Ideea republicană şi înnoirea dreptei româneşti | Contributors

Ideea republicană şi înnoirea dreptei româneşti | Contributors.

Spre deosebire de unii dintre prietenii mei, care ii reproseaza (pe buna dreptate, cred eu) domnului Tismaneanu, ca intelectual, apropierea excesiva de puterea actuala (repros exprimat adesea in termeni chiar mai excesivi decit aceasta apropiere), am pastrat o apreciere sincera fata de competenta incontestabila a domniei sale in domeniul politologiei.

Fiind un monarhist (moderat) in convingeri, si un mare admirator al Regelui Mihai (cu toate slabiciunile lui, caci si el este om supus slabiciunilor, ca noi toti), marturisesc dintru inceput ca nu am mare atractie pentru republicanism. Acesta, alaturi de riscurile insuficient constientizate, cred eu, ale unor derapaje filetiste, constituie unul dintre motivele pentru care sunt rezervat fata de initiativa Noua Republica a amicului Mihail Neamtu, desi apreciez sincer pasiunea si inteligenta cu care construieste acest demers, in care sunt implicati si unii dintre prietenii mei.

De aceea, inteleg textul de fata al domnului Tismaneanu ca o necesara mina de ajutor, in momentul in care Noua Republica, inainte chiar de a se fi inregistrat ca partid, ‘se bucura’ deja (vezi obstructiile ministrului udemerist al culturii) de loviturile sub centura  ale viitorilor parteneri de confruntare politica (era sa spun ‘dialog’, dar ca tem ca este un termen complet inadecvat pentru contextul politic romanesc).

Ceea ce ma intriga insa in acest text este disonanta evidenta intre eulogia fara rezerve si nuante oferita de domnul Tismaneanu republicanismului american si penibilul in care actualele pertractari electorale americane au aruncat acest partid, de altfel absolut respectabil in principiu, din pricina crizei acute  de viziune politica prin care trece partidul, a lipsei catastrofale de prezidentiabili decenti, a ralierii excesive  la interesele marii finante si ale lobbyului evreiesc si, mai ales, la o viziune excesiv-militarista cu privire la rolul Americii in lume. Mai lipsea manifestarea admiratiei fata de populismul agresiv si de ignoranta crasa promovate de miscarea Tea Party, admirata, din cite inteleg, fara rezerve de Mihai Neamtu, si am fi avut tacimul complet.

Se poate ca noile mele sensibilitati de stinga, asemanatoare daca vreti idealurilor laburistilor crestini din Marea Britanie, despre care domnul Neamtu vorbea in mod apreciativ intr-o recenta emisiune de televiziune, sa ma faca sa nu inteleg bine cum stau lucrurile. Aceasta optiune personala este justificata insa de oroarea pe care mi-o provoaca ignorarea scandaloasa de catre dreapta ideologica a intereselor celor saraci, atit in Statele Unite, si in alte locuri din lume, inclusiv Europa, cit mai ales in Romania.

Dupa 1989, este sper eu evident caracterul ipocrit si iluzoriu al ‘solutiei’ comuniste. Asa cum arata insa si Papa Benedict XVI in ultimele sale interventii, criza economica actuala, care este in primul rind o criza morala, si a institutiilor, a dovedit ca modelul capitalist, atunci cind nu este controlat de mecanisme care sa tina in friu impulsurile egoiste si avarice ale naturii umane decazute, conduce in cele din urma la efecte la fel de dezumanizante ca si comunismul, in ciuda superiotitatii evidente a modelului politic democratic in raport cu ‘dictatura proletariatului’. Asa fiind, nu mai cred de multa vreme in mitul caracterului sacru al pietei libere si astept inca aparitia pe scena politica romaneasca a unei formatiuni politice care sa puna in centru ei nu doar incurajarea initiativei private, ci si interesele celor saraci si marginalizati.

Daca cele spuse mai sus ma fac sa nu vad limpede lucrurile, si din pretuire sincera pentru cele doua personalitati mentionate mai sus, ii rog pe cei care cred ca inteleg mai bine realitatea, sa ma lumineze. Va multumesc anticipat.

Advertisements