Gio Evan – Travel

encounter

Try to travel, otherwise
you may become racist,
and you may end up believing
that your skin is the only one
to be right,
that your language
is the most romantic
and that you were the first
to be the first.

Travel,
because if you don’t travel then
your thoughts won’t be strengthened,
won’t get filled with ideas.
Your dreams will be born with fragile legs and then you end up believing in tv-shows,
and in those who invent enemies
that fit perfectly with your nightmares
to make you live in terror.

Travel,
because travel teaches
to say good morning to everyone
regardless of which sun we come from.

Travel,
because travel teaches
to say goodnight to everyone
regardless of the darkness
that we carry inside.

Travel,
because traveling teaches us to resist,
not to depend,
to accept others, not just for who they are
but also for what they can never be.
To know what we are capable of,
to feel part of a family
beyond borders,
beyond traditions and culture.
Traveling teaches us to be beyond.

Travel,
otherwise you end up believing
that you are made only for a panorama
and instead inside you
there are wonderful landscapes
still to visit.

• Gio Evan, poet and songwriter.

Advertisement

O aventura afghana – 9 – Spitalul din Herat

A doua zi după sosirea la Herat am făcut o vizită de informare la unul dintre proiectele World Vision din zonă, la spitalul provincial.

Programul principal este legat de formarea de moaşe pentru zona vestică a Afghanistanului. Este vorba de un proiect de 2 ani, la nivel de colegiu, susţinut fiind de World Vision şi predat de profesori de la Universitatea din Herat. Deoarece toate materiile educative sunt în limba engleză, învăţarea acestei limbi este o parte esenţială a programului. Atunci când am vizitat clasa, fetele tocmai susţineau examenul de limbă.

O aventura afghana – 8 – Suport spiritual pentru staff-ul World Vision

În seara vizitei în oraş, am condus un timp de închinare pentru colegii mei expatriaţi; în fiecare duminică seara echipa petrece cam o oră citind împreună Scriptura, discutând textul citit şi rugându-se. Sub raport formal, folosesc tiparul evanghelic clasic: un text biblic, o predicuţă (însoţită uneori de o discuţie) şi o rugăciune liberă; fie tiparul liturgic (directorul national este anglican high church): lecturi biblice, şi rugăciuni responsoriale scrise.

Grupul nu cântă aproape niciodată, ceea ce este o mare pierdere. Eu i-am făcut să cânte două imnuri Taize şi le-a plăcut. Sper s-o mai facă şi altădată.

O aventura afghana – 7 – Plimbare prin Herat

În perioada cât am stat acolo, de sâmbătă până joi, am ieşit o singură dată în oraş, împreună cu două colege, pentru a vedea câteva locuri mai cunoscute din oraş. Am oprit întâi la Moscheea Albastră, o construcţie care datează din secolul al XIII-lea şi este foarte asemănătoare cu cele pe care le-am văzut în Uzbekistan (datând din aceeaşi perioadă).

O aventura afghana – 6 – Team house in Herat

Stradă în Herat

După o oră de zbor am aterizat la Herat, oraş aflat la doar 1.000 m înălţime (cu 1.000 m mai puţin ca la Kabul), ceea ce se putea vedea cu ochiul liber.

Mai întâi, era mult mai cald decât la Kabul, unde încă era zăpadă, atât în oraş, cât mai ales pe munţi.

O aventura afghana – 5 – Kabul

Aeroportul din Kabul a fost o adevărată aventură. Ceea ce îmi complica viaţa acolo era faptul că preluasem din Dubai o cutie cu piese electronice şi un laptop pentru colegii din Herat. Dacă aş fi avut doar valiza mea şi geanta în care ţineam computerul, ar fi fost simplu. Dar n-a fost să fie.

O aventura afghana – 4 – Cateva date generale

Înainte de a merge mai departe cu povestirea, cred că este bine să vă dau câteva date despre această ţară, despre care se ştie destul de puţin la noi. Sursa principală este CIA World Factbook. Cu toată alergia mea la serviciile secrete, când vine vorba de date vrednice de încredere, CIA-ul este de neegalat. N-au ştiut ei de Nine Eleven şi de absenţa armelor de ucidere in masa în Iraq, dar când ştiu ceva. Ştiu bine. Iată, deci câteva date.

