Vlad Mixich despre reactii la incinerarea trupului lui Sergiu Nicolaescu

Desi, sincer sa fiu, sunt deja sastisit de delirul mediatic din jurul acestui personaj indoielnic (la faimosul regizor de curte al regimului comunist ma refer), nu pot trece peste textul de maxim bun simt al valorosului jurnalist Vlad Mixich, unul dintre preferatii mei, cu privire la reactiile penibile ale mediei ortodoxe de la noi, si nu numai, la dorinta lui Nicolaescu de a fi incinerat, contrar uzantelor ortodoxe.

Iata aici o sectiune semnificativa din acest articol:

Un regizor, celebru intr-o tara majoritar ortodoxa, moare. Familia sa respecta dorinta acestuia de a fi incinerat dupa moarte si solicita „decenta si discretie tuturor”. Biserica Ortodoxa face public un apel catre acea familie pentru ca aceasta sa-l „inmormanteze crestineste” pe cel disparut.

Un preot scrie un articol despre asta, „cu binecuvantarea actualului Arhiepiscop al Tomisului”, care alatura in titlu cuvintele incinerare si sinucidere. Sa fie acestea manifestari ale decentei si discretiei?

Incinerarea este un ritual comun de inmormantare in intreaga lume hindusa si a devenit admisibila si in multe culte crestine: bisericile protestante o accepta din 1870, iar Biserica Romano-Catolica din 1969. Biserica Ortodoxa Romana nu accepta aceasta practica, intarind hotararea din urma cu 80 de ani a Sfantului Sinod chiar in iulie 2012. Continue reading “Vlad Mixich despre reactii la incinerarea trupului lui Sergiu Nicolaescu”

Man Contac abordeaza si el (asa cum am facut si eu, AICI) in contextul mortii lui Sergiu Nicolaescu (sa aiba Dumnezeu mila de sufletului lui!) chestiunea controversata a incinerarii.
Merita citit.

Vaisamar

Se dau următoarele situații:

Policarp, episcopul Smirnei, a fost ars pe rug cam pe la 155 d.Hr. Martiriul lui Policarp, primul martirologiu creștin, reprezintă una dintre cele mai cunoscute scrieri din corpusul Părinții apostolici, care ar trebui să facă parte din lista de lecturi a oricărui creștin care vrea să fie și nițel cult. Nu depăn aici toată istoria acestui martir (altminteri interesantă), ci o evoc doar pentru finalul său: în urma incinerării sale au rămas numai oasele (calcinate, îmi imaginez) pe care alți creștini le-au adunat și le-au depozitat „unde se cuvenea” (ὅπου καὶ ἀκόλουθον ἦν), expresie prin care probabil ar trebui să înțelegem un mormânt.

Un fost prezbiter penticostal a murit recent la vârsta de 103 ani. Era bătrân, dar n-a murit de moarte bună, ci a murit incinerat, fiindcă a lăsat nesupravegheată o veioză. Nu știu toată povestea, dar de la veioza respectivă a izbucnit…

View original post 696 more words

Lumea Catholica » Despre incinerare şi îngropare: câteva adevăruri catolice de bază

Lumea Catholica » Despre incinerare şi îngropare: câteva adevăruri catolice de bază.

O tema interesanta, despre care am mai discutat pe acest blog.

Despre incinerare, pro si contra

Cu ceva timp in urma ii spuneam nevestei mele, mai in gluma, mai in serios, ca daca mor inaintea ei ar fi poate mai bine sa fiu incinerat, decit sa se chinuie cu toate necazurile unei inmormintari si ingrijirea unui mornint. Sotia mea, care este o ultraconservatoare in aceste chestiuni, ca si in altele, a refuzat pina si discutia despre acest subiect.

Sunt constient ca in mediile ortodoxe de la noi acest subiect suna de-a dreptul a blasfemie. Argumentele aduse insa de adversarii incinerarii sunt de cele mai multe ori absolut ridicole si cel mai adesea n-au nimic de-a face cu Scriptura sau cu teologia crestina.

Continue reading “Despre incinerare, pro si contra”