Valori centrale

Trei sunt valorile in jurul carora am decis sa-mi construiesc viata.

Prima dintre ele este ucenicia – slujirea cu precadere a unui numar mic de oameni, pentru transformarea holistica a vietilor lor, prin puterea Duhului Sfint, dupa chipul lui Isus Cristos, astfel incit acestia sa poata deveni ceea ce ei cred ca Dumnezeu i-a chemat sa fie. Aceasta nu este nicidecum o inventie moderna, ci a reprezentat modul de multiplicare a Bisericii de la inceputurile pina in vremea imparatului Constantin, cind firul uceniciei s-a rupt pentru cea mai mare parte a crestinatatii, el fiind continuat in cea mai mare parte doar in spiritualitatea monastica.

Atunci cind, in 21 august 1977, m-am intilnit pentru prima data cu Navigatorii, o organizatie crestina internationala dedicata ucenicizarii, viata si slujirea mea crestina au luat un nou curs, care aveau sa-mi defineasca in mod decisiv destinul. In vremea aceea, plina de framintari politice in estul Europei (intre care Carta 77 in Cehoslovacia, greva minerilor din Valea Jiului si Miscarea Goma in Romania) eram implicat, impreuna cu alti tineri evanghelici din generatia mea intr-o serie de activitati de disidenta religioasa, initiate de pastorul baptist Iosif Ton si de grupul aflat in jurul lui (numit, cu alint, ‘terdelasul’.

In primavara anului 1978, un grup de credinciosi condus de pastorul baptist Pavel Nicolescu planuia lansarea Comitetului Roman pentru Apararea Libertatii Religioase si de Constiinta (ALRC), din care trebuia sa fac si eu parte. In toamna acelui an urma sa-mi inchei studiile la Facultatea de stiinte economice a Universitatii din Iasi. La sugestia lui Pavel Nicolescu, am decis sa nu semnez documentul de infiintare al ALRC in primavara anului 1978, atunci cind a fost el lansat, pentru a nu risca sa fiu exmatriculat din facultate, asa cum i se intimplase lui Pavel cu citva timp inainte. Urma sa ma alatur ALRC dupa sustinerea licentei, in octombrie 1978.

Implicarea cu Navigatorii, activitate eminamente clandestina, era insa in contradictie cu implicarea politica, angajare esentialmente publica si aflata permanent in atentia Securitatii (ceea ce m-a si dotat cu patru dosare de urmarire informativa destul de consistente). De aceea prietenii mei Navigatori m-au sfatuit ca este intelept sa aleg una dintre aceste doua activitati. In aceeasi perioada am inceput sa am indoieli cu privire la legitimitatea crestina a atitudinii mele anticomuniste. Dupa framintari serioase, am decis sa parasesc definitiv activitatile mele politice si m-am dedicat in anii care au urmat uceniciei crestine. Astfel, am decis sa am mereu in jurul meu citiva oameni, mai ales tineri, din diverse confesiuni, pentru care incerc sa fiu mentor si model in formarea lor spirituala. Implicarea in ucenicia crestina continua sa fie o preocupare centrala in viata mea. De aceea acest subiect va primi atentia pe care o merita pe acest web site.

A doua valoare centrala in viata mea este educatia – vocatia de a impartasi celor doritori sa invete viziunea crestina despre lume si viata.

Dupa parerea mea, calauzirea tinerilor spre o educatie de calitate este cel mai bun lucru pe care il putem face pentru cei din jurul nostru, alaturi de confruntarea lor cu Evanghelia mintuirii prin credinta in Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu. Provenind dintr-o familie de simpli muncitori abia asezati in oras, mi-am adunat biblioteca economisind banii de covrigi primiti de la parinti in zilele de scoala.

Am avut apoi sansa de a studia la Liceul Internat, o scoala de prestigiu din Iasi. Acolo, alaturi de colegii mei care veneau, cel putin unii dintre ei, din medii mai elevate, am capatat interes pentru lecturi serioase si pentru muzica clasica, pentru limbi straine si arte plastice. Sincer sa fiu, pentru mine accesul la cultura a inceput prin imitatie si snobism, iar in unele domenii n-am inaintat mult mai departe decit atit.

Anii de facultate au fost o dezamagire din acest punct de vedere. Dorinta mea era sa studiez sociologia si filosofia, dar in anul in care am terminat liceul, 1973, partidul comunist decisese ca pentru a studia citeva dintre disciplinele sociale era necesara recomandarea Uniunii Tineretului Comunist, pe care nu aveam cum s-o primesc deoarece convertirea mea era deja un fapt cunoscut de catre activistii politici din liceu. Ca atare, am sfirsit prin a studia, cu rezultate decente, stiintele economice, o profesie pentru care nu aveam nici vocatie, nici placere, dar pe care am practicat-o apoi timp de aproape zece ani. In ultimii ani ai dictaturii comuniste am fost atras de teologie si, alaturi de alti prieteni, am inceput in secret o serie de studii cu profesori din vest care ne vizitau cu regularitate tara. Dupa 1989 am continuat aceste studii la distanta, cu profesori de la London Bible College, unde am si obtinut in 1994 diploma de masterat in teologie si in 2005 titlul de doctor in teologie (PhD).