O aventura afghana – 3 – Zborul spre Kabul

Aeroportul din Kabul

A doua zi a trebuit să mă trezesc la ora 3 dimineaţa pentru a fi la ora 4 la aeroportul din Dubai, pentru zborul spre Kabul.

Oare de ce în toată zona aceasta în care lucrez, majoritatea zborurilor sunt noaptea? Pentru mine care sunt pasăre de noapte, sculatul la asemenea ore este moarte curată. Dar n-am ce face. Astea sunt riscurile meseriei.

Acum când scriu, sunt într-un avion al companiei afghane Kam Air. Zburăm deasupra munţilor înzăpeziţi. Ne apropiem de Kabul. Am început coborârea.

O aventura afghana – 2 – Dubai

Am aterizat la Dubai pe la 7 dimineaţa, după circa şase ore de zbor de noapte, timp în care n-am reuşit să dorm mai deloc, ceea ce nu mi se prea întâmplă. Eram sfârşit.

Era a treia oară când ajungeam în Emirate. Prima dată fusesem acolo în 2000, în drum spre India (vezi AICI prima parte a descrierii acelei călătorii).

Atunci am trecut doar prin aeroport, care era încă în construcţie. Îmi amintesc însă prezenţa agasantă a poliţiei şi a trupelor de securitate înarmate (unul dintre şocurile acelei călătorii, care m-a dus cu gândul înapoi în timp, la vremea comunistă de care scăpasem cu vreo zece ani în urmă).

O aventura afghana – 1 – Preliminarii

Sursa imaginii: AICI.

Am pornit înspre Afghanistan într-o zi rece şi senină de sfârşit de iarnă, zburând de la Iaşi la Viena în circa nouăzeci de minute. Ştiind câte ceva despre situaţia dramatică din ţara spre care mă îndreptam, prietenii m-au întrebat dacă mi-e frică să merg acolo. Le-am spus, fără a brava, că nu m-a încercat niciodată teama în călătoriile mele. Aşa cum obişnuiesc să spun, călătoresc cu îngerii. Dacă ar fi altfel, n-aş putea face această slujbă. Teama m-ar paraliza şi aceasta nu mi-ar permite să mă concentrez asupra a ceea ce am de făcut acolo unde merg. Desigur, aceasta nu înseamnă că sunt inconştient cu privire la pericole sau că nu mă rog înainte de a pleca în călătorie, mai ales în locuri mai puţin sigure, aşa cum sunt Kosova, Liban, zona palestiniană a Israelului, sau, ca acum, în Afghanistan.

Opt morti in atacul suicidar din Islamabad

Sursa imaginii, AICI.

În această seară, 4 aprilie 2209, a avut loc un atac suididar în capoitala Pakistanului. Atacatorul, care purta 8 kg de explozibil, a detonat bomba la un post de control al gărzii civile (serviciu paramilitar care se ocupă de paza diplomaţilor) aflat la mai puţin de 500 de metri de casa de oaspeţi la care sunt cazat în Islamabad. Au fost opt morţi, între care şi copii, precum şi 33 de răniţi (vezi ştirea AICI).

Seattle – 4 – Salty’s at Redondo Beach

Într-una dintre serile petrecute în Seattle am decis să mergem şi să vedem oraşul. Era însă destul de târziu pentru a ajunge pa malul Pacificului şi, de aceea, am decis să mergem la cunoscuta staţiune Redondo Beach, care era mult mai aproape.

Planul era să admirăm apusul şi să mâncăm la Salty’s, un faimos restaurant cu specific pescăresc.

Seattle – 3 – World Vision US – Colectia de cruci

Crucea modernistă aflată în capela WV US

Crucea este unul dintre cele mai vechi şi mai cinstite simboluri creştine. Desigur, în mediile iconoclaste (evanghelice, dar nu numai) acest simbol este cel puţin suspect, pentru simplul motiv că el este folosit şi venerat (uneori, e drept, în mod exagerat), de tradiţiile creştine istorice, dar aceasta este mai degrabă, şi cel mai adesea, o formă de ignoranţă şi de îngustime.

