Hans Rookmaaker – Rembrandt și Biblia – recenzie la cartea ‘Rembrandt: schițe și gravuri din Biblie’

Rembrabdt - self-portrait1

Rembrandt citea povestirile biblice cu o mare atenție, după care le imagina. Această imaginare, mai întâi cu ochii minții și apoi schițată în fugă pe hârtie ca să poată fi văzută cu ochii fizici – ai lui și ai noștri, din fericire – în această imaginare, așadar, întâlnim tot felul de probleme. Ce vedem de fapt? Încercăm într-adevăr să reconstruim ceea ce vedeau privitorii timpurilor biblice? Dar privitorii aceștia chiar vedeau, vedeau cu-adevărat? Poate că nu vedeau decât un om trecând și nu înțelegeau nimic despre cine era el și ce avea să se întâmple. Noi ce vedem? Ceea ce vedem include și invizibiliul? Ca să fim drepți cu povestirea biblică, trebuie ca invizibilul să fie făcut vizibil? Și a propos de încercarea de a reproduce scene din trecutul antic: chiar e necesar ca totul să fie redat cu maximum de acuratețe posibil – îmbracămintea, casele, peisajul etc., așa cum or fi arătat ele la vremea respectivă? Uneori, desigur, asta e esențial. Să luam, de pildă, afirmația lui Isus despre cămila care trece prin urechile acului: ce-ar putea să însemne? Rembrandt își bazează faimoasa lucrare Copia de o sută de guldeni (lucrarea e cunoscută sub diverse nume, precum Cristos vindecând bolnavi, Cristos primind copilașii, Christos înconjurat de bolnavi, Cristos predicând, deoarece înfățișează mai multe evenimente descrise în Matei 19, inclusiv tânărul bogat, care iese pe poartă în partea dreptă.) pe o exegeză care spune că urechea acului era poarta mică de la poarta mare de la intrarea în Ierusalim. Așadar, în dreapta gravurii vedem o cămilă care trece prin poartă, aluzie la învățătura lui Isus imediat după binecuvântarea copiilor, descrisă în cap. 19 din Matei – copii care sunt și ei prezenți în peisaj. Continue reading “Hans Rookmaaker – Rembrandt și Biblia – recenzie la cartea ‘Rembrandt: schițe și gravuri din Biblie’”

Hans Rookmaaker – O singura carte

Rembrandt - self-portrait3

Când i s-a declarat falimentul, i-au fost vândute toate bunurile din casă, iar catalogul licitației conține lista completă a bunurilor. Pe lângă tot felul de curoizități, carpete frumoase, coifuri etc., avea și multe stampe. Deținea, printre altele, aproape întreaga colecție a matrițelor în lemn și cupru ale lui Durer, precum și o mare cantitate de stampe italiene. În afară de acestea, nu deținuse decât o singură carte – Biblia. Trebuie că Rembrandt avea un mare interes personal în Biblie dacă luăm în considerare numărul foarte mare de picturi, desene și gravuri cu scene biblice. Și, spre deosebire de artiștii barocului romano-catolic, el nu se limitează la povestirile acceptate de tradiție. Dimpotrivă, deseori se ocupă de subiecte care nu fuseseră niciodată exprimate artistic – scene din viața lui David, Iosif povestindu-și visele și multe altele. Ceea ce surprinde în desenele sale, dar și în gravurile și picturile din anii săi cei mai prolifici (anii 50 ai sec. XVII) este felul sobru, limpede în care descrie aceste scene – fără ornamentul baroc, fără gestica teatrală. Ca și alți contemporani ai săi, nu încearcă să fie corect dpdv istoric (asta se va întâmpla abia după 1800), ci se concentrează mai degrabă să pună în lumină semnificația evenimentului, să reverse lumină pe acestă semnificație. Cel mult îl poate pune un turban pe capul lui Avraam ca să indice că povestea se întâmplă în Orientul Mijlociu. Continue reading “Hans Rookmaaker – O singura carte”

Hans Rookmaaker – Intelepciunea lui Rembrandt

rembrandt-van-rijn-self-portrait

Rembrandt este un artist remarcabil. În ce privește natura artei sale, el a fost de-a dreptul o anomalie a vremii lui. Deși niciodată n-a călătorit în sudul Europei, și-a îndreptat privirea înspre arta barocă mai mult decât oricare dintre contemporanii săi, ceea ce i-a influențat adânc opera. Barocul era noul stil artistic al sec. XVII dezvoltat în Italia și Flandra în relație cu Contra-Reforma. Era un stil care relua vechile povestiri biblice și povestirile legate de vieților sfinților și încerca să le redea cu așa o frumusețe, o măreție, o gestică și o grandoare încât credincioșii catolici să fie încurajați în credința lor și convinși de măreția bisericii lor. Acești artiști au pictat o lume de supraoameni cu mușchi excesivi și evidențiind o forță supraomenească, într-un cadru care se potrivea unor astfel de ființe; și pictau ca și când totul era absolut realist, până la ultimul detaliu. În această artă (al cărei reprezentant notabil este pictorul Rubens în Flandra) e ca și cum am privi o scenă pe care, cu culoare și mișcare din belșug, acești supra-oameni joacă o piesă sub cea mai incredibilă lumină de reflectoare. Continue reading “Hans Rookmaaker – Intelepciunea lui Rembrandt”

