Focuri în noapte: Cum s-a făcut de-a ajuns Ion Iliescu preşedintele României cu recomandarea lui Vladimir Tismăneanu – istorii de deşteptat copiii (II) –

Focuri în noapte: Cum s-a făcut de-a ajuns Ion Iliescu preşedintele României cu recomandarea lui Vladimir Tismăneanu – istorii de deşteptat copiii (II) –.

Domnul Mircea Platon, un cercetator roman care preda istorie in Columbus, Ohio, publica pe blogul sau un text amplu care, asa cum arata titlul, ii reproseaza domnului Vladimir Tismaneanu promovarea lui Ion Iliescu in spatiul responsabil de deciziile strategice ale administratiei americane in perioada caderii regimului Ceausescu, si dupa aceasta.

Redau mai jos comentariul pe care l-am lasat astazi pe blogul autorului:

Domnule Platon,
Apreciez munca serioasa de documentare depusa pentru aceasta analiza. Sunt rezervat insa in ce priveste concluziile ei, si aceasta pentru doua motive:
1. este evident din textul dvs. ca demonizarea schimbarilor de opinie ale domnului Tismaneanu cu privire la Ion Iliescu porneste de la presupunerea raului, ceea ce vadeste mai degraba reflexul antipatiei personale fata de politologul roman, decit distantarea stiintifica necesara unui text cu asemenea pretentii de obiectivitate;
2. socotesc, de asemenea, ca inacceptabil din perspectiva stiintifica maniheismul cu care impartitit lumea politica romaneasca in basisti (evident, rai) si antibasisti (fara indoilala, buni); unie-i veti plasa atunci pe cei ca mine, care refuza atit maniera golaneasca de a face politica a lui Basescu, cit si restaurarea (neo)comunista marca Ponta-Antonescu, al caror viol asupra democratiei observ ca nu va deranjeaza in niciun fel.
In final observ cu ingrijorare ca acceptati cu seninatate laudele otravite ale unui pseudojurnalist dubios (ca sa vorbesc eufemistic) precum Victor Roncea, de al carui rol malefic in spatiul public romanesc sunt sigur ca sunteti la curent. Daca aceasta plaga neolegionara si ultranstionalista reprezinta audienta textului dvs. atunci imi cer iertare ca m-am ratacit aici si ca v-am banuit de buna credinta.
Rigorile academice la care am aderat cu convingere in spatiul academic britanic, in care mi-am facut studiile postuniversitare, ma fac sa fiu in mod fundamental sceptic fata de asemenea aparente last stiitifice, care seamana mai degraba a instrumentalizare ideologica, decit a a cautarea sincera, si pe cit se poate obiectiva, a adevarului.
Dar poate ca v-am inteles eu gresit. Las deci deschisa aceasta usa a indoielii de sine, care, fie vorba intre noi, nu se stravede prea bine in textul de mai sus.
Multa sanatate.