Cei apropiaţi ştiu că eu colecţionez cruci. Am deja o zestre bunicică, pe care sper să v-o arăt cândva aici pe blog. Până atunci, iată mai jos câteva dintre crucile din diverse ţări care decorează pereţii exteriori ai capelei WV US.

Seattle – 2 – World Vision US

După masa de dimineaţă ne-a deplasat, împreună cu ceilalţi membri ai grupului nostru, la sediul World Vision United States (WV US), unde aveau să aibă loc întâlnirile pentru care ne aflam acolo (aveţi mai sus o imagine a sediului WV US, care este altceva decât World Vision International, organizaţia umbrelă din care WV US face parte, alături de alte organizaţii asemănătoare din aproape o sută de ţări).

Seattle – 1 – Sosirea si primele impresii

Am sosit la Seattle duminică 19 octombrie. Aceasta era a doua mea vizită în acel oraş. Prima avusese loc în urmă cu aproape nouă ani, la aproape un  an de la angajarea la World Vision.

Eram destul de obosit de călătorie şi plănuiam să mă culc, sărind peste cină, dar se vede că nu mi-a fost scris. Peste puţin timp m-a sunat Părintele Costin Năclad, cel care coordonează sectorul meu în România şi am decis să explorăm împrejurările şi să mâncăm ceva.

Calatorie la Seattle si Los Angeles

În zilele următoare încerc să vă prezint o serie de imagini şi impresii din ultimele mele două călătorii în Statele Unite, efectuate în noiembrie şi decembrie 2008..

Voi folosi formatul fotoreportajului, însoţind imaginile de informaţii, comentarii şi impresii de călătorie.

Sper să vă facă plăcere şi să vă stârnească interesul.

50 de ani de la revolutia din Cuba

Astăzi 1 ianuarie 2009 se împlinesc 50 de ani de la începutul revoluţiei comuniste cubaneze.

Cu această ocazie, pentru a vă oferi o imagine necosmetizată asupra acestei ţări, vă aduc aici, mai aproape, laolaltă într-un singur post, cele cinci episoade ale interviului meu cu Voicu Bojan despre călătoria lui în Cuba, publicate anterior pe acest blog între aprilie şi iunie 2008. (Acestea, şi comentariile la ele, pot fi găsite la următoarele link-uri: episodul I, episodul II, episodul III, episodul IV, episodul V.)

* * *

Persona – un an in blogosfera – cateva concluzii-3

3. La ce anume vă puteţi aştepta pe viitor de la acest blog?

De vreme ce am pus mai sus această întrebare, puteţi să trageţi concluzia, absolut legitimă de altfel, că intenţionez să continui acest blog, cel puţin în viitorul previzibil. Dar pentru că viaţa înseamnă schimbare, veţi observa în viitor anumite schimbări, care, aşa cum probabil aţi observat deja, au şi început să aibă loc.

YO! – un concept revolutionar de business

La revenirea în ţară din ultima mea călătorie în Statele Unite am avut parte de o experienţă mai neobişnuită. Eram la Amsterdam, după o călătorie de aproape douăsprezece ore cu avionul şi mai aveam de aşteptat încă circa opt ore înainte de îmbarcarea în avionul de Bucureşti, după care urma o noapte chinuită pe bancheta din spate a unei maşini incomode, în drum spre Iaşi, iar apoi o altă călătorie lungă, spre Afghanistan (aceasta din urmă, din fericire, n-a mai avut loc).

Eram destul de obosit ca să am chef de a petrece opt ore în salonul de business (la care am acces din pricina deselor mele călătorii) şi am decis să caut o cameră de hotel. Ştiam că în Aeroportul Schipol există Hotelul Mercure, dar acesta este aproape întotdeauna ocupat. Umblând bezmetic de somn pe culoarele aeroportului, deodată ochii mi-au căzut pe un anunţ pe care nu-l mai văzusem. Pe el scria, simplu, Yotel. Să fie oare ce cred eu?

