Focuri în noapte: Cum s-a făcut de-a ajuns Ion Iliescu preşedintele României cu recomandarea lui Vladimir Tismăneanu – istorii de deşteptat copiii (II) –

Focuri în noapte: Cum s-a făcut de-a ajuns Ion Iliescu preşedintele României cu recomandarea lui Vladimir Tismăneanu – istorii de deşteptat copiii (II) –.

Domnul Mircea Platon, un cercetator roman care preda istorie in Columbus, Ohio, publica pe blogul sau un text amplu care, asa cum arata titlul, ii reproseaza domnului Vladimir Tismaneanu promovarea lui Ion Iliescu in spatiul responsabil de deciziile strategice ale administratiei americane in perioada caderii regimului Ceausescu, si dupa aceasta.

Redau mai jos comentariul pe care l-am lasat astazi pe blogul autorului:

Domnule Platon,
Apreciez munca serioasa de documentare depusa pentru aceasta analiza. Sunt rezervat insa in ce priveste concluziile ei, si aceasta pentru doua motive:
1. este evident din textul dvs. ca demonizarea schimbarilor de opinie ale domnului Tismaneanu cu privire la Ion Iliescu porneste de la presupunerea raului, ceea ce vadeste mai degraba reflexul antipatiei personale fata de politologul roman, decit distantarea stiintifica necesara unui text cu asemenea pretentii de obiectivitate;
2. socotesc, de asemenea, ca inacceptabil din perspectiva stiintifica maniheismul cu care impartitit lumea politica romaneasca in basisti (evident, rai) si antibasisti (fara indoilala, buni); unie-i veti plasa atunci pe cei ca mine, care refuza atit maniera golaneasca de a face politica a lui Basescu, cit si restaurarea (neo)comunista marca Ponta-Antonescu, al caror viol asupra democratiei observ ca nu va deranjeaza in niciun fel.
In final observ cu ingrijorare ca acceptati cu seninatate laudele otravite ale unui pseudojurnalist dubios (ca sa vorbesc eufemistic) precum Victor Roncea, de al carui rol malefic in spatiul public romanesc sunt sigur ca sunteti la curent. Daca aceasta plaga neolegionara si ultranstionalista reprezinta audienta textului dvs. atunci imi cer iertare ca m-am ratacit aici si ca v-am banuit de buna credinta.
Rigorile academice la care am aderat cu convingere in spatiul academic britanic, in care mi-am facut studiile postuniversitare, ma fac sa fiu in mod fundamental sceptic fata de asemenea aparente last stiitifice, care seamana mai degraba a instrumentalizare ideologica, decit a a cautarea sincera, si pe cit se poate obiectiva, a adevarului.
Dar poate ca v-am inteles eu gresit. Las deci deschisa aceasta usa a indoielii de sine, care, fie vorba intre noi, nu se stravede prea bine in textul de mai sus.
Multa sanatate.

Neolegionarii de la CivicMedia au luat-o iarasi razna

Vulgata desuetului (şi periculosului) naţionalism de sorginte legionară promovat astăzi în România susţine că “a fi român, înseamnă a fi ortodox”, şi, reciproc, că “dacă cineva nu este ortodox, acela nu poate fi român” (“verde”).

Asemenea aberaţii, propovăduite cu aplomb (şi cu gloanţe ucigaşe) în perioada interbelică, în condiţiile unei crize mondiale asemănătoare cu cea de acum, au reapărut cu neruşinare, în condiţiile libertăţii obţinute după 1989. Ca întotdeauna, în perversitatea lor, mişcările totalitare se folosesc de mecanismele democratice pentru a ajunge la putere şi apoi omoară democraţia. Să sperăm totuşi că România a învăţat lecţia interbelică şi nu va repeta istoria nefastă de atunci.

Civic Media este o instituţie (şi o reţea de agenţi de opinie conspiraţi) în care s-au aciuat o mulţime de activişti ai Noii Drepte, una dintre etichetele sub care se ascunde abjecta mişcare leginară renăscută. Pornind de la vulgata enunţată mai sus, una dintre ţintele predilecte ale acestor extremişti terorişti ai condeiului sunt ne-ortodocşii.

Nou articol pe Agora Christi

 

Cei interesaţi de politica Arhivelor Naţionale, în prezent “parohia” domnului Dorin Dobrincu, precum şi de reverberaţiile ei în media, vor găsi un nou articol pe această temă pe blogul Agora Christi.