An Evangelical Introduction to the 2nd Edition of the Romanian Translation of ‘Three Views on Eastern Orthodoxy and Evangelicalism’

 

In the spring of 1995 I was coordinating the academic research programme at what has now become the Emanuel University of Oradea. At the first scholarly colloquium which I organised in this role I had the providential opportunity to come to know the Revd Professor Stelian Tofana, of the Faculty of Orthodox Theology in Cluj, and since then we have maintained an especially close bond. This accounts for our decision to share the writing of a Romanian preface to the second edition of this work: Orthodoxy and Evangelicalism. We are united both by a common interest in Eastern theology and spirituality, which each of us approaches from his own perspective, and by our firmly held personal conviction of the pressing need for theological and ecclesial dialogue between the different Christian traditions in our cultural context.

Over the years we have been involved together in many activities which have put flesh on the bones of these shared convictions. We have participated in academic conferences both within Romania (in Oradea, Cluj, Bucharest and elsewhere) and abroad (including Bossey, in Switzerland, and Durres in Albania) that have been organised both by Evangelicals and by the Orthodox; we have contributed to the resulting publications of their proceedings; we have joined in organising the promotion of books relevant to this dialogue; we have collaborated in spiritually-oriented training sessions for the staff of World Vision (an organisation I have been working for since December 1999); we have each sought to make more widely known within our own constituency the treasures of thought and spirituality to be found in the tradition of the other – and, last but not least, we have often enjoyed table fellowship in one another’s homes, which has provided occasions to celebrate what unites us in spite of the specific differences which define each of our ecclesial identities.

Criza uceniciei in comunitatile evanghelice romanesti – 2 – Ispita luminilor rampei

2. Ispita luminilor rampei

Pe Isus îl găsim în scripturi raportându-se în mod diferit la trei grupuri de oameni:

a. mulțimile – cărora le predică, și între care face minuni;

b. ucenicii – grupul larg al celor care au decis să-l urmeze, și cărora le explică sensul și motivația slujirii sale; și

c. apostolii – cei 12 intimi ai lui, chemați să fie cu el și apoi trimiși să facă ceea ce l-au văzut pe el făcând.

Așa cum o dovedește lucrarea lui Isus, între aceste trei tipuri de lucrări n-ar trebui să existe contradicție. În realitate, cei mai mulți slujitori creștini se simt atrași, ca fluturii spre lumină, de strălucirea (adesea îndoielnică) a amvonului, mai degrabă decât de lucrarea de ucenicie, care presupune implicarea lipsită de glorie în formarea unui grup mic de oameni.

Soluţia finală în “cazul” Ţon întârzie. Sugestii? « Frică şi cutremur

Soluţia finală în “cazul” Ţon întârzie. Sugestii? « Frică şi cutremur.

Doamne, cite dreptate are, Dyo. Din pacate.

Se vede Marele Inchizitor nu si-a luat vacanta nici macar de Craciun. Cred ca innebunit de tot. Asta este Inchizitie in toata regula. Si, da, sa-l arda pe rug, desigur, dupa ce-l rastignesc. Sa se invete minte, sa nu mai sfudeze orgoliul nemasurat al profetului de Burzuc.

Este atit de setos de singe incit nu se va opri decit atunci cind Iosif Ton va fi terminat de tot. Sa pina il opreste cineva din prostia si rautatea lui (a Marelui Inchizitor, se intelege).

Mihai Oara despre controversa din jurul lui Iosif Ton

Am descoperit zilele acestea pe internet controversa dintre Iosif Țon, fost pastor al bisericii baptiste din Oradea și unul din liderii baptiști din ultimele decenii, si Paul Negruț, actual pastor al aceleiași biserici și rector al universității Emanuel din Oradea. Pe scurt, Iosif Țon anunță într-un blog pe internet că este harismatic, iar Paul Negruț îl ”exclude” din părtășia baptiștilor. O cronica mai amănunțită a discuțiilor cu privire la acest subiect găsiți aici.
Ca ortodox nu doresc să mă implic în această discuție, ci doar să fac anumite observații  și să trag câteva concluzii.

Sola Scriptura și tradiția baptistă

Paul Negruț ”îl exclude” pe Iosif Țon din părtășia baptiștilor nu pentru că acesta din urmă ar fi călcat Scriptura, ci pentru că s-a îndepărtat de tradiția baptistă. El scrie (redau doar câteva pasaje):

De ce ii deranjeaza inca Nick Gheorghita pe securisti

Alin Cristea anunţa ieri pe blogul Oradea Evanghelică faptul că Dr. Nick Gheorghiţă, unul dintre cei mai importanţi lideri ai baptiştilor romani din ultimii 50 de ani, şi tatăl bunului meu prieten Dr. Radu Gheorghiţă, profesor de teologie la un seminar baptist din Statele Unite, a împlinit vârsta de 77 de ani. La mulţi ani, Dr. Nick!