Centrul Schuman – Istorie, credinta ideologie – Timisoara, 17 decembrie

Istorie, credinta, ideologie - afis

Comunicat de presă

Dezbatere Istorie, credință, ideologie Continue reading “Centrul Schuman – Istorie, credinta ideologie – Timisoara, 17 decembrie”

Centrul Schuman – Povesti cu Biblii – Timisoara, 16 decembrie

Povesti cu Biblii - afis

Comunicat de presă

Eveniment Schuman Centre for European StudiesPovești cu Biblii: traficul cu Biblii în blocul comunist. Continue reading “Centrul Schuman – Povesti cu Biblii – Timisoara, 16 decembrie”

Mari Blaj – Cum construim un Babel

Ajung la Beijing dupa-amiaza tarziu. E rece, fulguise peste zi, e o ceata deasa ca in “Hiroshima” lui Jebeleanu. Ma ia de la aeroport prietena mea T. In drum spre hotel ma previne ca locuim intr-un hutong. Nu inteleg deloc ce e aia, doar ca e aproape de centru, intr-unul dintre cartierele vechi ale orasului. Cand ajungem e déjà intuneric. Intram pe o straduta ingusta si mizera, printre cladiri mici, lipite una de alta, cu acoperisuri ca de pagoda. Am un sentiment neplacut, de discomfort. Insa am incredere in T., e un foarte bun travel manager, asadar merg pe mana ei. Intram intr-o receptie mica. Gazdele sunt dragute, fara aere de profesionalism scrobit. Imi place enorm tapetul de culoarea ceaiului, cu caligrafie chinezeasca si crengute de cires inflorit.

A doua zi aveam sa pricep ce e hutongul in toata splendoarea lui. In zilele care au urmat m-am plimbat in diverse astfel de cartiere, unele cu locuinte, pravalii inghesuite si taverne, altele mai elegante, turistice, cu buticuri, galerii de arta, cafenele. Hutong e un vechi cuvant mongol si inseamna “fantana”, ceea ce lasa sa se inteleaga geneza acestor conglomerate pseudo-urbane. Ai tot felul de suprize: asternuturi la aerisit, dessouuri la uscat, gaste ingrozitor de murdare, restaurante decente alaturi de altele insalubre. Bicicletele sunt o realitate de sine-statatoare. Stradutele dintre sirurile lungi de cladiri par a fi cu sens unic, dar se circula in ambele sensuri. De dupa usi apar copii murdari si femei stilate. Pe unul dintre ziduri – un afis: aici s-a nascut si a crescut ultima regina a ultimei dinastii chineze, la inceputul secolului trecut! Nici acum nu mi-a trecut mirarea… Aud ca guvernul planuieste sa demoleze aceste cartiere si sa le reconstruiasca. Imi amintesc ceva planuri de urbanism maret din anii ’80 in Bucuresti… Continue reading “Mari Blaj – Cum construim un Babel”

Mari Blaj – Religii, religii…

temple_in_china

Prietena noastra Mari Blaj calatoreste in China in aceasta perioada, si mi-a trimis doua texte pe care mi-a permis sa le impartasesc cu voi pe blog. Iata-l pe primul dintre ele, cuprinzind citeva impresii fugare legate de viata religioasa din China, si paralele cu cea de la noi.

* * *

Templul lui Lama are cea mai activa viata religioasa. E, de fapt, o “lamaserie”, un soi de seminar teologic pentru clerici budisti (care e pluralul romanesc de la ‘lama’?), construit in sex. XVIII in jurul unui templu. Pe vremea cand in Europa se punea de revolutii si intronam actrite la Notre Dame, aici lumea isi vedea de treaba, construia. E plin de calugari foarte ocupati, de lumanari (colorate), de flori de plastic (mari), de tamaie (multa) , de fructe si esarfe de matase aduse ofranda in fata unor statui enorme, imense, hidoase, din lemn de santal alb sau rosu – spun iscriptiile – invizibil sub poleiala de auriu, steaguri si roti de rugaciune, nenumarate suluri si roti de scripturi tibetane invelite cu grija in panza galbena groasa, dar aruncate gramada intr-un colt de sala,, credinciosi localnici, turisti initiati sau detasati, etc. Imi aminteste perfect de atmosfera de la Lavra sau de oricare dintre manastirile noastre mari. Continue reading “Mari Blaj – Religii, religii…”