Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 8 – Stat si biserica in perioada comunista III

comitetul bisericii
Comitetul Bisericii baptiste din Iasi

Informatorii din bisericile evanghelice

IO – După ce am încheiat în mare discuţia despre pastori, aş vrea doar câteva cuvinte, deşi am atins tema, despre informatorii din comunităţile evanghelice, nu dintre clerici, nu dintre pastori, subiect despre care am discutat. Din ce medii proveneau aceşti oameni, cum erau ochiţi şi recrutaţi aceşti informatori?

DM – Nu cred că există un profil predilect al informatorului sau un anume tip de persoană… Cred, mai degrabă, că oamenii au fost recrutaţi de către comunişti pentru obiective precise. Ceea ce prima nu era identificarea unui anumit profil de persoană care apoi să fie pregătită pentru informare şi să fie gata pentru un caz specific, ci mai degrabă cazurile specifice, urmărirea unei anumite persoane sau, de exemplu, verificarea informaţiilor date de pastori – acesta era unul dintre obiectivele curente ale informatorilor. Aceste obiective erau identificate şi apoi erau identificaţi recrutaţi oameni care să răspundă la acele nevoi. În cazul meu, au fost oameni care se aflau într-o oarecare proximitate şi în relaţii naturale cu mine: colegi de armată, de exemplu, sau colegi de facultate sau prieteni foarte apropiaţi. Apropo de asta, o singură dată o persoană care a fost recrutată de Securitate a avut curajul să-mi mărturisească lucrul ăsta. Şi este vorba despre cineva din afara comunităţii evanghelice. Un coleg de facultate care acum vreo 10 ani mi-a mărturisit la o întâlnire de promoţie faptul că a fost recrutat de securitate să dea informaţii despre mine şi, mi-a spus el cu părere de rău: „am fost prea slab ca să spun nu”. A fost prins de securitate, care probabil a urmărit în mod deliberat acest lucru. Se ştia despre el că joacă cărţi, și a fost găsit de securistul care se ocupa de universitate jucând cărţi pe bani în baia din căminul studențesc, a fost chemat şi i s-a spus: „ori dai informaţii despre ăsta, ori pleci din facultate”. Şi el mi-a spus: „n-am putut să-i fac asta lui mama”. Da, mi-a spus el, de asemenea, „am încercat să nu-ţi fac rău”. Şi în notele lui informative pe care le-am găsit în dosarul meu de securitate a fost evident că a încercat şi că ceea ce a spus acolo au fost lucruri nevinovate. Am aflat apoi, prin intermediul unui prieten, că două săptămâni mai târziu a murit. Avea o boală terminală, şi a încercat să-şi liniştească conştiinţa. Însă nici unul dintre prietenii mei evanghelici n-a venit să-mi spună că a fost recrutat de securitate pentru a da informaţii despre mine, iar pe unii dintre ei am destule motive să-i bănuiesc. Dar de la CNSAS n-am primit nici o identificare, nici măcar una singură a unui informator, nici măcar a lui Radu Cruceru, care este evidentă din coroborarea datelor din dosar. E straniu de ce se întâmplă lucrul asta, dar asta e situaţia.

IO – Mecanismul de recrutare a lor era cam acelaşi, ca şi a pastorilor…

DM – Da. acelaşi cu cel al pastorilor. Erau identificate vulnerabilităţile şi apoi exploatate şi motivaţia era foarte simplă: ori frica, ori dorinţa de parvenire, ori scăparea de consecinţele unui fapt… De exemplu, unul dintre prietenii mei cei mai apropiaţi a fost recrutat în perioada în care încerca cu disperare să reuşească la facultate… A dat de nenumărate ori la medicină, nu a intrat niciodată şi de foarte multe ori aproape la limită, şi în perioada aceea de disperare, noi ne vedeam foarte des, veneam în casa lui, venea în casa mea, a fost recrutat şi a dat informaţii la securitate. Încerc de ani de zile să intru în contact cu el şi refuză. Este alcoolic, probabil terorizat de vinovăţie, dar refuză să ne întâlnim. Deşi am încercat să-i comunic pe toate căile că nu am nici un fel de resentimente şi mărturisesc că nici atunci când colegul meu de facultate, faţă de care am avut o simpatie deosebită – era chiar un băiat simpatic – n-am avut nici un fel de amărăciune… Cum ai putea să ai? Până la urmă, oamenii ăştia au fost victime la fel de mult cum am fost şi noi. Continue reading “Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 8 – Stat si biserica in perioada comunista III”

IMPORTANT! Miine, 1 ianuarie, un nou raport

Dragilor,

Am publicat până acum o serie de documente, mai mult sau mai puţin importante din dosarul meu. Documnetul de analiză pe care îl voi publica mîine este foarte important, pentru că ne permite să vedem câte ceva din modul de gândire al Securităţii în încercarea ei de a controla pe cât posibil, dacă nu chiar de a distruge activităţile bisericilor creştine. Acest lucru se realiza de cele mai multe ori cu larga colaborare, adesea interesată, a unora dintre conducătorii bisericilor noastre.

La acest sfârşit de an, când toţi încercăm. într-un fel sau altul, să ne facem bilanţuri, aş vrea să fac un nou apel la aceia dintre credincioşii evanghelici şi mai ales la liderii noştri, care au colaborat cu Securitatea, să-şi uşureze sufletele, mărturisindu-şi păcatul, pentru a putea primi iertare de la Dumnezeu, precum şi de la surori şi fraţi.

Kiergegaard, pare-se, spunea că “în sfera spiritului nu poţi muri decît de mâna ta”. Fraţilor, nu este nevoie să comiteţi acest suicid. Şi nici nu vă lăsaţi, cu neseriozitate, în grija milei Domnului, căci, aşa cum ne spune Scriptura “grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu”.

Mă rog pentru un an cu adevărat nou, cu conştiinţe curăţite şi cu temelii resfinţite, pe care să putem construi un viitor neîntinat pentru comunităţle evanghelice din România.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dănuţ Mănăstireanu

Argument

danutm-feb-05-small.jpg

Dragă cititorule,

După îndelungi cumpăniri, o încercare ratată, şi câteva ezitări, am decis, în sfârşit, să-mi public pe Internet cele patru dosare de urmărire informativă (DUI) de la Securitate, aşa cum se află ele în arhivele CNSAS, cu indicativul I-1065. O voi face încetul cu încetul, postînd, pe cit posibil, câte un document în fiecare zi, în afara perioadelor în care, din motive obiective, nu voi avea acces la internet. Uneori voi posta şi copii în facsimil ale unor documente mai importante.

Continue reading “Argument”