De când a căzut în dizgraţia mai marilor baptişti din Oradea, pentru că a îndrăznit să-i confrunte pe aceştia pentru orgoliile lor nemăsurate, tatăl lui Radu a intrat intr-un nedrept con de umbră. Desigur, aşa cum s-a discutat deja, în mod intens şi pasional la un moment dat, inclusiv pe blogul Agora Christi, Dr. Gheorghiţă a avut o istorie complicată, semnând la un moment dat, în vremea studenţiei, ca şi Iosif Ţon, un angajament de colaborare cu Securitatea. Acest lucru a fost, fără indoială, o uriaşă greşeală, dar numai cei care n-au trăit in acea perioadă pot să rostească judecăţi tranşante şi lipsite de nuanţe cu privire la aceste chestiuni.

“Cazul” Alin Cristea – 2

Alin cel straniu

Il cunosc pe Alin Cristea din toamna lui 1994, cind mi-a devenit student la ceea ce se numeste acum Universitatea Emanuel din Oradea. Ne-am intilnit, de asemenea, in vara lui 1996, cu ocazia unui program in cadrul caruia cei mai buni studenti ai universitatii (did you get it or should I be more explicit?) erau invitati sa lucreze tiomp de doua saptamini la lucrari de amenajare la Tyndale House, in Cambridge, Marea Britanie, avind apoi acces timp de o saptamina la biblioteca acestui faimos centru evanghelic de studii biblice,pentru a-si pregati lucrarea de licenta. Poate nu intimplator, atunci a inceput sa se prabuseasca, incetul cu incetul, visul pe care l-am construit, alaturi de Paul Negrut si de alti citiva colegi, de a face din Emanuel, cea mai buna scoala de teoloie evanghelica din estul Europei. Mare pacate acest vis s-a spulberat, desi era absolut realizabil, asa cum aratau lucrurile inainte de vara aceea. Dar despre toate acestea, poate, alta data.

Manual navigatoresc de supravieţuire – 2

II. O poveste comună

A. Povestea

Suntem un grup de creştini care ne-am împrietenit de-a lungul anilor şi care avem un interes comun pentru Biblie şi pentru teologie. Cum niciunul nu este teolog şi în România nu este posibil să-ţi formezi o cultură teologică fără a renunţa la serviciu, ceea ce nu putem face, fiecare având o situaţie stabilă în profesiune, ne-am hotărât să ne ajutăm unii pe alţii în acest sens. De asemenea, am decis să folosim orice resurse s-ar ivi pentru a creşte spiritual şi pentru a contribui la creşterea spirituală a bisericilor noastre. [7]

Despre Iosif Ton si nevoia de reconciliere intre evanghelicii romani

Câteva consideraţii pe marginea schimbului de mesaje între Doru Motz şi Iosif Ţon

Despre raporturile lui Iosif Ţon cu Securitatea s-au scris si s-au spus foarte multe lucruri, unele adevărate, foarte multe absolut inventate sau imaginate. Din păcate, cu cât un om este mai cunoscut, cu atât riscă să fie ţinta atenţiei, binevoitoare sau răuvoitoare, a multora.

Iosif Ţon este vinovat, cel puţin în parte, de aceste discuţii, deoarece păstrarea tăcerii cu privire la o chestiune devenită publică – aşa cum a fost colaborarea sa cu Securitatea – nu putea decât să alimenteze suspiciunile celor care îl invidiau, îl antipatizau ori pur şi simplu îl urau, din tot felul de pricini. Cu siguranţă, el va fi avut motivele sale, pe care nu le-a explicat, dar rămân la convingerea că această decizie nu i-a făcut bine nici lui, nici comunităţii evanghelice din România.

Libertatea presei, un ‘trofeu’ baptist

Doug Weaver publică pe site-ul Associated Baptist Press un foarte interesant articol în care  argumentează că baptiştii au jucat un rol esenţiat în promovarea libertăţii presei în societăţile occidentale.

Acest lucru poate părea straniu unora dintre noi, care ştiu că preluarea controlului în ce mai mare denominaţie baptistă, Southern Baptist, de către o facţiune fundamentalistă din cadrul acesteia s-a realizat şi prin restrângerea scandaloasă a libertăţii presei din cadrul acestei confesiuni.

26 mai 1987 – Delatiunile informatorului Postolache – 22

Inf. Postolache
Primit: Lt. col. Vasiliu Gh.
Buşteni
26 mai 1987

Notă informativă

Când şi ce fel mai munceşte DĂNUŢ MÎNĂSTIREANU dacă tot timpul se plimbă?
Duminică 17 mai a.c. a fost la ORADEA de unde a adus salutul bisericii şi a fratelui NEGRUŢ PAUL şi …
„Mai ales vă transmit salutul fratelui XXXXX, [John Stott] al bisericii sale, cea mai mare din LONDRA şi din toată ANGLIA, al cărei pastor reverend este cât şi al tuturor fraţilor din ANGLIA. Fratele XXXXX [Stott] a scris 65 de cărţi creştine, este cavaler al celui mai înalt ordin şi capelan al reginei ANGLIEI. [1]
Dânsul m-a rugat să vă transmit că are o dragoste deosebită pentru biserica din IAŞI, pentru toţi fraţii de aici …