Astazi am primit de la prieteenul meu, preotul reformat Levente Horvath, aceasta frumoasa meditatie de ziua ea de nastere, pe care, cu permisiunea lui, o impartasesc aici cu voi.
* * *
Dragul meu Dănuț!
Cum am putea defini detașarea? Pentru mine detașarea înseamnă a fi eliberat de mine însumi și a mă preda lui Dumnezeu în mod necondiționat. Îmi este greu să mă las singur, să mă eliberez de mine însumi. Să ne amintim chiar de Fiul lui Dumnezeu, căruia de asemenea i-a fost greu, să fie lăsat singur (Mt 27,46) și chiar abandonat de Tatăl. Detașarea înseamnă că îmi iau grija de pe mine și mă las să cad necondiționat în mâinile lui Dumnezeu. Este greu, nu numai din cauza păcatului, ci si din cauza fragilității și vulnerabilității mele psihice și mentale ca om. Adevărul palpitant este că Dumnezeu nu mă lasă niciodată singur. Totuși, când eu însumi mă las singur, este un test înfricoșător de credință. Când harul mă surprinde, sunt prins în abandonarea lui Dumnezeu. Atunci viața mea în totalitate este preluată de Cel pe care Îl abandonez, neavând nici o pretenție de la El. Detașarea înseamnă că nimic și nimeni nu îmi datorează nimic, ba mai degrabă că eu îi sunt dator altuia. Nici pe Dumnezeu nu–l mai consider a-mi fi dator cu nimic. L-aș putea lăsa chiar pe Dumnezeu să plece. Prin urmare, numai atunci este posibilă ascultarea. Îl ascult ca un fiu adoptat, nu ca slujitor sau sclav. În mod rezonabil, Dumnezeu merită o ascultare pe măsură dumnezeiască; Lui nu-i suntem datori cu nimic mai puțin decât atât. Doar Fiul a putut să arate Tatălui acest fel de ascultare. Filiația lui Isus se bazează pe egalitatea Persoanelor Trinității. Prin urmare, ascultarea autentică poate fi posibilă numai între cei egali. Eu am fost făcut fiu al lui Dumnezeu prin adopție. Prin urmare, o ascultare pe scala lui Dumnezeu este posibilă numai prin Spiritul înfierii (adopției). Doar Dumnezeu este capabil să asculte de Dumnezeu. Prin adoptare pot să ascult; un slujitor nu poate, dar un fiu poate. Sunt ascultător doar astfel, pentru că nu îmi stă în putere ca om să fiu ascultător. Ceea ce este imposibil la om, este posibil lui Dumnezeu. Trebuie să cred în adevărul paradoxal că Dumnezeu „acestora [Egiptenilor] le-a schimbat inima, ca să urască poporul Lui și să se poarte mișelește cu slujitorii Săi” (Ps.105,25). Dumnezeu hotărăște orice vrea El, și totuși, eu sunt răspunzător pentru tot ceea ce este păcătos; hotărârea lui Dumnezeu nu putea servi drept scuză pentru poporul lui Faraon. Trebuie să-i las lui Dumnezeu libertate ca El să decidă ceea ce Îi place; totuși eu pot mă pot feri de auto-justificare. Dintre toate creaturile, numai oamenilor li s-a dat cel mai mare privilegiu, acela de a nu avea dreptate împotriva lui Dumnezeu, așa cum a spus Kierkegaard. Fie ca El să ne binecuvânteze cu o asemenea libertate și detașare, să ne bucurăm de privilegiul că nu trebuie să ne mai auto-justificăm!
Binecuvântare de la Dumnezeu.
Cu drag,
Levente și Maria
Persona 