Ioan T Morar invitat de HRP la emisiunea Inapoi la argument

Ioan T Morar va fi în această seară, joi 13 noiembrie, la ora 20, invitatul lui Horia-Roman Patapievici la emisiunea Înapoi la argument, care se va difuza pe TVR Cultural.

Tema emisiunii va fi experienţa domnului Morar în Noua Caledonie, aşa cum a fost descrisă ea în Cartea de la capătul lumii. Noua Caledonie: la un pas de Paradis.

Vă dorim vizionare plăcută.

Calatorie in Statele Unite si Afghanistan

În următoarea perioadă voi călători pentru World Vision timp de două săptămâni în Statele Unite (Seattle şi Los Angeles) şi o săptîmână în Afghanistan (Kabul şi Herat). Sper să am destule a vă povesti când revin sau în timp ce călătoresc (funcţie de timpul disponibil şi de accesul la Internet), atât despre felul în care se vede criza financiară mondială de dincolo de ocean, cât şi din spaţiul cel mai fierbinte al lumii actuale.

Date fiind cele doua axe pa care mă voi afla (aceea a capitalismului atotbiruitor 🙂 şi aceea a răului  😦 – continui să mă întreb care este diferenţa; poate reuşesc să aflu de data asta) vă rog să spuneţi o rugăciune penrtu mine, mai ales pentru… prima parte a călătoriei. Cu cea de a doua nu-mi fac mari probleme. Ca de obicei, cplătoresc cu îngerii.

Rămâneţi sănătoşi şi sî ne auzim cu bine, pe blog sau aiurea.

Salsa de Cuba – Interviu cu Voicu Bojan (IV)

DM – Ai dreptate, Voicu, sunt insa sub impresia discutiilor de aici. Nici nu se poate altfel, cind ii vezi pe oamenii astia care platesc un pret atit de mare pentru credinta lor si o fac cu atita naturalete si lipsa de emfaza.

Daca asa ti-e vremea, sa trecem atunci la altfel de subiecte. Nu pot spune subiecte „mai usoare”, caci vreau sa te intreb ceva legat de femeile din Cuba. Parca ii vad pe cititorii blogului ridicind din sprincene. Oare se poate vorbi despre femei pe blogul unui crestin (era sa spun „pe un blog crestin”, dar n-am vazut inca vreun blog botezat, si se stie ca numai astfel intri in biserica)? Ce fel de frivolitate mai este si asta? se vor întreba unii.

La poalele Araratului

Niciuna dintre ţările în care lucrez nu este atât de aproape de inima mea ca Armenia, pe care tocmai o vizitez acum pentru a nu ştiu câta oară. Istoria, eroică şi tragică în acelaşi timp, a acetui popor este absolut fascinantă. Legendele şi miturile lor sunt fabuloase, cel puţin pentru înclinaţia fundamental narativă a unui moldovean ca mine. În cele din urmă, dar mai important decât toate cele dinainte, trecutul creştin al acestei ţări, prima dintre toate ţările lumii care au adoptat creştinismul ca religie oficială, în anul 301, exercită asupra mea o atracţie irezistibilă.

Salsa de Cuba – Interviu cu Voicu Bojan (III)

DM – Am trait si unul si altul destui ani sub „binecuvintarea” comunismului ceausist. Asa fiind, ne-am format capacitatea de a „mirosi” lucruri pe care in general cei neobisnuiti cu „cea mai dreapta dintre orinduirile posibile” n-ar fi in stare sa le vada. Cum ti se parut Cuba lui Castro din aceasta perspectiva? Ma intereseaza mai ales acela lucruri pe care sa zicem calatorul american sau cel francez eventual nu le-ar putea observa ori intelege.

VB – Cred că ai dreptate – trebuie să fi trăit experienţa comunistă ca să pricepi câte ceva despre Cuba de azi. Avea totul un aer de mijloc de ani 80, starea aceea de impasibilitate, de paralizie mentală când ai senzaţia acută că nu mai e posibil nimic. Hrana pe cartelă, toţi egali, o sărăcie veselă, un regim înţepenit în acelaşi discurs vreme de 50 de ani, discurs numai bun de luat peste picior pe la terase cu bere proastă. Un fel de noi ne facem că muncim / ei se fac că ne plătesc. O lume cu cozi nesfârşite la îngheţată, o disperare generată de absenţa unei minime libertăţi de mişcare, o dovadă în plus că ideologia comunistă e un mare bluf.

