Sub umbra Cuv. Paisie de la Neamt
Cei care ma cunosc mai bine stiu ca, desi sunt teolog, sau poate toclai de aceea 😦 , nu sunt o fiinta prea bisericoasa. Poate pentruca port cu mine prea multe rani prilejuite de fratii mei.
Asa incit, duminica trecuta am sarit peste slujba la biserica in care ma inchin de obicei si, impreuna cu un prieten – pe care nu-l voi deconspira, am participat la slujba ortodoxa savirsita la capela Seminarului ortodox din Iasi de prietenul meu Pr. Dragos Bahrim (sper sa nu-i fac vreun rau mentionind public prietenia noastra, caci in atmosfera anti-ecumanica ce domina astazi ortodoxia romaneasca, nu se stie niciodata).
Ne-am asezat mai in spate, dar parintele ne-a zarit si ne-a invitat mai in fata, in naos. Ne-am asezat, deci linga un perete, si am urmarit in continuare slujba. La un moment dat m-am uitat in spatele meu, sa vad sub ‘umbra’ (a se citi, icoana) carui sfint stau. Am vazut, si m-am bucurat. Era icoana cuviosului apisie de le Neamt, un duhovnic pe care nu am avut sansa de a-l cunoaste, dar m-am indragostit de el pentru prima data, citind cartea lui Patapievici Zbor in bataia sagetii. Ca si H-RP, eram si eu alergic la stilul rugos si antiecumenic al unui alt dohovnic faimos din zona Neamt, Parintele Cleopa. Din pricina acestei alergii nu am fost niciodata ispitit sa urmez sfatul de a-l vizita pe Cleopa la manastria Sihastria, pe care mi l-a dat poetul Ioan Alexandru, in singura vizita pe care i-am facut-o acasa. Si nici nu-mi pare rau, caci, din ceea ce stiu despre el, nu cred ca mi-ar fi placut. Desi trebuie sa recunosc ca in vizita facuta recent la Sibiu, un alt prieten al meu, Pr. Vasile Mihoc, mi-a povestit ca cu citeva luni inainte de moartea lui Cleopa a dus la el un grup de teologi catolici si protestanti, si ca parintele i-a primit foarte bine. Cine stie? Poate i-o fi vorbit Dumnezeu in preajma mortii despre lipsa lui de iubire de fratii din alte traditii crestine. Sunt curios sa flu, cind ne vom vedea in ceruri. Asta in cazul ca voi ajunge acolo, caci in legatura cu el nu am indoieli.
Insa de faptul ca nu l-am inilnit pe Paisie, chiar imi pare rau. Asa cum regret ca n-am reusit sa-l vizitez pe Pr Staniloae, asa cum planuiam, inainte de a pleca la studii teologice la Londra, iar cind am revenit acasa in vacanta de Craciun, in decembrie 1993, el trecuse deja la cele vesnice. Pacat.
Nota: Imi spun cunoscatorii (iar eu imi vadesc inca odata ignoranta in cele ale iconografiei) ca sfintul din icoana este de fapt Paisie Velicicovschi, un monah urcainean care a trait in secolul al XVIII-lea, descris in OrthodoxWiki ca ‘ îndrumător al vieții monahale din Moldova și înnoitor al monahismului ortodox prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei. Este prăznuit la 15 noiembrie.’
In ce ma priveste, e bine si cu acesta, mai ales ca este legat de Filocalie.
In ce ma priveste, e bine si cu acesta, mai ales ca este legat de Filocalie.
Persona 
