Interviu cu sculptorul Liviu Mocan – de Vlad Mixich

Liviu Mocan – Stilpi impuscati

Domnul Vlad Mixich, unul dintre putinii jurnalisti pe care-i frecventez regulat, si pe care am avut placerea de a-l intilni acum vreo doi ani la un seminar Aspen, publica pe platforma HotNews, pentru care lucreaza, un interviu cu vechiul meu prieten, sculptorul Liviu Mocan. Iata-l aici in intregime.

* * *

Liviu Mocan s-a nascut in 1955 in Cara, judetul Cluj. A absolvit Academia de Arte Vizuale din Cluj si a fost vreme de doi ani artist rezident al Universitatii Anderson din Mississippi, SUA. De-a lungul timpului a avut mai multe expozitii personale la New York, Chicago, Budapesta, Bucuresti, in Elvetia sau in Germania. Sculpturile sale pot fi vazute in locuri publice din Germania, SUA, Norvegia, Noua Zeelanda si desigur Romania. Este cel mai bine cunoscut in Romania ca fiind autorul “Stalpilor Impuscati” din Piata Revolutiei din Cluj, dar si al “Semintelor” amplasate de-a lungul anului cultural 2007 in centrul Sibiului. Liviu Mocan este detinatorul mai multor premii prestigioase pentru sculptura, numeroase lucrari ale sale fiind achizitionate de colectionari particulari din Marea Britanie, Elvetia, Grecia, Austria, Germania, SUA sau Norvegia.

 

* * *

Liviu Mocan este unul dintre cei mai importanti sculptori romani ai momentului. Lucrarile sale sunt expuse in spatii publice din intreaga lume si sunt achizitionate de colectionari particulari la preturi de zeci de mii de euro. Dar ceea ce il face special pe Liviu nu este talentul sau, ci mai ales crezul sau. In timpul conversatiei sale cu Vlad Mixich, sculptorul Liviu Mocan ne-a dezvaluit o idee pe cat de fascinanta, pe atat de socanta.

Vlad Mixich: In zilele noastre e greu sa alegi formula de adresare potrivita unui dialog cu un artist consacrat. Cum e mai bine: maestre Liviu Mocan, domnule Mocan  sau pur si simplu Liviu?
Liviu Mocan: As vrea sa te rog sa nu ma faci sa ma simt batran si ramolit, asa ca prefer sa-mi spui simplu, Liviu. Intrebarea ta imi aminteste de magarul lui Arghezi, care se simtea bine cand i se spunea maestre. Cand mi se intampla totusi sa fiu salutat in felul acesta, obisnuiesc sa raspund “corect nu se spune maestre, ci mai este”.

Vlad Mixich – Cea mai buna zi din an pentru rasistul din mine

“E greu sa nu caut vinovati pentru masacrul de la Charlie Hebdo. Valul emotional a fost atat de mare, incat doar trei criminali nu-mi ajung. Vreau mai mult. Vreau sa dau vina pe jurnalistii care critica prea mult. Vreau sa dau vina pe musulmani. Vreau sa dau vina pe religii.

12 oameni au fost executati cu sange rece, in toiul zilei, in cea mai frumoasa capitala a Europei. Acolo unde ma duc sa ma indragostesc. Sa ma imbrac bine. Sa ma visez frumos.

E prea grotesc. E prea enorm pentru ca doar trei criminali sa fie de vina. E sigur vorba de ceva mai mult. De o ciocnire mai apocaliptica. De o revolta. De inceputul unui razboi.

Asa am simtit in ultimele 24 de ore. Si in continuare tot asa sunt ispitit sa simt. Ispita periculoasa, greu de respins dupa ce-l vezi pe Abu Musab, un lider ISIS, spunand mandru ca “Leii nostri au comis atacul. Curg doar primele picaturi de sange. Cruciatii trebuie sa se teama, pentru ca o merita”.

Centrul Areopagus – training in ​​domeniul stiintelor politice si ale comunicarii

Dragi prieteni,

În perioada

martie – aprilie 2014, Centrul Areopagus din Timişoara organizează un training în

domeniul ştiinţelor politice si ale comunicării. Programul este organizat în cadrul proiectului „Credinţa şi profesia” şi constă dintr-o serie de șase întâlniri. 

Ce am putea invata noi, romanii, de la ucraineni – Opinii – HotNews.ro

Ce am putea invata noi, romanii, de la ucraineni – Opinii – HotNews.ro.

Un superb articol scris de Vlad Mixich despre ce anume am putea invata noi, romanii, de la ucrainieni. Vlad spune:

‘In ultimul an am fost de trei ori la Kiev. Am urcat pe baricadele lor, m-am inecat cu fumul lor negru, am trecut printre scuturile trupelor speciale Berkut, m-am intalnit cu apropiati ai lui Yanukovici si am dardait in frig alaturi de protestatari. I-am privit in ochi, i-am ascultat indelung, am incercat sa-i inteleg. Si, poate cel mai important, am invatat ceva de la ei.’

Vlad Mixich – Cadou de Craciun pentru un politician corupt

Sper ca-mi vei deschide cadoul din curiozitate. E in interiorul acestui articol. Stiu ca tu esti convins ca nu te numeri printre cei corupti. Uneori, de obicei cand ramai singur si ti-e putin frica, admiti ca ai si tu cateva pacate. Dupa cum avem, de altfel, cu totii. In definitiv, care dintre noi nu a pacalit pe cineva sau sterpelit ceva, macar o data.