Salsa de Cuba – Interviu cu Voicu Bojan (II)

Din episodul trecut:

Cu câteva mese mai încolo doi îndrăgostiţi trecuţi de prima tinereţe se sărutau cu foc, în valuri, învăluiţi într-un soi de clandestinitate. Scena părea decupată dintr-un film de serie B. Incepeam sa ma intreb oare cum o fi la Manzanillo…

___________________________________________

DM – Si, cum a fost de fapt la Manzanillo?

Salsa de Cuba – Interviu cu Voicu Bojan (I)

Încep să public aici astăzi un interviu cu Voicu Bojan, în legătură cu ultima lui călătorie, care a avut loc în Cuba. La sugestia lui, interviul (realizat prin email) nu porneşte de la o listă prestabilită de întrebări, ci dialogul este liber, ca o aventură care poate evolua în orice direcţie. Vă invităm să deveniţi şi voi martorii acestui periplu virtual. Pentru început, iată o hartă, ca să nu vă rătăciţi.

Periplu iberic – Peñiscola, Spania – II

Sosirea la Peñiscola

Aceasta a fost a doua mea călătorie în Spania. Prima avusese loc în ianuarie 2004, la Madrid, cu ocazia unei întâlniri World Vision. De data aceasta am avut parte de o vizită scurtă, de două zile şi ceva. Din pricina unei alte întâlniri pe care o aveam în Cipru, am fost nevoit să plec din Spania după cele două zile de seminar. Altfel aş fi putut să-mi iau şi nevasta şi să avem o mică vacanţă. Din păcate a trebuit să sacrific din nou această şansă de dragul World Vision.

Vizita la Limuru, Kenya IV – Membrii Comisiei teologice a Miscarii Lausanne

Am promis să vă spun câte ceva despre Grupul teologic de lucru al Mişcării Lausanne, care pregăteşte acum, din punct de vedere teologic, al treilea congres al mişcării, care va avea loc la Capetown, Africa de sud, în 2010. Dat fiind că nu am foarte mult timp acum, voi încerca să creionez mai jos doar trei portrete ale unor membri ai acestei comisii.

Periplu iberic – Peñiscola, Spania – I

European Christian Mission

Nu demult am fost invitat să particip la întâlnirea bianuală a organizaţiei European Christian Mission (ECM). Am fost solicitat să conduc acolo, timp de două zile, un seminar pe tema misiunii în context postcomunist. Trebuie să vă mărturisesc faptul că înainte de a primi această invitaţie nu ştiam absolut nimic despre SCM. Citind documentele primite de la ei şi explorând pagina lor internet am aflat că este vorba de o organizaţie misionară care există de peste o sută de ani. Ideea s-a născut în mintea unui tânăr de 22 de ani din Estonia, Ganz Raud, în urma unei nopţi de rugăciune în noaptea de revelion a anului 1904. Aceasta a încheiat un eveniment evanghelistic care a dus la convertirea a circa 40 de persoane şi în care participanţii au fost martorii protecţiei speciale a lui Dumnezeu cu ocazia unui raid al poliţiei ţariste. În prezent ECM lucrează în peste douăzeci de ţări europene, între care şi în România.

Vizita la Limuru, Kenya III – Marele Graben (The Great Rift Valley)

Înainte de a povesti despre întâlnirea Lausanne de la Limuru, se cuvine să spun câteva lucruri despre reîntâlnirea mea cu Africa.

Am vizitat până acum trei ţări africane: Uganda, Kenya (de două ori) şi Senegal, urmând să vizitez în curând Tunisia. Aşa cum spuneam, am întâlnit o mulţime de oameni pentru care Africa a constituit dragoste la prima vedere. Pentru mine n-a fost aşa, nici prima oară şi nici de data aceasta.