Revoluţia mea. Epilog – Portrete de la revoluţie

V-am povestit în cinci episoade succesive ceea ce am numit, cu o oarecare ironie amară, „revoluţia mea”. S-ar putea să vă întrebaţi ce anume s-a întâmplat cu oamenii despre care v-am povestit în aceste texte. Iată mai jos câteva detalii.

Beni Fărăgău, cel care era cu noi la Iaşi în 14 decembrie, a fost inginer, dar şi-a părăsit meseria după 1989, dedicându-se studiului Scripturii şi a devenit unul dintre cei mai apreciaţi învăţători de Biblie din mediul evanghelic. A obţinut un doctorat în ştiinţe biblice de la Queen’s University din Belfast, Irlanda de nord. A scris numeroase comentarii pe diverse cărţi ale Bibliei, care îşi aşteaptă încă criticii. Din nefericire, se confruntă în prezent cu riscul pierderii totale a vederii.

Continue reading “Revoluţia mea. Epilog – Portrete de la revoluţie”

Advertisements

Revoluţia mea. Episodul V – Ianuarie 1990 – Jocuri politice de provincie

Drept să vă spun, n-am idee cum anume am ajuns să fie implicat, în ianuarie 1990 alături de prietenul meu de atunci, Nelu Chiţescu, în comisia pentru culte a Consiliului judeţean Iaşi, ca parte a noii puteri. Întâlnirile acestei structuri ad-hoc încercau să pună o nouă ordine într-un domeniu în care puterea comunistă făcuse nenumărate abuzuri. Nu-mi amintesc de fapt prea multe nici din discuţiile şi nici din hotărârile luate atunci de acel grup destul de eterogen. A existat însă un episod, către finalul existenţei acelei comisii, pe care nu cred că am să-l uit vreodată.

Continue reading “Revoluţia mea. Episodul V – Ianuarie 1990 – Jocuri politice de provincie”

21 noiembrie 1974 – Notă informativă „Barbu”

Inf. „Barbu”
Casa „Traviata”

Notă informativă – copie

Din discuţia avută cu studentul de la conservator XXXXX [Bucur Claudiu], din Ploieşti, a reieşit că acesta ţine foarte mult la XXXXX [Ţon].

A spus că dacă se va întîmpla să-l aresteze pe XXXXX [Ţon] va fi revoluţie, în sensul că mai mulţi credincioşi se vor uni şi vor protesta. [1]

Continue reading “21 noiembrie 1974 – Notă informativă „Barbu””

Revoluţia mea. Episodul IV – După 25 decembrie – Meandrele noii puteri postcomuniste

În preajma Crăciunului însângerat al anului 1989 emisiunile Televiziunii Române Libere răsunau de colindele corului Madrigal, care nu fuseseră niciodată difuzate oficial în perioada comunistă. După prinderea cuplului Ceauşescu, am stat zile în şir cu sufletul la gură, aşteptând să vedem procesul acestora. Deodată, a venit vestea procesului fulger, cu uşile închise şi a împuşcării celor doi, zice-se, pentru a opri vărsarea de sânge, ceea ce, ca la comandă, s-a şi întâmplat. Pare-se că aşa era scenariul. Când am văzut, noaptea târziu, după îndelungi aşteptări, acel simulacru de justiţie, am început să am primele îndoieli. Lucrurile începeau rău de tot.

Continue reading “Revoluţia mea. Episodul IV – După 25 decembrie – Meandrele noii puteri postcomuniste”

Revoluţia mea. Episodul III – 21-22 decembrie – Am făcut revoluţia la televizor

Am urmărit şi eu, fascinat, ca şi alte milioane de români felul în care Ceauşescu s-a lăsat păcălit de complotiştii din jurul lui, şi a organizat adunarea populară din dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, care avea să marcheze începutul sfârşitului pentru dictatorul comunist din România. N-am aflat decât târziu că unii dintre cei aflaţi la acea adunare n-au mai plecat acasă, ci au organizat baricada de la Inter, în vreme ce alţii, arestaţi în acelaşi loc, au petrecut o noapte de groază la Jilava. Îi îndemn pe cei interesaţi. să asculte cutremurătoarea mărturie a lui Horia-Roman Patapievici despre acea noapte de coşmar. Continue reading “Revoluţia mea. Episodul III – 21-22 decembrie – Am făcut revoluţia la televizor”

Revoluţia mea. Episodul II – Telefonul panicat, 17 decembrie

cei-patru.jpg

Cei patru (Nelu Chiţescu, Costel Ghica, Dănuţ Mănăstireanu
şi Pavel Romaniuc) care erau să sperie… estul

_______________

Era într-o duminică seara. Europa liberă transmisese deja despre grupurile care se adunaseră în faţa casei lui Laszlo Tokes, ca si despre transformarea progresivă a acestei forme de solidaritate sfidătoare faţă de organele de represiune, într-o manifestare anticomunistă.Deodată sună telefonul. La celălalt capăt al firului am auzit vocea gâtuită de emoţie a prietenului meu, doctorul Voicu Tudorache din Timişoara, care mi-a spus: „Rugaţi-vă pentru noi. Aici se trage. Mor oameni.” Şi a închis.

Continue reading “Revoluţia mea. Episodul II – Telefonul panicat, 17 decembrie”

Revoluţia mea. Episodul I – Şi a fost 14 decembrie

manifest-14-dec-1989.jpg

Acum optsprezece ani, în 14 decembrie 1989, încheiam o perioadă de două luni de formare pentru peste patruzeci de lideri ai grupurilor de ucenicie pe care le conduceam în vremea aceea. Avea să fie o întâlnire festivă, pentru că aveam cu noi pe Beni Fărăgău, pe care în consideram cu toţii un soi de guru al uceniciei navigatoreşti.Locuiam pe atunci în cartierul Dacia, căruia i se mai spunea şi USA, însemnând Uniunea Satelor Adunate, pentru că era populat în majoritate de oameni abia mutaţi în oraş pentru a lucra î marile ctitorii ceauşiste, de genul CUG ori CFS. Am urcat in tramvaiul 6 şi am pornit spre biserica baptistă, în subsolul căreia făceam întâlnirile noastre. Era după-amiază.

Continue reading “Revoluţia mea. Episodul I – Şi a fost 14 decembrie”