivele pentru absenta unor proiecte comune ale acestei generatii, sau a unui impact mai mare in lumea evanghelica sunt multe. Vorbind atat pe baza analizei de sine cat si pe baza observatiilor asupra celorlalti, as lista urmatoarele motive:
1. Gandirea parohiala. Cei mai multi si-au pastrat, in ciuda LBC-ului, vechile metehne, loialitati sau stereotipuri pe criterii geografice etc. Oradea a fost doar unul din aceste centre, dar nu singurul.
2. Delasarea. Atat academic cat si relational, n-am mai fost dispusi sa platim pretul pentru pastrarea si dezvoltarea excelentei grupului. Si am facut asta nu doar cei care nu ne-am finalizat doctoratele ci in egala masura si cei care si le-au finalizat si sunt si in prezent in pozitii la diverse scoli.
3. Mandria si dorinta de putere. Aceasta s-a manifestat in diverse feluri: neacceptarea criticii constructive din partea colegilor, pastrarea pentru sine a oricaror parghii de influenta sau ciolane la care s-a avut acces, accentuarea slabiciunilor celorlalti din grup pentru pastrarea avantajului competitiv etc.
4. Conturarea prea vaga a “viziunii grupului” pentru Romania. De fapt nu am concretizat niciodata impreuna ce obiective avem pentru miscarea evanghelica din Romania si nici prin ce metode vrem sa le atingem. A fost mai mult un etos comun, care s-a dispersat cand ne-am intors fiecare la ale noastre. De fapt si grupul era destul de eterogen… Era o mare diferenta intre Paul Negrut si Florin Rete – ca sa dau doar un exemplu ales aleator.
5. Lipsa de experienta in administrarea proiectelor (academice, de influenta, de edificare a bisericilor etc.). Chiar si putinele initiative care au aparut, n-au avut parte de un bun management.
6. Piedicile establishment-ului existent prin structurile de cult. La intoarcere eram perceputi ca o amenintare atat pentru pozitii cat si pentru “dreapta invatatura”. Fara temei, zic eu.
Probabil ca generatia asta n-a dat inca tot ce poate, dar realizarile ei de acum inainte ma astept sa fie doar individuale, sau in subgrupuri mici de 2-3 persoane.
Le doresc din toata inima mai mult har celor ce vin dupa noi!
LikeLike
Unii se intreaba de ce sunt asa de inversunat impotriva Emanuelului si a lui Paul Negrut. Iata de ce. Ambitiile si lipsa de onestitate intelectuala si de caracter a unui singur on, cu un potential extraordinar, de altfel, a omorit un vis. Sunt absolut convins ca lumea evanghelica romaneasca ar fi arataty cu totul altfel daca nu ar fi devenit victima orgoliilor unor oameni marunti, in economia vesniciei.
LikeLike
Un astfel de Emanuel m-ar fi chemat si pe mine, macar pentru placerea studiului la un asa nivel … Dream on …
LikeLike
pentru o comparatie intre scoli cititi pe wiki despre london school of theology. http://en.wikipedia.org/wiki/London_School_of_Theology. unul dintre profi mi-a marturisit, referindu-se la cei ce am venit in primul val acolo, ca am fost studenti foarte buni. cu un asa potential si cu putina diplomatie pozitiva ai fi putut avea un impact asemanator lst-ului si in romania.
LikeLike
evident ca la oradea. ca acolo era buba.
LikeLike
Citeva clarificari:
Paul Negrut era doar la Oradea singurul evanghelic roman cu doctorat. Inaintea lui primisera doctorate Vasile Talpos, la Louisville in US si Ioan Bunaciu, la Institutul Reformat din Cluj.
