6 mai 1974 – Notă informativă. Sursa – Ionescu Nicolae

Primeşte Lt. col. Toma Ghe.
06.05 1974 [1]
sursa: Ionescu Nicolae [2]
NOTĂ INFORMATIVĂ

În perioada celor şapte luni de stagiu în U.M. 01068 Vînju Mare, sursa [3] a luat legătura cu tov. Mănăstireanu Dănuţ, care face parte dintr-o sectă religioasă baptistă.
Tov. Mănăstireanu, cu cunoştinţele de filozofie marxistă şi idealiste puternice, îşi susţine cu tărie credinţa, afirmînd că nu există cineva, care să-i poată impune un alt punct de vedere.

Posedă o chitară, [4] cu ajutorul căreia se acompaniază (în dormitoare sau afară), atunci cînd îşi cîntă imnurile religioase. Posedă un carneţel în care are cîntece religioase în română, germană, engleză, franceză. Pe data de 04.05.74 subiectul şi-a exprimat dorinţa de a părăsi unitatea, pentru a lua legătura cu o familie de cunoscuţi. [5]

Din greşeală sau grabă, tov. Mănăstireanu a spus că vrea să ia legatura cu “familia” ca apoi foarte repede să se corecteze, bîlbîindu-se. [6]

Sursa l-a rugat, ca în cazul în care el îşi lasă hainele civile la acea familie, să-i înlesnească şi lui acest lucru.

Tov. Mănăstireanu , a spus că nu este posibil pentru că familia posedă 10 membrii şi că ar mai fi ceva de explicat, dar nu este posibil. [7]

Ionescu Nicolae

Note:

Sarcini: Să stabilească dacă Mănăstireanu propagă idei mistice şi în rîndul altor militari, dacă caută să-i influienţeze.

Măsuri: îl semnalez S.C.P.[8] Şi propun să organizeze un control şi să-i confişte carnetul cu cîntece ale sectei.

Lt.col. S.s.indescifrabil

07. 05. 74 Am informat pe S.C.P., care nu e de părere să i se ridice materialele mistice. [9]
Lt.col. S. s. indescifrabil.
N.A. S.C.P (?)

Comentarii

1. Între acest document din dosar şi cel anterior sunt aproape patru luni, perioadă în care s-au întâmplat o serie de incidente, între care şi confiscarea unei porţiuni de Biblie, primită într-un pachet şi pentru care am dat o declaratie. Aceasta însă, şi altele asemenea, nu se află în dosar.

2. Aceasta este, în ordine cronologică. prima notă informativă din dosarul meu.. Este vorba de data aceasta de o “sursă”, probabil de un informator cu angajament. Trecuseră deja şapte luni de armată şi “organele” avuseseră suficient timp pentru a-l recruta. Şi cu singuranţă nu era singurul. Nu stiu dacă este vorba de numele real al colegului care scrie aceasta notă (chiar dacă aşa pare să foe cazul). Ştiu însă că era din Braşov şi am avut nenumărate discuţii cu el. Eram suficient de naiv în vremea aceea (nici acum nu pot spune că stau mult mai bine su suspiciunea) ca să nu-mi dau seama că de fapt mă trage de limbă. Dacă cumva autorul acestor informaţii se recunoaşte în acest document, îl asigur că nu am nici un fel de resentimente în ceea ce-l priveşte. De fapt, mi-a fost chiar simpatic, ca şi alţi informatori plasati de Securitate în jurul meu. Dacă însă conştiinţa îl mustră, să se spovedească si să ceară iertare de la Dumnezeu. Eu l-am iertat deja.

3. După cum se vede din stil, nu soldatul informator a scris nota, ci ofiterul care a preluat informatiile. Aceasta explica probabil şi agramatismele din text.

4. Ou sont les neiges d’antan? Pe vremea aceea cîntam mereu la chitară (m-am lăsat de ea de când feciorul meu a studiat muzică şi a preluat chitara). De aici provine numele “Chitaristul” dat primului meu DUI. Poate că ar trebui să mă apuc iarăşi de chitară, pentru cazul în care cei de la SRI sunt în criză de inspiraţie. Mă întreb care este oare numele de cod al dosarului meu actual de la SRI.

5. Este vorba de familia Corlan, din Turnu Severin, cu care m-am împrietenit în timpul stagiului militar. De fapt una dintre fetele lor, Luminiţa, a fost atrasă de muzică şi a studiat-o ca profesionistă după ce i-am dat primele lecţii de cintat la chitară. aşa amator cum eram – ce înseamnă curajul sau inconştienţa tinereţii! Îi salut pe această cale pe Corlani şi le mulţumesc pentru oaza de normalitate pe care mi-au oferit-o în mijlocul uneia dintre cele mai grele perioade din viaţa mea.

6. Se vede că nici atunci nu ştiam să mint prea bine. Pe 30 noiembrie împlinesc 53 de ani. şi probabil că este prea târziu să mai învăţ acum. Şi nici nu văd de ce aş face-o. Mai bine mă apuc să învăţ spaniola.

7. Purtarea de haine civile de către un militar în perioada serviciului era ilegală. Informatorul a încercat sî mă atragă într-o cursă, dar nu i-a ieşit, de data aceasta.

8. Cred că este vorba de şeful de stat major, Ilie Marin, acel locotenent luminat, singurul om normal din acel veritabil azil de nebuni care era pe atunci unitatea militară de la Vînju Mare.

9. Într-adevăr, acel carneţel nu mi-a fost confiscat niciodată. Cred că-l mai am şi acum pe undeva. Un alt obiect preţios pe care am reusit să-l păstrez pe tot parcursul armatei a fost un exemplar (cam jerpelit, e drept) al Noului Testament, pe care l-am ascuns după un tablou în sala de studiu. Din păcate n-am mai reuşit să-l recuperez când am plecat. Probabil că l-a găsit cineva după aceea şi sper să-i fi fost de folos pentru suflet.