Educația polițienească și furtul academic | Critic Atac

Educația polițienească și furtul academic | Critic Atac.

Mihaela Michailov face on analiza vitriolanta a starii invatamintului romanesc.

Ea scrie:

Din secunda în care un elev intră în școală, sistemul lui de gândire și reacție critică este fraudat. I se predau lecții succesive de obediență și tăcere. Este dresat să fie ipocrit, să spună ceea ce vor alții să audă, să-și uniformizeze până la alienare punctele de vedere, să-și exerseze umilința pentru că ea îl crește supus și, deci, individ comfortabil pentru o societate precară civic. Elevul este învățat să se lupte obsesiv ca să fie primul într-o competiție care îl depersonalizează și-l face să se plieze pe reguli a căror utilitate nu o înțelege. I se fură constant dreptul de a greși și de a nu ști, dreptul de a nu reuși, de a nu fi un mic manager de succes cu potențial productiv.

Absolut de acord. Trist, foarte trist.

Advertisement

Vladimir Bortun – Este filantropia o datorie?

CriticAtac publica astazi un articol foarte interesant pe tema saraciei si a filantropiei. Cred ca merita citit de cei interesati de aceasta problematica. Iata inceputul articolului:

Probabil că pe mulţi dintre noi ne străbate, din când în când, un oarecare sentiment de vină pentru că nu facem nimic sau nu facem îndeajuns pentru săracii pe care-i vedem pe stradă, în ziare sau la televizor.[1] Ne aducem deodată aminte că avem mai mult decât strictul necesar (avem haine variate, gadget-uri, vacanţe etc.), în vreme ce alţii nu au ce mânca ori dorm în stradă. Numai că, de regulă, alungăm rapid această disonanţă interioară, spunându-ne că, în definitiv, nu e datoria noastră ca indivizi să-i ajutăm pe aceşti săraci. Lăsându-i deoparte pe cei care consideră că săracii îşi merită soarta şi nu trebuie ajutaţi, oamenii cred, în genere, că această datorie revine statului, Bisericii, organizaţiilor caritabile sau persoanelor foarte bogate.

Despre ‘erezia mintuirii neamului’ – un interviu oferit lui Vasile Ernu

Vasile Ernu în dialog cu Dănuţ Mănăstireanu, teolog anglican laic care şi-a făcut un doctorat în teologie ortodoxă la London School of Theology.

În scurta mea perioadă de “exil de toamnă” de la Sarajevo am avut o lungă discuţie cu teologul Dănuţ Mănăstireanu, unul din vechii mei amici din perioada studenţiei ieşene (anii 90). Mănăstireanu este omul care după două discuţii scurte mi-a dat cheile de la apartamentul său pentru a avea acces poate la cea mai mare bibliotecă de teologie (şi nu numai) pe care am văzut-o vreodată. Aici l-am descoperit pentru prima dată pe Karl Barth, unul din teologii mei preferaţi şi tot aici am citit cărţile teologilor eliberării care aveau să-mi devină foarte dragi.

Faţă de Dănuţ Mănăstireanu am o simpatie deosebită şi petru că e unul din foarte puţinii români (pe care-i ştiu) care au mers mereu „contra curentului”: în perioada comunistă a înfruntat direct regimul perzîndu-şi slujba şi fiind nevoit să-şi întreţina familia ani de zile din munci necalificate; tot el a fost unul din puţinii oameni care a refuzat să emigreze (în SUA) cînd regimul comunist i-a cerut acest lucru, iar după 90 nu a profitat de poziţia sa favorabilă, aşa cum mulţi din mediul lui au făcut-o, aventurîndu-se în diverse proiecte „romantice” şi devenind „oaia neagră” a propriei sale comunităţi. În ceea ce priveşte relaţia noastră: sînt domenii în care ne înţelegem foarte bine şi domenii în care ne plasăm la polul opus. Dar acesta e farmecul unei relaţii de „prietenie cu năbădăi”.

CriticAtac inaugureaza la Iasi seria sa de conferinte publice

Conferinţele CriticAtac

Începînd cu luna aprilie, CriticAtac în colaborare cu Fundaţia Friedrich Ebert România, porneşte un nou proiect: Conferinţele CriticAtac.

Proiectul are ca scop aducerea în dezbaterea publică a unor teme majore şi semnificative pentru societatea noastră, precum şi promovarea unor nume noi pe piaţa de idei din România.

Prima conferinţă va avea loc la Iaşi:

Bogdan Murgescu a primit premiul CriticAtac pe 2010

Iata AICI. anuntul si AICI justificarea ampla a acestui premiu. De citit. Se merita.

CriticAtac – Declaratie de intentie

Am primit zilele astea de la amicul vasile Ernu anuntul despre crearea unui nou spatiu neconventional de dialog al ideilor (speram sa fie asa, desi romanii nu prea inteleg conceptul – om fi cumva ‘defectivi de dialog’?).

CriticAtac este un spatiu asumat de stinga, ceea ce i-ar putea exaspera pe unii, dar poate ca tocmai acestora nu le strica sa fie si exasperati din cind in cind. Sa nu li se suie binele la cap.