In rest, numai de bine 🙂
LikeLike
ai uitat florin reţe – cluj, cristian sigheartău – vulcan, ce termina anul II si marius mazuru – de undeva din moldova
LikeLike
cred că clivajul oradea in restul out a fost determinat în mare parte de factori interni şi externi din care menţionez:
-la oradea paul negrut îşi avea deja oamenii sai devotati si dedicati, foarte obedienti
– lbc-ul a dus la deschiderea orizontului dincolo de ingustimea tipica romaneasca atit in materie de credinta cit si in materie de pedagogie si didactica
– paul negrut nu a “studiat” la lbc ci ascris o teza de doctorat, adica nu a trecut prin pocesul de transformare intermediat de invatamintul ce avea sa fie mai paoi catalogat de el si de altii “liberal” . in treacat fie spus daca citesti teza sa de doctorat vei fi uimit sa constati stilul marxist in care este scrisa.
-paul negrut a beneficiat de statutul sau pentru a-şi forma o echipa cu care sa cistige suprematia la oradea in ciuda conduceri (daca se poate spune asa) pluraliste de acolo. ceea ce a si facut.
– la vremea cind am ajuns noi al oradea 1994, paul negrut era singurul roman cu doctorat, al doilea fiind iosif ton care ii predase pozitia de rector. au urmat apoi altii care au predat in modulare, in timp ce unii dintre noi predam full time si faceam si doctoratul.
– factorii externi au fost apropierea de southern baptist care a impius normele de “ortodoxie” cit si confliectul cu iosif ton care s-a externalizat, acesta acuzînd institutul ca are o orienatre liberală sau ortodoxă prea accentuată
– în cele din urmă conflictele la nivel individual a lui paul negrut cu emil bartos, si cei deala providenta, cu cei de la muzica si cu cei care gindeau altcumva a facut ca cei ce nu isi manifestasera indeajuns deschidera pentru linia de acum f ingusta, clericala, bisericeasca si pentru imprimarea unui tipar de gindire ultra conservator sa fie eliberati din functii.
as mai adauga aici si dubla contabilitate, dublul stat de functiuni a scolii, unde unora li se spunea ca sunt incadrati pe o anumita functie si in realitate erau pe una mult inferioara.
in esenta a existat conflictul dintre afirmatii si adevar, dintre ce spunea si ce facea conducerea de la oradea.
LikeLike
Here it is, Gabriel:
Standing, left to right: Mircea Mitrofan, Silviu Rogobete, Geoprge Ille, Petru Bulica, Peter Cotterell (LBC Principal), Gina Bulica, Alex Nadaban, Dorin Axente, Corneliu Boingeanu, Daniel Bulzan
Lower: Alex Neagoe, Florin Rete, Cristian Sigheartau, Costel Gott, Marius Mazuru.
I hope Alex Nadaban can help us fill the blanks (I doubt any of the others read blogs :-).
____
He did and I corrected. Thanks, Alex.
LikeLike
Danut, where in the picture are you ?
Do you care to label/name the other people in the picture, for those of us who do not know them ?
Thanks.
LikeLike
M-am intilnit si eu cu Emil. Am calatorit impreuna joia trecuta cu masina de la Bucuresti la Cluj si am avut vreme sa povestim o multime de lucruri.
Este un om pe care il apreciez foarte mult, dar nu-l idealizez, caci ii cunosc slebiciunile. Ca si el pe ale mele. Ii admir ca reuseste sa se tina la distanta (nu numai geografica) de dihonia care anima acum mediile evanghelice din Romania.
Stiu insa ca va reveni pe scena publica, dar nu pentru cancanuri, ci cu carti si proiecte serioase.
Fiecare facem ce putem. Unii mai mult, altii mai putin. Unii mai bine, altii mai rau. Si toti vom da socoteala intr-o zi inaintea Dreptului Judecator.
Danut
LikeLike
draga frate Danut, acum vreo 2 week-enduri, fr. Emil Bartos a trecut prin Cluj si am apucat sa discut cu dansul vreo 15 minute – mi-a fost pastor la Tinaud si m-a botezat. A fost revigorant, tonifiant dialogul cu dansul – cu toate ca a fost relativ conventional si de scurta durata.