Doar ca, exista un lucru important la care nu te-ai gandit vreodata: coruptia si pacatul nu sunt sinonime. “Caci pacatul se iarta, dar coruptia nu”.

Aceasta observatie a facut-o un domn mult mai intelept si mai experimentat decat un simplu jurnalist. Vei afla la final cine este el, dar iti spun de pe acum ca a trait ani buni intr-o tara la fel de corupta precum e Romania astazi si a ocupat o functie care i-a permis sa se frece zilnic de politicieni destepti, agili si stilati. Asa ca tine.

“Omul corupt nu-si percepe starea de coruptie”, remarca acest domn. “E ca si cu respiratia urat mirositoare: cand cineva are o respiratie care miroase urat, greu isi da seama de ea”. Tocmai de aceea, din prudenta si grija pentru viitorul tau, te rog sa completezi chestionarul ce urmeaza.

Cine a invins: Fericitul sau lichelele? – Opinii – HotNews.ro

Cine a invins: Fericitul sau lichelele? – Opinii – HotNews.ro.

Vlad Mixich scrie un text superb despre Monseniorul Ghika, in contrast cu tovarasul Ion Iliescu, ‘cu voia dvs., ultimul pe lista’.

Vlad Mixich despre reactii la incinerarea trupului lui Sergiu Nicolaescu

Desi, sincer sa fiu, sunt deja sastisit de delirul mediatic din jurul acestui personaj indoielnic (la faimosul regizor de curte al regimului comunist ma refer), nu pot trece peste textul de maxim bun simt al valorosului jurnalist Vlad Mixich, unul dintre preferatii mei, cu privire la reactiile penibile ale mediei ortodoxe de la noi, si nu numai, la dorinta lui Nicolaescu de a fi incinerat, contrar uzantelor ortodoxe.

Iata aici o sectiune semnificativa din acest articol:

Un regizor, celebru intr-o tara majoritar ortodoxa, moare. Familia sa respecta dorinta acestuia de a fi incinerat dupa moarte si solicita „decenta si discretie tuturor”. Biserica Ortodoxa face public un apel catre acea familie pentru ca aceasta sa-l „inmormanteze crestineste” pe cel disparut.

Un preot scrie un articol despre asta, „cu binecuvantarea actualului Arhiepiscop al Tomisului”, care alatura in titlu cuvintele incinerare si sinucidere. Sa fie acestea manifestari ale decentei si discretiei?

Incinerarea este un ritual comun de inmormantare in intreaga lume hindusa si a devenit admisibila si in multe culte crestine: bisericile protestante o accepta din 1870, iar Biserica Romano-Catolica din 1969. Biserica Ortodoxa Romana nu accepta aceasta practica, intarind hotararea din urma cu 80 de ani a Sfantului Sinod chiar in iulie 2012.

Interviu cu domnul Andrei Plesu

Exceptionalul jurnalist Vlad Mixich, de la HotNews, a luat astazi un interviu domnului Andrei Plesu, unul dintre putinele spirite lucide din spatiul public romanesc.

Iata-l mai jos, in format video:

Introducere

A fost timp de 5 luni consilierul presedintelui Traian Basescu dar si cel amenintat de acesta, in urma unei serii de articole care criticau actiunile Presedintelui Romaniei. Acum, intr-un interviu pentru HotNews.ro, Andrei Plesu a vorbit cu duritate despre atitudinile anti-europene ale lui Crin Antonescu si despre evolutia lui Victor Ponta, dar si despre limbajul buruienos din politica romaneasca pentru care il socoteste vinovat chiar pe Traian Basescu.

Vlad Mixich – Un laudatio binemeritat

Rodica Palade publica recent in Revista 22 un articol extrem de laudativ la adresa lui Vlad Mixich, unul dintre putinii jurnaloisti veritabili din Romania, un om de o rara sensibilitate, si cu un talent extraordinar, pentru care am o pretuire speciala. Este vorba de fapt de o recenzie a cartii lui Vlad  cu titlul Fanaticii. Portretele a zece oameni cu vocaţie, aparuta la Humanitas. Cei zece despre care povesteste domnul Mixich sunt: Marcel Iureş, Cătălin Dorian Florescu, Toader Paleologu, Mihai Ghyka, Mircea Dinescu, Cristina Neagu, Dan Puric, Cătălin Ţucureanu, Raed Arafat şi Monica Macovei.

Abia astept sa citesc aceasta carte.

Iata mai jos un fragment din recenzia citata mai sus.

Revolutia la care visez eu – Opinii – HotNews.ro

Revolutia la care visez eu – Opinii – HotNews.ro.

Un text absolut superb.

Felicitari, Vlad Mixich, unul dintre ziaristii mei preferati.

Iata un citat din final:

Revolutia mea e aici, printre noi, dar nimeni nu-i spune ca are puterea sa schimbe lumea. Asa cum Raed Arafat a schimbat SMURD-ul. Asa cum Marcel Iures a infiintat un teatru independent. Asa cum Cristina Neagu a ajuns cea mai buna handbalista din lume. Asa cum o echipa mica de cercetatori a salvat Institutul Cantacuzino de la pieire. Asa cum toate aceste povesti adevarate imping tara mea, mai cu vai, mai cu chiu, inainte.

Stiu ca sunt idealist, dar stiu ca la o astfel de revolutie visati si voi. Si, daca printr-o minune, ea ar deveni realitate, cu siguranta ca nu ar vedea-o nimeni la televizor. Pentru ca prea multi dintre noi am fi ocupati sa o implinim si pentru ca revolutia la care visez eu nu are spectatori. Are doar actori.