Urbi et orbi – 1973, Vanju Mare

Danut militar
DanutM, soldat, Vanju Mare, 1973

Urmărind în ziua de Crăciun transmisiunea de la Vatican a mesajului papal urbi et orbi din ziua Crăciunului 2017, care este întotdeauna emoționantă pentru mine (ce să facem, vor spune unii, „un ecumenist va fi întotdeauna un ecumenist!”; la care eu răspund: „amin!”), mi-am adus aminte de un alt Crăciun, de acum exact 44 de ani.

În decembrie 1973 mă aflam într-o unitate militară la Vânju Mare, în Mehedinți, unde făceam armata la termen redus, la intendență, înainte de începerea studiilor universitare economice. Tocmai împlinisem 19 ani. Cele opt luni petrecute acolo au reprezentat una dintre cele mai dificile perioade din viața mea.

Când am ajuns în unitate, purtam deja asupra mea eticheta unui proscris. Pe dosarul meu scria „baptist”, ceea ce, în limbajul militar comunist se traducea prin „sectant”, „retrograd”, „dușman al patriei”, și altele asemenea. Am fost preluat imediat sub observație de ofițerul de contrainformații, securistul unității militare, care a recrutat imediat câțiva informatori dintre colegii mei (delațiunile lor aveam să le găsesc mulți ani mai târziu, în primul meu dosar de urmărire de la Securitate – au fost în total patru la număr, și care acum se află transcris în întregime pe acest blog – dacă vă interesează, găsiți aceste documente, însoțite de comentarii, dând o căutare după expresia „File I-1065”). Au urmat interogatorii umilitoare, batjocuri („nu avem nevoie de savanți pocăiți în țara noastră”, amenințări („nu vei termina niciodată facultatea”, și multe asemenea. Continue reading “Urbi et orbi – 1973, Vanju Mare”

Advertisements

Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 3 – armata

Danut militar

b. Armata

IO – A fost armata… Haideţi să trecem la acest subiect. Ce s-a întâmplat şi cum aţi aţi petrecut perioada asta, din nou, ca evanghelic; asumarea acestei condiţii v-a făcut viaţa mai grea sau nu în armata?

DM – Diferenţa faţă de perioada liceului a fost una radicală. Acolo am cunoscut pentru prima dată persecuţia, marginalizarea, batjocura. Am intrat în atenţia organelor, a ofiţerului de containformaţii şi am avut tot felul de probleme. Lucrurile au devenit evidente chiar de la început când mi s-a comunicat că pe dosarul meu scrie „pocăit”, baptist şi…

IO – Repartiţia într-o anumită regiune sau într-o anumită zonă a ţării şi la un anumit tip de armă credeţi că s-a datorat…?

DM – Nu, nu cred lucrul ăsta. Mulţi dintre colegii mei care intraseră la ştiinţe economice, ca şi mine, făceau armata în acel loc. Deci nu cred că repartizarea a avut vreo legătură cu asta. Sigur, unitatea în care am făcut stagiul militar era o una disciplinară pentru cadre, dar nu cred că lucrul ăsta a avut de a face cu mine şi cu statutul meu de evanghelic. Însă modul în care am fost tratat acolo, foarte repede şi constant de-a lungul celor opt luni de zile, a fost evident legat de statutul meu de evanghelic. De la aluziile ofiţerilor, la controale mai intense la bagaje, la valiză, care mă ţinteau… Am realizat destul de repede că un număr de colegi de-ai mei au fost recrutaţi să dea informaţii despre mine şi observam cum mă trăgeau de limbă. Adevărul este că am fost foarte deschis cu privire la convingerile mele şi, spre deosebire de perioada liceului, cred că toţi colegii mei au ştiut că sunt evanghelic. Aveam cu mine o chitară şi adeseori cântam acolo cântece religioase. Aveam un carnet… Mai târziu am descoperit în dosarul meu de urmărire de la securitate că unul dintre ofiţeri sugerase să mi se confişte carnetul, dar superiorul lui nu i-a permis lucrul ăsta. Probabil că au vrut să vadă ce se întâmplă, cu cine mă întâlnesc, cu cine vorbesc şi aşa mai departe. Deci în toată perioada armatei aveam chitara cu mine, cântam, povesteam despre convingerile mele religioase… Continue reading “Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 3 – armata”

Gen. lt. (r) Marin Ilie a implinit 67 de ani – La multi ani!

 

 
Gen. lt. Marin Ilie la ceremonia de retragere
(sursa, Presa militara)

In mai 2005 se retragea din activitate domnul general Marin Ilie, fost rector al Universitatii Nationale de Aparare. Iata ce spune presa militara despre acest om exceptional.

Dupa o prestigioasa si inde­lungata cariera militara, generalul- locotenent Ilie Marin s-a retras din activitate. Om de o inalta tinuta morala, si-a inceput cariera militara cu aproape 40 de ani in urma, ca tanar locotenent la Regimentul 30 Garda si Protocol. A fost pe rand comandant, profesor univesitar si, mai apoi, rector al Universitatii Nationale de Aparare. Ultima functie pe care a indeplinit-o, ca militar in activitate, a fost cea de inspector-sef pentru Fortele Terestre in cadrul Inspec­toratului General al Minis­terului Apararii Nationale. Gene­ralul-locotenent  Ilie Marin va mentine insa contactul cu mediul miliar, ca profesor colaborator la Universitatea Nationala de Aparare.

Cei prezenti pentru a marca acest moment au subliniat caracterul deosebit al generalului-locotenent Ilie Marin, cat si succesele pe care acesta le-a obtinut pe parcursul carierei sale.

L-am cunoscut pe domnul general in 1973, deci exact acum 40 de ani, pe cind domnia sa avea 26 de ani (este nascut in 3 ianuarie 1947), era locotenent major si, ca proaspat absolvent si sef de promotie la Academia Militara, era sef de stat major la unitatea militara Vinju Mare, unde eu eram soldat cu termen redus, la virsta de 19 ani. Continue reading “Gen. lt. (r) Marin Ilie a implinit 67 de ani – La multi ani!”

Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 3

Stagiul militar şi studiile universitare

Începea facultatea în 1973, anul în care se impusese o altă hotărâre, ca studenţii să facă armata în primul an. Aşa că a ajuns pentru opt luni la Vânju Mare, „o unitate disciplinară pentru cadre, în care toată prostia cea vestită a armatei române s-a adunat. Cei mai mari derbedei dintre ofiţeri erau acolo. A fost probabil cel mai greu an al vieţii mele. Îngrozitor! Niciodată în viaţa mea nu am întâlnit atâta prostie instituţionalizată ca în acea unitate.” Continue reading “Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 3”