Mari Blaj – Note de calatorie in Tanzania – 2 – O cultura a povestilor vs o cultura a viselor


Masai

Dar es Salam, capitala Tanzaniei, este la ţărmul Oceanului Indian. Într-o sâmbătă caldă şi însorită studenţii mei întâlnesc pe o plajă aproape pustie, frumoasă ca-n cărţile poştale, doi masai. Se aşează la poveşti, întreabă, răspund, le admiră bijuteriile, cumpără câteva… Apoi unul dintre masai se lasă convins să danseze un dans tribal. E impresionant, dar fetele se tem să nu fie un dans de curtenire. Tânărul masai termină şi explică: e povestea vânătorului care a prins un leu. „Toate dansurile voastre au o poveste?” „Bineînţeles! Dansurile voastre ce poveşti spun?” „Noi nu spunem poveşti prin dans.” „Cum, nu spuneţi nici o poveste?”

A fost o întrebare care ni s-a agăţat de memorie, pe care o rosteam între noi, din când în când, amintindu-ne că venim din alte lumi, muşinând în întrebarea asta ceva din sărăcia noastră. Apoi, rumegând la lumea în care mă aflam, am avut una din micile mele revelaţii. Continue reading “Mari Blaj – Note de calatorie in Tanzania – 2 – O cultura a povestilor vs o cultura a viselor”