Rapping the Creed with CyberHymnal

Un articol recent de pe Blogul Christian History al revistei Christianity Today mi-a atras din nou atenţia asupra unui site pe care am vrut de mai multă vreme să vi-l prezint. Dar, s-o luăm cu începutul.

Advertisement

Marturia crestina in lumea intelectuala – 6

Pericolul fragmentării

În România ne aflăm în pragul unei multiplicări a formelor evanghelice, ce poate duce în 10-20 de ani la apariţia a peste 50 de confesiuni. Biserica are un singur cap, pe Cristos. Iar dacă are mai multe, nu mai este biserică, ci un club, este o schismă, o erezie sau altceva. Fiecare confesiune are, conform propriei tradiţii, diferite structuri ierarhice, organizatorice, ş.a.m.d. Ceea ce ne interesează în această discuţie este însă duhul fragmentării, dihonia care face ca bisericile si confesiunile noastre să se rupă permanent.

Interviu: Partea a VIII-a – Evanghelicii: calităţi şi defecte

Andrei Ivan – Care sunt atuurile şi care sunt slăbiciunile bisericilor evanghelice în îndeplinirea rolului pe care îl au de jucat în societatea românească?

Dănuţ Mănăstireanu – Răspunsul la această întrebare este unul destul de complicat. Lucrez în prezent, împreună cu istoricul evanghelic Dorin Dobrincu, la un proiect numit Omul Evanghelic. Este vorba de circa douăzeci de eseuri, scrise de autori evanghelici şi neevanghelici, care încearcă să privească spaţiul evanghelic dintr-o perspectivă caleidoscopică. Textul pe care eu îl pregătesc este legat de rădăcinile istorice şi teologice ale spaţiului evanghelic. Discut acolo despre rădăcinile clasice, reforma radicală, pietismul, teologia trezirilor, fundamentalismul. Vreau să arăt în acest text care sunt elementele pozitive pe care le aduc aceste rădăcini, şi care sunt eventualele slăbiciuni pe care acestea ni le aduc, pentru că fiecare dintre aceste izvoare aduc cu ele atât calităţi, cât şi defecte sau cel puţin potenţiale slăbiciuni.

Interviu: Partea a IV-a – Despre instituţiile eclesiale

Andrei Ivan – Aţi vorbit mai devreme de instituţii şi de oameni. Putem spune că evanghelicismul în trecut şi în perioada postdecembristă, dar şi acum, este prizonierul propriilor instituţii?

Dănuţ Mănăstireanu – Eu cred că există o relaţie incomodă între instituţii şi spiritul evanghelic, pentru că acesta este prin natura lui unul contestatar, şi s-a născut mai degrabă din reforma radicală decât din cea magisterială, care este mai riguroasă, mai structurată. Moştenim, cu alte cuvinte, ADN-ul reformei radicale. De aceea nu avem o relaţie de dragoste sau de simbioză naturală cu instituţiile, pentru că niciodată nu am dezvoltat o teologie coerentă a instituţiei.