Interviu: Partea a IV-a – Despre instituţiile eclesiale

Andrei Ivan – Aţi vorbit mai devreme de instituţii şi de oameni. Putem spune că evanghelicismul în trecut şi în perioada postdecembristă, dar şi acum, este prizonierul propriilor instituţii?

Dănuţ Mănăstireanu – Eu cred că există o relaţie incomodă între instituţii şi spiritul evanghelic, pentru că acesta este prin natura lui unul contestatar, şi s-a născut mai degrabă din reforma radicală decât din cea magisterială, care este mai riguroasă, mai structurată. Moştenim, cu alte cuvinte, ADN-ul reformei radicale. De aceea nu avem o relaţie de dragoste sau de simbioză naturală cu instituţiile, pentru că niciodată nu am dezvoltat o teologie coerentă a instituţiei.

Advertisement

Interviu: Partea a II-a – Evanghelicii si libertatea

Andrei Ivan – Cum au primit bisericile evanghelice libertatea? Cum au actionat ele in noile conditii?

Danut Manastireanu – In ultimii ani, am avut sansa de a sustine o serie de seminarii despre comunism si postcomunism in circa cincisprezece tari de pe cateva continente, si tema libertatii a fost una din cele mai importante pe care le-am abordat in aceste seminarii. Cred ca exista anumite modalitati pentru a ne pregati, cel putin intr-o oarecare masura, pentru libertate, insa noua, celor din Europa de est, nu ne-a spus nimeni despre asta.