‘Cu adevărat acesta este preot’ – Marturie despre Pr. Dumitru Zamisnicu

dumitru-zamisnicu
Pr. Dumitru Zamisnicu

Astazi, 15 martie 2016, se implinesc 42 de ani de la inaltarea in slava a Parintelui Dumitru Zamisnicu, pe care am avut marea cinste de a-l cunoaste, la inceputul anilor ’70, pe cind Securitatea incerca sa-l inchida intr-un azil psihiatric, acuzindu-l de ‘delir mistic’.

Redau mai jos inceputul marturiei despre Pr. Zamisnicu, scrisa de un autor necunoscut.

* * *

Aveam la Fedeleşeni, în comuna Brătuleşti, judeţul laşi, o soră după trup. Venea pe la noi şi ne tot vorbea de preotul lor de-acolo, Zamisnicu. Eu o auzeam dar nu prea o luam în seamă, ştiind că sora mea cam iubeşte şi laudă popii. Ba chiar îi mai ziceam:

– Lasă că ştiu eu că tu îi lauzi… Îi tot un popă şi, în fond, asta li-i şcoala: să intre în inima poporului.

S-a făcut mai apoi că am avut nevoie de a mă duce la Tg. Frumos. Întorcându-mă spre casă, sub deal la baltă am ajuns din urmă nişte oameni din Hândreşti. Unul din ei se dă în tovărăşie de drum cu mine.

Printre altele, omul îmi spune că la Brătuleşti a venit un preot care se întrece cu şaga, îi prea din cale-afară. Însă ceea ce face el îi la rău timp, şi lucrează cam cum exagerată îndrăzneală. Ce am mai vorbit apoi nu interesează să spun, însă mi-am pus în minte să mă duc la acest preot spre a-l examina eu însumi. Am tot întârziat până aproape de postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, când alţii au luat-o înaintea mea şi au adus vestea că n-au mai văzut preot ca el. “Cu adevărat acesta este preot”, spuneau. În ziua de 29 iunie 1957, ne-am pregătit mai mulţi şi ne-am dus la el.

Slujba se ţinea la Fedeleşeni. Ajunşi la biserică nu am avut timp nici a-i săruta mâna, că el ne-a cuprins grabnic pe toţi şi ne-a sărutat. Încă nu începuse slujba şi eu i-am cerut să mă mărturisească, fiindcă nu mă mărturisisem în postul acela. Mă aşteptam de la părintele la o laudă, la o felicitare, că postul fusese lung şi eu m-am ferit cu patul iar în ce priveşte masa nu mâncasem deloc carne, din celelalte mai înfruntându-mă. Dar n-a fost de fel aşa! Am să redau, atât cât se poate spune, modul în care a decurs mărturisirea. Aşadar, mă ia părintele în primire: Continue reading “‘Cu adevărat acesta este preot’ – Marturie despre Pr. Dumitru Zamisnicu”

Dumitru Zamisnicu – Credinta in zeghe

Credinta in zeghe Credinta in zeghe - verso

Am primit zilele astea de la domnul Dumitru Zamisnicu cartea sa de evocari despre memoria Pr. Dumitru Zamisnicu, unchiul sau, care a murit in inchisoare, in timpul celei de a doua condamnari, ultima intr-o inchisoare psihiatrica, cu diagnosticul ‘delir mistic’ (pe care, asa cum se vede din sosarul meu de urmarire de la Securitate, m riscat sa-l primesc si eu) .

Despre Pr. Zamisnicu, pe care am avut privilegiul de a-l cunoaste in persoana, am mai scris pe blog, in mai multe locuri (Intre acestea, vezi AICI si AICI).

Odata cu cartea, am primit si un portret al Pr Zamisnicu, pe care il redau mai jos. Continue reading “Dumitru Zamisnicu – Credinta in zeghe”

Teodor Sfatcu – Amintiri cu Pr. Zamisnicu


Calugar athonit (nu este Pr. Zamisnicu)

Ieri, 14 decembrie 2010, am primit pe blog urmatoarea nota:

Buna ziua, domnule Danut Manastireanu!
Sunt un nepot al pr. Dumitru Zamisnicu, despre care ati vorbit in unele scrieri ale dvs. Daca nu cer prea mult, as fi recunoscator sa aflu si altele, in situatia ca mai stiti. Daca nu, multumesc pentru cuvintele frumoase spuse despre el. Va doresc multa sanatate, si sarbatorile care vin sa va gaseasca cu bine.
D. Zamisnicu – Iasi, Romania.

I-am raspuns ca voi lua legatura cu prietenul meu Teodor Sfatcu, care stie mai multe despre parintele (un comentariu despre acesta se gaseste AICI pe acest blog, la nota 3 din text). Continue reading “Teodor Sfatcu – Amintiri cu Pr. Zamisnicu”