Evanghelicii intre liberalism şi fundamentalism – IV

evangel2.jpg
Spiritul noilor evanghelici – lecţii pentru evanghelicii români

Spaţiul evanghelic este astăzi extrem de divers şi într-o mişcare continuă. Prezentul text nu ne permite să detaliem aceste aspecte. Este totuşi necesar să încercăm a rezuma în câteva rânduri esenţa noului spirit evanghelic. Deşi specialiştii n-au căzut de acord asupra unei liste finale de trăsături care caracterizează în general tradiţia evanghelică, cea mai mare parte a lor este de acord cu cele patru caracteristici formulate de către David Bebbington în lucrarea sa, devenită clasică, Evangelicalism in Modern Britain: A History from 1930s to 1980s (Unwin Hyman, Londra, 1989). Continue reading “Evanghelicii intre liberalism şi fundamentalism – IV”

Evanghelicii intre liberalism şi fundamentalism – III

lamb_goat.jpg

Fundamentalismul şi noii evanghelici – o comparaţie

Dacă este să revenim la istoria generală a tradiţiei evanghelice, trebuie să remarcăm că începutul anilor patruzeci este de fapt momentul în care a apărut necesitatea reconsiderării angajării sociale a evanghelicilor. Piatra de temelie a noii mişcări, denumită la început „neoevanghelică”, şi apoi simplu „evanghelică”, a fost pusă de publicarea în 1947 a lucrării lui Carl Henry The Uneasy Conscience of Modern Fundamentalism. Deşi, aşa cum observă John Stott, lucrarea nu face încă distincţie între spiritul fundamentalist şi cel evanghelic, ea critică cu severitate retragerea creştinilor conservatori de pe scena socială, subliniind implicaţiile dezastruoase ale acestei strategii defetiste. Aşa cum afirmă Carl Henry, ca urmare a acestei abordări, „creştinismul evanghelic a devenit din ce în ce mai nearticulat cu privire la componenta socială a Evangheliei”. [12]

Continue reading “Evanghelicii intre liberalism şi fundamentalism – III”