Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 7 – Stat si biserica in perioada comunista II

Olah si Ton - Nunta Branzai la Bujac
Liviu Olah si Iosif Ton la nunta lui Daniel Branzei

Situaţia pastorilor în perioada comunistă

IO – Trecem la un subiect mai delicat. Nu aţi fost implicat direct în asta, nu aţi fost pastor. Dar vreau să discutăm câteva lucruri despre situaţia pastorilor în perioada comunistă.

Am fost pastor, apropo, pentru un an de zile şi part time, fără să fiu ordinat, dar după ‘89, n-am fost pastor înainte.

IO – Aş vrea să… din ce ştiţi, aţi avut suficienţi prieteni pastori… Care era motivaţia de a deveni pastor în perioada comunistă? Ştiind că e, până la urmă, o sarcină destul de complicată…

DM – Eu cred că, în esenţă, pentru cei mai mulţi dintre cei pe care eu i-am cunoscut, era sentimentul vocaţiei. Spuneam mai înainte, în momentul în care eu m-am întors la Dumnezeu şi am auzit vocea lui Dumnezeu care îmi spunea „tu trebuie să mă slujeşti pe mine”, pentru mine, deşi eram la început… nici nu păşisem încă deplin în spaţiul eclesial, anii pe care îi petrecusem în biserică mi-au comunicat această idee: slujirea lui Dumnezeu înseamnă implicarea clericală. Şi cred că ăsta era tiparul: dacă vrei să îl slujeşti pe Dumnezeu, trebuie să fii cleric, pastor, misionar, şi aşa mai departe… Şi atunci, oamenii care simţeau o vocaţie specială mergeau să studieze teologie, dacă existau școli teologice – cazul baptiştilor, şi mai târziu al penticostalilor, nu şi al creştinilor după evanghelie, unde lucrurile se realizau în perioada dinaintea perioadei comuniste, şi puţin după, prin întâlniri zonale în care oameni cu formare teologică, Constantinescu, Panaitescu, Tonoiu şi alţii, veneau şi făceau cursuri de formare… Tatăl meu a participat la asemenea cursuri. Din nefericire, cred că în perioada arondării aceste conferinţe s-au oprit, spre marea pierdere a creştinilor după evanghelie. Continue reading “Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 7 – Stat si biserica in perioada comunista II”