Testamentul spiritual al Fratelui Christian de Chergé

Când se profilează un „Adio”

Dacă mi s-ar întâmpla într-o bună zi – poate chiar astăzi – să cad victimă terorismului care pare să-i ţintească acum pe toţi străinii care trăiesc în Algeria, mi-aş dori ca obştea mănăstirii mele, Biserica mea, familia mea, să-şi amintească de faptul că viaţa mea a fost DĂRUITĂ lui Dumnezeu şi acestei ţări.

Să accepte că singurul Stăpân al vieţii tuturor nu a fost nicidecum străin de această plecare violentă. Să se roage pentru mine: oare cum mă voi afla vrednic de o asemenea ofrandă? Să ştie să pună această moarte alături de atâtea altele, la fel de violente, lăsate în indiferenţa anonimatului. Viaţa mea nu este mai de preţ decât o alta. Nu este nici mai prejos decât o alta. În orice caz, ea nu are nevinovăţia copilăriei. Am trăit îndeajuns de mult să mă ştiu complice răului care vai, pare să predomine în lume, şi chiar şi-al celui care m-ar lovi orbeşte. Continue reading “Testamentul spiritual al Fratelui Christian de Chergé”