Aţi avut vreodată senzaţia, aflîndu-vă într-un grup de români, dar de o altă specialitate decât a dvs., că de fapt ei vorbesc o altă limbă? Ei bine, aceeaşi senzaţie o au, cel mai adesea, cei care intră pentru prima dată în bisericile noastre.
Motivul este unul foarte simplu: deşi cei din biserică sunt de acelaşi neam cu vizitatorii, cei dintâi vorbesc în esenţă o altă limbă – ‘creştineza’, mai precis dialectul evanghelez al acesteia, suficient de diferit pentru ca cei de alte dialecte ale aceleiaşi limbi să nu-l prea priceapă.