Izvoare de intelepciune – Despre institutii

Cartela
Cam asa arata cartela mea ‘de intelepciune’
(a cam intrat nitel ‘la apa’, saraca; asta e cu vicisitudinile istoriei)

Astazi, facind ordine intre hirtiile de aruncat, am descoperit un set de cartele de calculator (va mai amintiti de ele? cu acestea incarcam programele in anii ’80) pe care in perioada aceea am transcris citate relevante din lectutile pe care le faceam atunci. Sursele sunt dintre cele mai diverse: Parinti ai pustiei, Parinti ai Bisericii, autori seculari, teologi, maestri ai spiritualitatii, din perioada antica pina in prezent. Nu totdeauna am identificat pe acele cartele sursa axacta a citatului. Daca cineva identifica sursa vreunuia dintre texte, ii sunt indatorat daca o impartaseste cu noi.

In perioada care urmeaza intentionez sa public aici din cind in cind citate din aceasta colectie. Sper sa le apreciati si sa va fie de folos pentru suflet. Primul citat, legat de traiectoria tipica a institutiilor umane, fie ele religioase ori nu, vine de la Eddie Gibbs.

* * *

Majoritatea institutiilor umane urmeaza un tipar previzibil:

Ele incep cu un vizionar,

se dezvolta intr-o miscare,

degenereaza intr-o masina

si, in final, devin un monument.

[funerar, as adauga eu]

Eddie Gibbs

Eddie Gibbs este profesor la Scoala de Studii Interculturale de la Fuller Theological Seminary in Pasadena, California (sursa, AICI).

 

Interviu: Partea a V-a – Despre asa-numitele institutii paraeclesiale

Andrei Ivan – Tot despre instituţii aş vrea să vorbim mai departe, dar sub altă formă, şi anume aceea a instituţiilor parabisericeşti de orientare evanghelică. Unele au ca scop implicarea socială, altele evanghelizarea, totuşi am impresia că ele reprezintă slăbiciunea Bisericii; cu cât înfloresc acestea mai mult, cu atât îmi dau seama că Biserica este mai slabă, pentru că încercarea lor este de a face ceea ce Biserica lasă nefăcut, în domeniul social, politic sau altele asemenea. Problema mea nu este însă neapărat aceasta. Desigur, mă îngrijorează slăbiciunea Bisericii. La un moment dat chiar îmi spuneam că viitorul bisericii este organizaţia parabisericească care este mult mai în ton cu actualitatea. Problema pe care vreau să o ridic este dacă nu cumva o organizaţie îşi atinge scopurile prin mijloace pragmatice se constituie la un moment dat într-un mijloc de presiune asupra Bisericii, pentru ca şi aceasta să ajungă a fi dominată de abordări pragmatice. În acelaşi timp, m-ar interesa şi care credeţi că ar trebui să fie relaţia dintre aceste organizaţii şi Biserică.

Continue reading “Interviu: Partea a V-a – Despre asa-numitele institutii paraeclesiale”

%d bloggers like this: