Omul ceresc (10)

Implinirea vedeniei

M-am trezit şi am început să caut Biblia în toată casa. Restul familiei dormea. Viziunea fusese atât de reală încât atunci când am realizat că fusese doar un vis, am fost foarte îndurerat şi am plâns, trezindu-i pe ceilalţi. Părinţii s-au grăbit să vină la mine în cameră să vadă ce s-a întâmplat. S-au gândit că am înnebunit din cauza postului şi rugăciunii. Le-am spus despre viziunea mea, dar cu cât le vorbeam mai mult, cu atât erau mai convinşi că sunt nebun! Mama mi-a zis: „Soarele a asfinţit şi nimeni nu a venit la noi în casă. Uşa e încuiată.”

Tata m-a ţinut strâns în braţe. Cu lacrimi în ochi el s-a rugat lui Dumnezeu, „Doamne Isuse, fie-ţi milă de fiul meu. Te rog, nu-l lăsa să-şi piardă minţile. Sunt dispus să mă îmbolnăvesc din nou dacă acest lucru îl va ajuta pe fiul meu să nu-şi piardă minţile. Te rog dă-i fiului meu o Biblie!”

îngenuncheat împreună cu tatăl şi mama mea şi am plâns împreună ţinându-ne de mâini.

Deodată am auzit o bătaie slabă în uşă. Continue reading “Omul ceresc (10)”

Omul ceresc (9)

O vedenie cereasca

Am mers acasă şi în fiecare dimineaţă şi după-masă nu mâncam şi nu beam nimic. În fiecare seară mâncam o singură farfurie de orez fiert. Mă rugam cu disperare ca un copil flămând care se roagă Tatălui său ceresc, dorind să fie umplut de Cuvântul Lui. Timp de o sută de zile m-am rugat pentru o Biblie, până ce am simţit că nu mai rezist. Părinţii mei erau siguri că îmi voi pierde minţile.

După câţiva ani mi-am dat seama că această experienţă a fost cea mai dificilă pe care am îndurat-o vreodată.

Apoi, într-o dimineaţă la ora patru, după luni de zile în care L-am implorat pe Dumnezeu să-mi răspundă la rugăciuni, am primit o viziune din partea Lui, în timp ce mă rugam.

Continue reading “Omul ceresc (9)”

Omul ceresc (8)

Disperat dupa o Biblie

Mama mea nu a învăţat niciodată să citească sau să scrie, dar a devenit primul predicator de la noi din sat. Ea conducea o bisericuţă la noi în casă. Deşi mama nu-şi amintea foarte multe din Cuvântul lui Dumnezeu, ne îndemna mereu să ne concentrăm atenţia asupra lui Isus. Dumnezeu ne-a fost mereu alături, ascultându-ne rugăciunile. Când privesc înapoi la vremurile acelea, sunt uimit de modul în care Dumnezeu a folosit-o pe mama mea, în ciuda analfabetismului şi neştiinţei ei. Ea îşi predase inima în totalitate lui Dumnezeu. Unii lideri ai bisericilor de casă din ziua de azi L-au întâlnit pentru prima dată pe Domnul Isus prin lucrarea mamei mele.

La început nu ştiam prea bine cine este Isus, dar L-am văzut cum mi-a vindecat tatăl şi mi-a eliberat familia. Aşa că m-am dedicat cu credinţă Dumnezeului care mi-a vindecat tatăl şi care ne-a salvat. În acea perioadă îmi întrebam mama cine e Isus cu adevărat. Ea îmi spunea: „Isus este Fiul lui Dumnezeu, care a murit pe cruce pentru noi, luându-ne păcatele şi bolile. Toate învăţăturile Sale sunt scrise în Biblie.”

Continue reading “Omul ceresc (8)”

Omul ceresc (7)

O dorinţă împlinită

„Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei.” Isaia 49:1

Domnul m-a chemat să-L urmez la vârsta de 16 ani. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1974, când Revoluţia Culturală [1] încă mai făcea ravagii în China.

În acea perioadă tatăl meu era bolnav. Suferea de o formă severă de astm, care evoluase în cancer la plămâni. Curând cancerul i-a afectat şi stomacul. Doctorul i-a spus că boala este incurabilă şi că va muri curând. Mama a primit teribila veste: „Nu mai există speranţă pentru soţul tău. Du-te acasă şi pregăteşte-te pentru înmormântare.”

Continue reading “Omul ceresc (7)”

Omul ceresc (6)

China sub comunism

În 1949 China a devenit ţară comunistă. Într-un interval de câţiva ani toţi misionarii au fost expulzaţi, clădirile bisericilor au fost închise şi mii de pastori creştini au fost aruncaţi în închisoare. Mulţi şi-au pierdut viaţa. Mama mea a fost de faţă când misionarii au părăsit ţinutul Nanyang la începutul anilor 1950. Ea nu a uitat niciodată lacrimile din ochii lor, care se rostogoleau pe obraji în timp ce se îndreptau spre coastă însoţiţi de gărzi înarmate. Lucrările lor luaseră dintr-o dată sfârşit.

Continue reading “Omul ceresc (6)”

Omul ceresc (5)

Din nou despre Marie Monsen

După evenimentele din 1900, unii oameni au crezut că misionarii se vor speria şi nu vor mai veni niciodată înapoi în China.

Ei se înşelau.

Continue reading “Omul ceresc (5)”

Omul ceresc (4)

Numele meu este Liu Zhenying. Prietenii mei creştini îmi spun fratele Yun.

M-am născut în 1958, în timpul anului chinezesc bisect, fiind cel de-al patrulea copil din cei cinci ai familiei mele. Am venit pe lume într-un sat vechi de fermieri numit Liu Lao Zhuang din ţinutul Nanyang, situat în partea de sud a provinciei Henan din China.

Continue reading “Omul ceresc (4)”