Maria Istoc – Calvin si baptistii – 3 – Origini baptiste. Puritanismul englez

Puritani (sursa, AICI)

Origini baptiste

Puritanismul englez

Mentionind anabaptismul pacifist ca prima sursa a baptistilor, trebuie sa adaugam ca puritanismul englez constitue cea de a doua sursa. Acesta a aparut la sfirsitul secolului al XVI-lea si contesta sinteza pe care Biserica Anglicana o facuse intre Catolicism si Protestantism. Puritanii considerau ca Biserica Anglicana nu a dus pina la capat Reforma si ei doreau purificarea bisericii de rezidurile catolice. In teologia lor, puritanii l-au urmat pe Calvin, care la rindul lui promova o separare totala de Biserica Catholica. Existau si printre puritani oameni care nu considerau necesara separarea dintre biserica si stat, dar existau si din aceia care considerau ca separarea dintre stat si biserica este de importanta majora si ca biserica ar trebui sa fie condusa de episcopi si nu de regina Angliei. Aceia dintre puritani care nu au aceptat sinteza dintre biserica si stat, numiti separatisti, s-au separat de Biserica Anglicana si au fondat comunitati autonome.

John Smith, fost profesor la Universitatea Cambridge si preot anglican, a imbratisat cauza separatista si a format o noua biserica, ce nu recunostea autoritatea Bisericii Anglicane. Atitudinea si actiunea lui a dus la persecutii si in anul 1608 el se refugiaza in Olanda, impreuna cu o parte dintre membrii comunitatii pe care o formase. Acolo intilneste un grup de anabaptisti, care botezau adultii pe baza marturisiri credintei lor. El face o sinteza intre anabaptisti si puritani si formeaza o noua biserica. Aceasta noua biserica este o comunitatea de credinciosi marturisitori. Pentru el, acolo unde sunt doi sau trei credinciosi regenerati prin puterea Dunului Sfint, care sunt uniti pentru a marturisi credinta lor in Isus Cristos prin rugaciune, cintare si celebrarea botezului si a Cinei Domnului, ca si prin practicare darurilor spirituale, acolo este o biserica crestina. Asa cum am mentionat deja, apartenenta la biserica depindea de marturisirea personala a credintei in Isus Cristos in apa botezului. Iata deci cele doua surse din care isi trag radacinile baptistii.

Caracteristici

De la origine, credinta de confesiune baptista are trei caracteristici principale: o teologie de tendinta calvinista, o eclesiologie congregationalista si o conceptie specifica despre botez, practicat prin imersiune pe baza marturisirii personale a credintei.

Prin urmare, fundamentul teologic al credintei de confesiune baptista este unul calvinist, dar in ce priveste intelegerea naturii bisericii, a felului de organizare, a relatiei dintre biserica si stat si a botezului, baptistii au luat de la anabaptisti tocmai aspectele cu care Calvin nu era de acord.

In anii care au urmat, 1630–1640, bisericile baptiste si-au spus intrebari in legatura cu anumite aspecte ale teologie lui Calvin, precum predestinarea si jertfa lui Cristos.

A murit Cristos pentru toti sau doar pentru cei alesi? Ca urmare a acestor dezbateri, in anul 1640 baptistii se despart in doua grupari: baptistii generali si baptistii particulari, cel de al doilea grup urmind in mod strict invataturile lui Calvin. Acestia au imbratisat doctrina predestinatiei dar nu si pe cea a dublei predestinari. Ei cred insa ca jertfa lui Cristos se aplica doar celor alesi, de unde si numele lor de baptisti particulari.

Al doilea grup, baptistii generali au inclinat mai degraba spre o perspectiva arminiana. Arminienii sunt considerati calvinisti disidenti. Ei au respins conceptia calvinista despre predestinare, considerind ca ea limiteaza libertatea omului. Cu privire la jertfa lui Cristos, ei credeau ca Cristos a murit pentru toti, dar ca doar cei care isi pun increderea in El vor fi mintuiti.