Despre rugăciune

Danut Jemna exploreaza in acest text o serie de dimensiuni ale rugaciunii ca exercitiu spiritualcare sunt, de cele mai multe ori gresit intelese ori neglijate.
Este un subiect care merita atentie si discutii aprofundate.

via Despre rugăciune

Advertisements

Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 11 – Elemente specifice evanghelicilor II

1975-08-23 - Agapa cu pepeni la Birnova
1975 – Agapa cu pemeni a Bisericii baptiste din Iasi

Spiritualitatea

IO – Dacă ar fi să identificaţi câteva caracteristici ale spiritualităţii evanghelice, cum le-aţi enumera, numi?

DM – Cred că Bebbington o face mai bine pentru mine. Este caracterizarea standard – cele 4 mărci, nu? Conversionismul este foarte important, centralitatea convertirii. Pentru evanghelic, convertirea ca proces nu are foarte mare atracţie. Convertirea ca eveniment punctual, cu cât îl poţi identifica mai bine, cu atât este mai important. Dar, în general, pentru evanghelic, momentul dedicării personale, a angajării personale şi a uceniciei, eventual, care urmează este foarte important. De asemenea, este foarte importantă dimensiunea proclamării, ceea ce numeşte Bebbington activism. Pentru evanghelic, responsabilitatea predicării evangheliei, responsabilitatea împărtăşirii propriei convertiri şi a credinţei în Cristos faţă de alţii este o marcă identitară. Deci creştinul care nu-şi împărtăşeşte credinţa cu alţii este sub un semn de întrebare. De asemenea, biblicismul, importanţa Bibliei. Şi în paralel cu asta, nici un fel de atenţie dată tradiţiei sau tradiţiilor. Deşi evanghelicii au tradiţii şi sunt adeseori surprinşi cât de ataşaţi sunt de ele, dar sub raport teologic, biblia este centrală, şi adeseori interpretată cât mai literalist posibil. Şi sigur, crucicentrismul, accentul pus pe jertfa lui Cristos, adeseori interpretata în sens penal, în sensul împlinirii dreptăţii lui Dumnezeu şi mai puţin ca expresie a iubirii lui Dumnezeu, mai puţin ca expresie a unei transformări ontologice pe care o face jertfa lui Cristos în noi şi mai mult stingerea mâniei lui Dumnezeu din pricina păcatului.

Sub raportul spiritualităţii, accentul pe rugăciune este extrem de important şi cred că este una dintre explicaţiile pentru care tradiţia penticostală este mult mai dinamică şi sub raport numeric, pe lângă creşterea demografică, pentru că ei accentuează numărul mare de copiii, dar accentul pus pe rugăciune şi accentul pus pe proclamare în spaţiul propriu, în paralel cu acest soi de atitudine contraculturală, care creează atracţie pentru unii şi îi respinge pe alţii, este explicaţia dinamicii demografice mai mari a penticostalilor faţă de restul evanghelicilor. Există, de asemenea, am putea, spune o marcă în spaţiul eticii, o anumită rigoare, o anumită atitudine ascetică. În general, evanghelicii sunt percepuţi ca fiind mai dedicaţi unii altora şi în acelaşi timp având standarde etice înalte. Sigur, uneori sunt acuzaţi de eticism, şi poate că această acuzaţie are anumite legitimităţi, dar în general societatea în ansamblu se aşteaptă ca evanghelicii să aibă standarde etice superioare ansamblului societăţii. Încearcă să nu mintă, să nu fure, să nu înşele, să fie disciplinaţi, şi aşa mai departe. Dacă se întâmplă sau nu lucrul ăsta în practică este o altă poveste, dar cel puţin aşteptările sunt în acest spaţiu. Continue reading “Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 11 – Elemente specifice evanghelicilor II”