Convingerea cu privire la importanta educatiei m-a facut apoi sa calatoresc timp de patru ani, intre 1994 si 1998, cite douasprezece ore, in frig si mizerie, cu asa-numitul ‘tren al foamei’ intre Iasi si Oradea, pentru a preda hermeneutica si teologia la Universitatea Emanuel. Tot ea m-a facut sa investesc, impreuna cu altii, enorm de multa creativitate, energie si timp in crearea Colegiului Wurmbrand din Iasi, de care insa, din nefericire a trebuit sa ma despart din motive independente de vointa mea.

In acelasi fel, incerc sa-mi continui implicarea in formarea tinerei generatii prin predarea in programe de masterat in tara (Universitatea din Oradea si Universitatea Babes-Bolyai din Cluj) si din strainatate (Eastern University, din St Davids, Pennsylvania, SUA), in ciuda faptului ca am o slujba care ma solicita enorm de mult, mai ales prin programul extrem de intens de calatorii in cele cincisprezece tari in care lucrez, si dincolo de ele.

Recent, am initiat impreuna cu citiva prieteni o asociatie numita Societatea Academica a Romanilor Evanghelici (SARE), ale carei scopuri sunt: a. de a stimula creativitatea stiintifica a academicilor evanghelici romani din perspectiva revelatiei crestine; b. De a juca rolul societatii civile in cadrul comunitatii evanghelice romanesti, care este dominata de clericalism si condusa adesea in spirit autocratic; si c. de a prezenta, atunci cind este cazul, pozitia evanghelica cu privire la problemele esentiale cu care se confrunta societatea romaneasca.

Continui sa cred ca unul dintre cele mai bune lucruri pe care l-am facut pentru prietenii mei tineri a fost sa le pun in mina cartile pe care le-am considerat potrivite pentru ei si sa-i indrept catre autorii care, am considerat eu, ii puteau forma ca intelectuali crestini de calitate. Unii dintre acestia au ajuns in plan academic la performante si in pozitii pe care eu nu le voi putea atinge niciodata. Acesta este cea mai mare satisfactie pe are o poate avea un profesor si un lucru pentru care ii multumesc permanent lui Dumnezeu.

Din acelasi motiv, incerc, in masura competentelor mele limitate si a intereselor mele teologice, sa-mi continui activitatea de cercetare si cea publicistica, dar si efortul, adesea sisific, de a coagula, macar intr-o oarecare masura, prin tot felul de initiative, dinamica teologica intre evanghelicii din Romania. Crearea acestor pagini web este si ea parte a efortului, bazat pe aceleasi convingeri, de a oferi celor tineri un plus de acces la educatie si cunoastere.

A treia valoare centrala in viata mea este ecumenismul – dedicarea fata de trupul mistic al lui Cristos, Biserica unica a Dumnezeului celui viu.

In lucrarea mea de ucenicie fara a urmari in mod explicit acest lucru, am fost un ecumenic inca de la inceputurile angajarii mele crestine. Dintotdeauna am avut in grupurile cu care am lucrat baptisti si ortodocsi, penticostali si catolici, membri ai miscarii Oastea Domnului si crestini dupa Evanghelie, cei mai multi dintre acestia pastrindu-si pina astazi propria culoare confesionala. Unii au devenit preoti sau pastori, dar cei mai multi continua sa-l slujeasca pe Domnul ca laici in bisericile lor, imprastiati pe patru continente.

Aceasta m-a facut sa apreciez marea varietate a bogatiilor spirituale ale diverselor traditii crestine. Aceasta experienta m-a pregatit in mod unic pentru slujba pe care o fac acum, in cadrul careia una dintre cele mai importante responsabilitati ale mele este aceea de a crea instrumente si programe care sa ajute personalul World Vision, dar si partenerii nostri din comunitatile in care lucram, sa inteleaga si sa aprecieze diversele traditii crestine reprezentate in Biserica lui Cristos.

Faptul ca indraznesc sa ma indentific in mod explicit drept ‘ecumenic evanghelic’ ii scoate din sarite, in egala masura pe unii dintre prieteni si pe mai toti detractorii mei, pentru care aceasta sintagma este mai degraba un oximoron. Eu sunt in primul rind un evanghelic si doresc sa contribui pe masura puterilor si competentelor mele limitate la promovarea teologiei evanghelice romanesti. Acesta este motivul prezentei sitului theologia, alaturi de acest site personal. Prin intermediul lui doresc sa contribui in a face cunoscuta teologia evanghelica romaneasca, aflata inca la inceputurile dezvoltarii ei si sa stimulez o serie de dezbateri care sa activeze si sa adinceasca procesul maturizarii acesteia.

In mod evident, ecumenismul nu are un nume bun intre evanghelici in general, dar mai ales intre cei romani. Necunoasterea si teama sunt probabil cele mai importante motive ale acestei atitudini. Tocmai de aceea, pentru a risipi suspiciunea si ignoranta cu privire la ecumenism intre evanghelicii romani, am initiat un al treilea web site, ecumenica, dedicat in primul rind, dar nu exclusiv dialogului ecumenic dintre evanghelici si celelalte traditii crestine. Dat fiind contextul specific romanesc, acest site va acorda prioritate dialogului teologic cu ortodoxia si va urmari in viitorul apropiat lansarea unui dialog teologic intre ortodocsi si evanghelici in Romania.