Sorin Cucerai – Ce stim despre cazul Bodnariu? (Facebook)

1. Știm că tatăl a aplicat „corecții fizice” copiilor în cel puțin două cazuri. Tatăl însuși recunoaște lucrul ăsta.

2. Știm că respectivele corecții erau aplicate sub pretextul că „Dumnezeu îi pedepsește pe păcătoși” – deci corecțiile erau justificate în termeni religioși de către părinți.

3. Știm că serviciile norvegiene de protecție a copilului au drepturi extinse de intervenție – spre deosebire de cele din România, de exemplu. În Norvegia, principiul „interesului superior al copilului” în raport cu terții (deci inclusiv în raport cu părinții), prevăzut în legislația internă și internațională, e luat foarte în serios.

De exemplu, dacă părinții divorțează sau se separă și unul dintre ei nu permite celuilalt accesul la copil (caz frecvent întâlnit în România), protecția norvegiană a copilului intervine și scoate copilul din zona de conflict dintre părinți. (Pe durata soluționării conflictului, în funcție de circumstanțe părinții pot avea sau nu acces la copil.) Asta face ca, printre altele, părinții norvegieni să găsească mult mai rapid formule de colaborare decât părinții români, ceea ce chiar e în interesul copilului.

La fel, dacă copilul e supus vreunei forme de abuz sau de neglijență din partea părinților, acesta e preluat imediat de către protecția norvegiană a copilului. În funcție de gravitatea abuzului sau a neglijenței, părinții pot fi decăzuți din drepturi.

Advertisement