Într-o zi, mama mea era plecată şi tatăl meu trebuia să aibă grijă de mine.
Aveam poate doi ani sau doi ani şi jumătate.
Primisem cadou de curând un set de ceşcuţe de ceai şi erau jucăriile mele favorite.
Tata era în sufragerie şi citea ziarele de seară când eu i-am adus o ceşcuţă de “ceai”, care de fapt era doar apă.
După câteva ceşti de “ceai” şi multe laude pentru un ceai aşa de bun, mama s-a întors acasă.
Tata i-a spus să aştepte şi ea în sufragerie să mă vadă pe mine cum îi aduc o ceaşcă de “ceai”, pentru că eram “atât de drăguţă!”
Mama a aşteptat şi bineînţeles că eu am apărut în sufragerie cu încă o ceşcuţă de “ceai” pentru tata, iar ea l-a privit cum o bea toată.
Apoi i-a spus (cum doar o mama poate şti…):
“Te-ai gandit oare că singurul loc unde ea poate să ajungă să ia apă este toaleta?”
Persona 