V. Crezul creștin. Creația și sensul ei

Danut Jemna isi continua periplul printre sensurile Crezului crestin cu o succinta analiza a celui de al doilea articole din Crez, respectiv cel legat de  Creatie.

via V. Crezul creștin. Creația și sensul ei

Advertisements

Adam şi Eva, suspecţi de serviciu | medievalia

Adam şi Eva, suspecţi de serviciu | medievalia.

Chiar daca uneori face consideratii legitime, in esenta Andrei Gaitanaru trateaza in acest text in mod destul de confuz si cu o cunoastere superficiala a problemelor discutate o chestiune controversata in spatiul evanghelic american.

Ca sa nu mai vorbim de apelul la argumente patristice, foarte putin relevente, de vreme ce Parintii Bisericii nu s-au confruntat cu datele pe care trebuie sa le ia in seama in interpretarea lor bibloica teologi precum John Schneider.

Voi ce credeti?

Confesiunea de la Westminster – 4 – Despre creatie

Capitolul IV. Despre creaţie

1. Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, a binevoit, pentru a-şi manifesta gloria puterii, înţelepciunii şi bunătăţii Lui veşnice, la început, să creeze, sau să facă din nimic lumea cu toate lucrurile din ea, vizibile sau invizibile, în decurs de şase zile, şi toate au fost foarte bune.

2. După ce Dumnezeu făcuse toate celelalte creaturi, L-a făcut pe om, parte bărbătească şi parte femeiască, cu suflete raţionale şi nemuritoare, înzestrate cu cunoaştere, neprihănire şi sfinţenie reală, după chipul Său, având legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor şi puterea de a o împlini; dar având şi posibilitatea de a călca legea lui Dumnezeu, lăsaţi în libertatea voinţei lor, care era supusă schimbării. Pe lăngă această lege scrisă în inimile lor, ei au primit porunca de a nu mânca din pomul cunoştineţei binelui şi răului; atâta vreme cât au ţinut-o erau fericiţi în comuniunea lor cu Dumnezeu şi aveau stăpânire asupra celorlalte creaturi. Continue reading “Confesiunea de la Westminster – 4 – Despre creatie”