Vasile Ernu despre neoprotestantism si neoliberalism

Prietenul meu, Vasile Ernu, cu care am o multime de lucruri in comun, dar de care ma si despart destule, a publicat recent pe platforma lui de stunga numita CriticAtac un text  despre ‘miturile dreptei romanesti’,in care analizeaza, cu mai multa patima decit ar dori sa se creada, dar in care, in acelasi timp, rosteste o serie de adevaruri dureroase pentru ceea ce se numeste, cu mare toleranta, dreapta romaneasca.

Nu la textul in ansamblul lui vreau eu sa ma refer. La asta pe seama indeologilor dreptei, care cu siguranta ca se vor autosesiza  si vor raspunde cu si mai multa patima ideologica, asa cum le este obiceiul.

Vreau insa sa redau mai jos un fragment din textul lui Vasile Ernu care face o analogie intre lumea ‘neoprotestanta’ (care se numeste ‘evanghelica’ in lumea necomunista, domnu’ Ernu; asa ca sa afle si ciracii matale), mai ales in versiunea ei americana (a propos, Vasile, exista si alte versiuni, mai putin patologice; asa cum bine bine ai vazut la parintii tai) si spatiul neoliberalismului.

Va supun deci atentiei fragmentul de ma jos si astept reactiile voastre.

* * *

‘Mie, personal, mi se pare însă foarte curios şi interesant cum conservatorii-libertarienii români, mari iubitori şi promotori ai valorilor ortodoxismului românesc, predică un model social pur neoprotestant, pe modelul celui din SUA. Tot ce e european îi este străin neoconservatorismului românesc. Întîmplător, cunosc foarte bine acel mediu, îl urmăresc de ani buni şi ştiu bine cum funcţionează pentru că lucrez la o carte pe acest subiect. A implementa un astfel de model social în România înseamnă să fii fie naiv, fie sărăc cu duhul. Oricine a trăit cîteva luni în comunităţile neoprotestane ştie două lucruri importante. Primul e faptul că elementrul central al teologiei neoprotestante spune că „eu şi Dumnezeu creăm majoritatea“, iar acest lucru corespunde perfect neoliberalismului extrem (implicaţie minimală a statului, dereglementat etc.). Iar al doilea lucru foarte important: o astfel de comunitate nu are nevoie de stat, pentru că Statul pentru ea este un rău pe care trebuie să-l tolereze. Statul este lumea Cezarului, pe cînd Biserica e lumea lui Dumnezeu. Dacă ar dispărea Statul, comunitatea nici nu ar observa acest lucru, pentru că ea dispune de mecanisme care îndeplinesc funcţiile unor instituţii ale statului. Comunitatea neoprotestantă nu are nevoie de şcoală de stat, de servicii sociale, şi uneori nici de mecanisme economice, pentru că ea dispune de propriile mecansime care îndeplinesc această funcţie. Uitaţi-vă la MTV sau la discursurile politicienilor americani şi vedeţi nu produsul şcolii americane de stat, ci produsul şcolii duminicale neoprotestante. Neoliberalismul extrem corespunde perfect acestui model.’ (Vasile Ernu)

Socialism made in America Latina

In ziua de 15 ianuarie a acestuia an am avut sansa de a vizita pentru a doua oara America Latina. Cu vreo zece ani in urma fusesem intr-o vizita de o saptamana in Venezuela, tara inegalabilului Hugo Chavez, cel care nu demult a cerut sa se tamaieze (pentru exorcizare) tribuna Adunarii generale a Natiunilor Unite, dupa ce vorbise acolo George W. Bush. Trebuie sa recunoastem ca, desi este in mod evident un caz patologic, tipul are uneori umor.

Continue reading “Socialism made in America Latina”