Orthodoxie vs ortodoxie – 5 – Difuzoarele si postmodernitatea

Orthodoxie vs ortodoxie

În plus, am observat cu stupoare, tot mai mulţi preoţi au luat iniţiativa de a instala în afara bisericilor staţii de amplificare, obligându-te astfel să le asculţi slujbele şi cântările direct de la birou (în cel mai nobil caz). Unde s-a mai pomenit aşa ceva? Liturghia devenită bâlci la drumul mare, spectacol pentru toată lumea! Atunci prin ce se mai deosebeşte lăcaşul sacru, de cult, care este biserica, de spaţiul profan?

Continue reading “Orthodoxie vs ortodoxie – 5 – Difuzoarele si postmodernitatea”

Advertisement

Interviu: Partea a X-a – Evanghelicii, modernitatea şi postmodernitatea

Andrei Ivan – Care credeţi că ar trebui să fie atitudinea bisericilor evanghelice în faţa postmodernităţii?

Dănuţ Mănăstireanu – Eu sunt extrem de rezervat faţă de orice atitudine panicată cu privire la asemenea fenomene culturale. Ne-am speriat, pe rând, de marxism, de existenţialism, de new age. Acum ne speriem de postmodernitate, dar, de fapt, nu cred că avem de ce să ne temem. Postmodernitatea poate fi un duşman dacă o înghiţim pe nemestecate, şi poate fi un prieten dacă ne folosim de şansele pe care ni le oferă ea. Iar eu cred că postmodernitatea ne oferă câteva şanse. Mai întâi, ea ne oferă şansa de a depăşi fixaţia raţionalistă, în care ne-a afundat modernitatea. Avem apoi, în postmodernitate, şansa de a explora din nou dimensiunea mistică a existenţei, dimensiunea minunii, a extraordinarului şi asta este o şansă de care cred că trebuie să ne folosim. Avem, de asemenea, şansa de a reveni la definirea comunitară a credinţei, de a revalorifica eclesialul, nu ca instituţie ci ca o comunitate a credinţei. Lumea evanghelică este influenţată în foarte mare măsură de modernitate, chiar şi în înţelegerea conceptului de creştere spirituală; astfel, auzim rareori vorbindu-se în mediile noastre despre formare spirituală, ci preferăm să folosim mai degrabă conceptul de maturizare spirituală. Acesta este însă un concept individualist, care se reduce adesea la timpul meu de părtăşie, rugăciunea mea, citirea individuală a Scripturii. Dimensiunea comunitară este aproape absentă din acest cadru. Ea este implicită în faptul că mergem la Biserică, ne închinăm cu fraţii, dar nu este fundamentată teologic şi nu este integrată în mod coerent în ansamblul existenţei noastre.

Continue reading “Interviu: Partea a X-a – Evanghelicii, modernitatea şi postmodernitatea”

%d bloggers like this: