Focuri în noapte: Cum s-a făcut de-a ajuns Ion Iliescu preşedintele României cu recomandarea lui Vladimir Tismăneanu – istorii de deşteptat copiii (II) –

Focuri în noapte: Cum s-a făcut de-a ajuns Ion Iliescu preşedintele României cu recomandarea lui Vladimir Tismăneanu – istorii de deşteptat copiii (II) –.

Domnul Mircea Platon, un cercetator roman care preda istorie in Columbus, Ohio, publica pe blogul sau un text amplu care, asa cum arata titlul, ii reproseaza domnului Vladimir Tismaneanu promovarea lui Ion Iliescu in spatiul responsabil de deciziile strategice ale administratiei americane in perioada caderii regimului Ceausescu, si dupa aceasta.

Redau mai jos comentariul pe care l-am lasat astazi pe blogul autorului:

Domnule Platon,
Apreciez munca serioasa de documentare depusa pentru aceasta analiza. Sunt rezervat insa in ce priveste concluziile ei, si aceasta pentru doua motive:
1. este evident din textul dvs. ca demonizarea schimbarilor de opinie ale domnului Tismaneanu cu privire la Ion Iliescu porneste de la presupunerea raului, ceea ce vadeste mai degraba reflexul antipatiei personale fata de politologul roman, decit distantarea stiintifica necesara unui text cu asemenea pretentii de obiectivitate;
2. socotesc, de asemenea, ca inacceptabil din perspectiva stiintifica maniheismul cu care impartitit lumea politica romaneasca in basisti (evident, rai) si antibasisti (fara indoilala, buni); unie-i veti plasa atunci pe cei ca mine, care refuza atit maniera golaneasca de a face politica a lui Basescu, cit si restaurarea (neo)comunista marca Ponta-Antonescu, al caror viol asupra democratiei observ ca nu va deranjeaza in niciun fel.
In final observ cu ingrijorare ca acceptati cu seninatate laudele otravite ale unui pseudojurnalist dubios (ca sa vorbesc eufemistic) precum Victor Roncea, de al carui rol malefic in spatiul public romanesc sunt sigur ca sunteti la curent. Daca aceasta plaga neolegionara si ultranstionalista reprezinta audienta textului dvs. atunci imi cer iertare ca m-am ratacit aici si ca v-am banuit de buna credinta.
Rigorile academice la care am aderat cu convingere in spatiul academic britanic, in care mi-am facut studiile postuniversitare, ma fac sa fiu in mod fundamental sceptic fata de asemenea aparente last stiitifice, care seamana mai degraba a instrumentalizare ideologica, decit a a cautarea sincera, si pe cit se poate obiectiva, a adevarului.
Dar poate ca v-am inteles eu gresit. Las deci deschisa aceasta usa a indoielii de sine, care, fie vorba intre noi, nu se stravede prea bine in textul de mai sus.
Multa sanatate.

Advertisements

Minima moralia si etica neuitarii: Liiceanu, Plesu si pariul etic al intelectualului democrat | Contributors

Minima moralia si etica neuitarii: Liiceanu, Plesu si pariul etic al intelectualului democrat | Contributors.

Va incurajez sa citit avest text si, daca aceti vreme (se merita) sa urmariti si inregistrarea discutie intre Plesu si Liiceanu.

Iata si un citat semnificativ:

Intrebarea cheie ramane: Cine are dreptul sa ierte in numele celor ucisi? Sigur, cei morti nu mai pot depune marturie, ei au murit in zori (spre a relua versul marelui poet polonez Zbigniew Herbert, adeseori citat de Adam Michnik), dar cei vii au obligatia de a vorbi un numele celor fara de voce. Este posibila reconcilierea dintre victima si calau cata vreme acesta din urma nu numai ca nu se caieste, dar chiar ranjeste cinic? Este ea dezirabila in atari conditii? In Africa de Sud, Comisia pentru Adevar si Reconcilere a acordat faimoasele iertari doar dupa ce criminalii se spovedeau si se caiau public. Altminteri se interzice ispasirea, iar exorcizarea Raului este un penibil simulacru. Scria Nadejda Mandelstam: “La ceasul totalitarismului, tacerea este crima impotriva umanitatii”.

 

Ideea republicană şi înnoirea dreptei româneşti | Contributors

Ideea republicană şi înnoirea dreptei româneşti | Contributors.

Spre deosebire de unii dintre prietenii mei, care ii reproseaza (pe buna dreptate, cred eu) domnului Tismaneanu, ca intelectual, apropierea excesiva de puterea actuala (repros exprimat adesea in termeni chiar mai excesivi decit aceasta apropiere), am pastrat o apreciere sincera fata de competenta incontestabila a domniei sale in domeniul politologiei.

Fiind un monarhist (moderat) in convingeri, si un mare admirator al Regelui Mihai (cu toate slabiciunile lui, caci si el este om supus slabiciunilor, ca noi toti), marturisesc dintru inceput ca nu am mare atractie pentru republicanism. Acesta, alaturi de riscurile insuficient constientizate, cred eu, ale unor derapaje filetiste, constituie unul dintre motivele pentru care sunt rezervat fata de initiativa Noua Republica a amicului Mihail Neamtu, desi apreciez sincer pasiunea si inteligenta cu care construieste acest demers, in care sunt implicati si unii dintre prietenii mei.

De aceea, inteleg textul de fata al domnului Tismaneanu ca o necesara mina de ajutor, in momentul in care Noua Republica, inainte chiar de a se fi inregistrat ca partid, ‘se bucura’ deja (vezi obstructiile ministrului udemerist al culturii) de loviturile sub centura  ale viitorilor parteneri de confruntare politica (era sa spun ‘dialog’, dar ca tem ca este un termen complet inadecvat pentru contextul politic romanesc).