Vreau sa subliniez ca simpla dvs prezenta ( in lumea reala sau virtuala) poate fi un motoras ca sa puna in miscare constiinta de grup a evanghelicilor. Si cred ca cea mai buna evidentiere ar fi in locul in care ne-a pus DUMNEZEU sa muncim. Nnii muncesc cu ideile, altii cu cifrele, altii cu oameni, etc. Dar a fi altfel – in sens Ceresc – decat turma ar califica generatia noastra. Orice alt tip de evidentiere ne-ar apropia de dihorul lui Tutea.
LikeLike
Draga Ciprian,
Nu stium cum am fi scris noi acum 20 de ani. Probabil mai prost decit o fcem acum. Si nu contest ca exista virfuri care au ajuns, cel putin din punct de vedere academic, mai deoarte decit vom ajunge oricare dintre noi. Insa, cu o floare doua nu se face primavara 😦
Draga vasile,
Nu contest ca exista o multime de oameni decenti intre tinerii evanghelici. Ma rog ca ei sa devina majoritatea si sa devina vizibili prin substanta nu prin artzag. Mult succes.
Danut
LikeLike
Eu trag nadejdea ca unii oameni valorosi ai evanghelicilor isi fac treaba bine fieare la locul lor fara sa scrie pe bloguri. Si chiar si pe bloguri, nu stiu daca majoritatea din tinerii evanghelici proeminenti se compromit prin comentarii nelalocul lor.
LikeLike
frate Danut, va rog sa fiti mai ingaduitor. Blogosfera evanghelica e inca necoapta. Si in fond, cum ar fi scris generatia dvs acum 20 de ani? Eu cred in evolutie, in progres – cel putin in al meu personal! 🙂
Eu zic sa nu judecati cu alte masuri decat cele ale Agorei pt ca n-are rost. Si numai pt Adi Vidu si Daniel Farcas si merita sa fiti optimist! sper ca v-am mai sters umbra de pe frunte! 😀
LikeLike
Sincer sa fiu, Ciprian, duresor di sincer poate, ma tem ca nu veti reusi sa faceti nici macar cit noi. Cel putin asa arata semnele (de pe bloguri).
Ce bine ar fi sa ma insel! Eu as fi primul care sa se bucure ca n-am avut dreptate.
LikeLike
draga frate Danut, numai EL stie daca vom reusi mai mult. Sansele ar fi clar mai mari daca va veti continua ucenicia atat teologica, cat si culturala-cum amintiti in interviul din Mersul Trenurilor. Aaa, Mersul Vremurilor?! glumeam 😀 😀 😀
LikeLike
Draga Ciprian,
Probabil ca este prea devreme pentru a scrie istoria acelor ani. Cred ca doar eu am incercat sa faca asta. Altii, probabil mai intelepti, inca mai delibereaza. In orice caz, vreau sa stii ca in nici un caz nu dau vina pe Paul pentru tot ce s-a intimplat. Fiecare dintre noi avem partea noastra de vina, unii mai mare, altii mai mica.
Si eu cred ca Emanuel ar fi fost mai puternic cu Iosif Ton, Beni Faragau, Emil Bartos, Radu Gheorghita si altii. Din pacate, se vede ca, vorba romanului, n-a fost sa fie. Ce sa facem? Atit am putut. Poate reusiti voi mai mult.
Danut
LikeLike
Ar fi interesant de aflat, totusi, in ciuda framantarilor care-ar putea fi starnite, de ce si cum de s-a ajuns la o astfel de fractura intr-un nucleu de oameni cu perspective, cu initiative si credinciosi? Unde si cand a inceput falierea grupului pe care il mentionati?
Nu trebuie sa va considerati sicanat de mine, dar nu credeti – la nivel de grup, ca ati fost binecuvantati intr-un mod special in acei ani? si ca a fost cu un scop precis, pe care poate l-ati deturnat – tot la nivel de grup, nu e atac personal. Ma gandesc daca a mai fost vreun alt grup astfel “promovat” de DUMNEZEU in anii care au urmat.? Nu stiu, dar eu nu stiu multe! 😀 Cert e ca parca v-ar fi stat mai bine impreuna, si cu alte rezultate, presupun.
LikeLike