Tanzania: Church Burned in Latest of Zanzibar Attacks

Summary

Arsonists burned a Tanzania church Feb. 19 in the semi-autonomous region of Zanzibar, two days after gunmen killed a Catholic priest there.

The Evangelical Church of Siloam was set afire early Feb. 19 by an as-yet-unidentified group of people, police spokesman Mohamed Mhina said. No one was hurt and the fire was extinguished, he said.

Two days earlier, on Sunday, a Catholic priest was killed by armed men in the Motni area, in the urban west end of the island.

The incidents are the latest in a string of attacks church leaders and Christian property across the country. In recent months, violence against the tiny Christian minority has been increasing.

Advertisement

Finally back home

Tirana – view from the hotel window

I am finally home, after two weeks on the road, in Arusha, Tanzania and Tirana, Albania.  But not for long. Next Saturday I hit the road again, this time for Barcelona, Spain and Osijek, Croatia.

You may hear from me on this blog, today and in the coming days, after which I will again be less present.

I continue to be disconnected from Facebook for this lent period. However, since these posts are showed automatically on Facebook, I use this opportunity to greet my Facebook friends and to wish them a spiritually refreshing Lent period.

Off to Kilimanjaro

Tomorrow morning I am flying towards Kilimanjaro, in Tanzania. No, I am not going to climb the mountain. First, I wish I was that fit, and second, I have  a conference to attend and in which I have to contribute. However, on Sunday, a day of rest, I plan to skip church (you know already I am not a very churchy person :-() and  I hope to be able to go for a half day safari. So, expect, when I come back, some exotic pictures.

Being involved in an intense series of meetings and having unstable internet connection, I may not be able to attend to comments as promptly as I would want. I apologise in advance.

Please say a prayer for me. Thanks.

Mari Blaj – Note de calatorie in Tanzania – 2 – O cultura a povestilor vs o cultura a viselor

Masai

Dar es Salam, capitala Tanzaniei, este la ţărmul Oceanului Indian. Într-o sâmbătă caldă şi însorită studenţii mei întâlnesc pe o plajă aproape pustie, frumoasă ca-n cărţile poştale, doi masai. Se aşează la poveşti, întreabă, răspund, le admiră bijuteriile, cumpără câteva… Apoi unul dintre masai se lasă convins să danseze un dans tribal. E impresionant, dar fetele se tem să nu fie un dans de curtenire. Tânărul masai termină şi explică: e povestea vânătorului care a prins un leu. „Toate dansurile voastre au o poveste?” „Bineînţeles! Dansurile voastre ce poveşti spun?” „Noi nu spunem poveşti prin dans.” „Cum, nu spuneţi nici o poveste?”

A fost o întrebare care ni s-a agăţat de memorie, pe care o rosteam între noi, din când în când, amintindu-ne că venim din alte lumi, muşinând în întrebarea asta ceva din sărăcia noastră. Apoi, rumegând la lumea în care mă aflam, am avut una din micile mele revelaţii.

Mari Blaj – Tanzania, note de calatorie

Tanzania – Muntele Kilimanjaro

Tanzania e un nume cu o sonoritate prea abrazivă pentru gustul meu. Nu intra în nici un fel de intenţii de călătorie. Dar cum eu călătoresc adesea unde trebuie, nu unde vreau, iată că mă îndrept înspre Tanzania.

În avionul KLM, vis-à-vis de mine, un domn în vârstă, pe care l-am bănuit a fi francez, citeşte din Biblie. Surâd. Presupun că are cam acelaşi scop ca mine în ţara către care ne îndreptăm. Nu spun nimic, nu-mi place să vorbesc cu necunoscuţi. Călătoresc frecvent, pe toate meridianele, petrec ore întregi în avioane şi în aeroporturi, dar nu entamez niciodată o discuţie dacă nu sunt constrânsă.

Avem escală la Kilimanjaro. Pasagerii pentru Dar es Salam rămân în avion. Escala se prelungeşte. Încerc să mă dezmorţesc plimbându-mă printre rânduri. În ultima secţiune a avionului e plin de tineri zgomotoşi, îmbrăcaţi în tricouri sau hanorace inscripţionate. O misiune umanitară, îmi spun. Bănuiala avea să mi se confirme la destinaţie, în timp ce ne aşteptam bagajele.