Petre Guran – De ce trebuie sa ne cerem iertare

Goodbye to Gravity

Nota: Textul de mai jos, pe care l-am primit in privat de la un bun prieten, inainte de a fi publicat, este, cred eu, unul dintre cele mai consistente pe care le-am citit pina acum in legata cu criza legata de incendiul de la Colectiv.

Petre Guran

Autorul, Petre Guran (n. 5 martie 1972 București), este un tânăr istoric român. El este doctor în istorie (2003), cu o teză intitulată Sfințenie regală și putere universală în lumea ortodoxă, susținută la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris, sub indrumarea profesorilor Alain Boureau și Gilbert Dagron (1998-2003).

* * *

Cu cât se adună informații despre victimele din clubul Colectiv, cu atât răsar noi înțelesuri din această catastrofă. Nu numai că nu avem de-a face cu suflete moarte din cauza Haloweenului sau a rockului – cum s-a spus în multe opinii pripit lansate în spațiul public – , ci dimpotrivă chiar cu eroi ca din poveste – cum nu credeam să mai existe – și mă refer la cei care s-au întors de mai multe ori în club ca să-și salveze prietenii până ce ei înșiși nu au mai putut ieși, apoi la acei soți care au preferat să moară împreună, îmbrățișându-se, decât să se salveze unul fără celălalt, la acele figuri de oameni simpli, singuri și devotați aproapelui, cum era femeia de serviciu – mamă a cinci copiii – sau acel cvasi-nebun întru Hristos, al cărui trup ars a fost târziu identificat Costel (Stashi), și la tinerii olimpici și talentați care venisera acolo pentru a asculta un concert al prietenilor lor. Nu este vorba de sorta tristă a unui grup de oameni îndepărtați de Dumnezeu, ci mult mai mult a ieșit la lumină incapacitatea de a empatiza cu suferința și căutarea acestor tineri a unei tagme clericale care s-a îndepărtat și s-a izolat de oameni.

Neîmbisericirea tinerilor din clubul Colectiv – deși nu știu dacă e cu adevărat cazul – ține mai mult de o neadecvare a cadrelor de conducere ale Bisericii Ortodoxe Române la imperativele misiunii în vremea aceasta din urmă. Tinerii din colectiv și-au făcut din fire lege și încă una de-a dreptul evanghelică: «Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pună pentru prietenii săi.» (Ioan 15, 13). Perplexitatea în fața unui zid de indiferență spirituală – acel „știe Biserica mai bine ce are de făcut” – a născut un val de revoltă. Revoltă aproape inocentă în ingenuitatea ei. De frica unor tineri care strigă s-a înființat o contramanifestație clericală pentru „pace și unitate”, terminlogie coborâtă direct din epoca de aur. Ce instincte atavice a trezit frica! Continue reading “Petre Guran – De ce trebuie sa ne cerem iertare”

Atelierul de biserici

Stimați profesori, dragi colegi, prieteni,

Vă invit luni, 4 ianuarie 2010, ora 18, la conferința – dezbatere despre bisericile vechi și noi, intitulată Atelierul de biserici, organizată de Parohia Munteni-Copou în colaborare cu Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” din Iași, având ca invitați pe arhitect Ana-Maria Goilav, cadru didactic al Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București și pe bizantinologul Petre Guran, director executiv al Uniunii Arhitecților din România. Continue reading “Atelierul de biserici”

Din nou despre Petre Guran si Scoala din Bunesti

Petre_Guran
Petre Guran (Foto Romania libera)

Tânărul istoric român Petre Guran a iniţiat de câţiva ani un original proiect educaţional, intitulat Şcoala din Buneşti.

Iată cum este prezentat acesta pe site-ul şcolii:

The main concept is the mental formation before providing the young man with some specific information. Obviously, the mind needs certain information in order to be organized.

Continue reading “Din nou despre Petre Guran si Scoala din Bunesti”