Ceea ce ma intriga insa in acest text este disonanta evidenta intre eulogia fara rezerve si nuante oferita de domnul Tismaneanu republicanismului american si penibilul in care actualele pertractari electorale americane au aruncat acest partid, de altfel absolut respectabil in principiu, din pricina crizei acute  de viziune politica prin care trece partidul, a lipsei catastrofale de prezidentiabili decenti, a ralierii excesive  la interesele marii finante si ale lobbyului evreiesc si, mai ales, la o viziune excesiv-militarista cu privire la rolul Americii in lume. Mai lipsea manifestarea admiratiei fata de populismul agresiv si de ignoranta crasa promovate de miscarea Tea Party, admirata, din cite inteleg, fara rezerve de Mihai Neamtu, si am fi avut tacimul complet.

Se poate ca noile mele sensibilitati de stinga, asemanatoare daca vreti idealurilor laburistilor crestini din Marea Britanie, despre care domnul Neamtu vorbea in mod apreciativ intr-o recenta emisiune de televiziune, sa ma faca sa nu inteleg bine cum stau lucrurile. Aceasta optiune personala este justificata insa de oroarea pe care mi-o provoaca ignorarea scandaloasa de catre dreapta ideologica a intereselor celor saraci, atit in Statele Unite, si in alte locuri din lume, inclusiv Europa, cit mai ales in Romania.

Dupa 1989, este sper eu evident caracterul ipocrit si iluzoriu al ‘solutiei’ comuniste. Asa cum arata insa si Papa Benedict XVI in ultimele sale interventii, criza economica actuala, care este in primul rind o criza morala, si a institutiilor, a dovedit ca modelul capitalist, atunci cind nu este controlat de mecanisme care sa tina in friu impulsurile egoiste si avarice ale naturii umane decazute, conduce in cele din urma la efecte la fel de dezumanizante ca si comunismul, in ciuda superiotitatii evidente a modelului politic democratic in raport cu ‘dictatura proletariatului’. Asa fiind, nu mai cred de multa vreme in mitul caracterului sacru al pietei libere si astept inca aparitia pe scena politica romaneasca a unei formatiuni politice care sa puna in centru ei nu doar incurajarea initiativei private, ci si interesele celor saraci si marginalizati.

Daca cele spuse mai sus ma fac sa nu vad limpede lucrurile, si din pretuire sincera pentru cele doua personalitati mentionate mai sus, ii rog pe cei care cred ca inteleg mai bine realitatea, sa ma lumineze. Va multumesc anticipat.

Iliesiu si Tismaneanu – Apel catre Presedintele Romaniei


Paraschiv & Basescu (foto Mediafax)

Apel către Preşedintele României pentru cuvenita memorie a eroului VASILE PARASCHIV

DOMNULUI TRAIAN BĂSESCU – PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Domnule Preşedinte,

Astăzi a fost înmormântat eroul Vasile Paraschiv, unul dintre cei mai importanţi luptători anticomunişti din Europa anilor ’70 şi ’80, căruia, la 1 Decembrie 2008, i-aţi acordat – la propunerea mea susţinută de dl Vladimir Tismăneanu – Ordinul Naţional Steaua României.

Spre deosebire de Adrian Păunescu – demiurgul propagandei totalitare a regimului comunist ilegitim şi criminal – care în mod revoltător a avut parte de funeralii naţionale, eroul Vasile Paraschiv a fost înmormântat la cimitirul Viişoara din Ploieşti, uitat de autorităţi.

Încă o dată, domnule Preşedinte, România se dovedeşte a fi ţara în care lucrurile se întâmplă invers de cum ar trebui. Continue reading “Iliesiu si Tismaneanu – Apel catre Presedintele Romaniei”

Disidentul si comisarul: Vasile Paraschiv versus Ion Iliescu – Opinii – HotNews.ro

Disidentul si comisarul: Vasile Paraschiv versus Ion Iliescu – Opinii – HotNews.ro.

Cititi pe Contributors.ro un nou text al lui Tismaneanu despre disidentul Vasile paraschiv, pus de aceasta data in contrast cu propagandistul comunist Ion Iliescu, ‘comisarul’ aparator, zice-se, al ‘democratiei’… originale.

Volo Tismaneanu despre Pulverizarea adevarului si declinul civilitatii

Iata un text al politologului Vladimir Tismaneanu ale carui implicatii bat dincolo de spatiul politic si cultural romanesc, ele fiind perfect valabile si mediul evanghelic atit de viciat de la noi, mai ales in ultima vreme.

Iata mai jos un citat relevant, care sper ca va va incita sa cititi intreg textul: Continue reading “Volo Tismaneanu despre Pulverizarea adevarului si declinul civilitatii”

Volo Tismaneanu despre Dan Tapalaga, Bulversarea valorilor

Pe Dan Tapalaga il cunosc din martie 2004.  M-a sunat la telefon, eram la Brasov, voia raspunsuri imediate la intrebari complicate (ori, de fapt, simple).  A scris atunci dur, dar avea dreptate.  In vara lui 2006, am facut un interviu cu el  despre dosarul meu de securitate. Dan lucra atunci la ziarul in care multi ne puneam atatea sperante, Cotidianul.  Interviul a aparut cu titlul “Demonizat de Securitate, turnat de prieteni, Vladimir Tismaneanu isi citeste dosarul de securitate”.  A fost unicul interviu pe care l-am dat pe acest subiect. Nu mai era nimic de adaugat.  Cotidianul a murit, Dan este insa mai prezent decat oricand. Continue reading “Volo Tismaneanu despre Dan Tapalaga, Bulversarea valorilor”