Which is the most FAITHFUL translation of the Bible to the original texts? – 2

How do we define Bible faithfulness?

Many conservatives tend to define faithfulness as applied to Bible translation to the degree of literality of a certain version – ‘the more literal, the more faithful’, they say. I beg to differ.

First, I am convinced that a ‘literal’ translation of the Bible is not possible. And, if it was possible, it would be incomprehensible. The main reason is the nature of language. In my opinion, this is the point where structuralists are wrong. They tend to understand language mechanically and unfolding a text would be like an engineer taking an engine apart. That is, I suggest, what the Romanian Beni Faragau tends to do in his approach of the Bible. If this view of the nature of human language would be right, computer scientists would have been able long ago to provide us with automated translation. I have a good friend who is working as an expert for over 25 years in this field and I know very well from him what a nightmare automated translation still is for specialists until this day. And, by the way, precisely because of that, he tends to be even more critical than I am about Beni’s method. Continue reading “Which is the most FAITHFUL translation of the Bible to the original texts? – 2”

Wurmbrand despre Anania, in 1966

Wurmbrand la iesirea din inchisoare

Textul de mai jos este un fragment din depoziţia prezentată de Richard Wurmbrand în data de 6 mai 1966 în faţa unui subcomitet al Senatului Stetelor Unite, cu privire la persecuţia religioasă în România comunistă.

Ca răspuns la o întrebare legată de încercărle regimului comunist din România de a infiltra comunităţile religioase din lumea liberaă cu agenţi de înluenţă antrenaţi de poliţia secretă comunistă, Wurmbrand menţionează trei nume: Iustin Moisescu, Liviu Stan şi Bartolomeo Anania (transcris Ananaia, după pronunţia numelui în engleză).

Continue reading “Wurmbrand despre Anania, in 1966”

Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 3 – solutia

Adevărul este că atât Patriarhul cât şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se aflau într-o situaţie foarte extrem de dificilă. Dacă dădea curs presiunilor externe şi celor venite din partea partidei tradiţionaliste, adeptă a unei atitudini intransigente faţă de orice deviere de la litera canoanelor, Patriarhul ar fi dat o lovitură de moarte deschiderilor ecumenice pe care a încercat să le construiască cu atâta trudă timp de decenii. Dacă pur şi simplu trecea cu vederea cele întâmplate la Timişoara, acest lucru ar fi pus la serioasă îndoială fidelitatea sa faţă de ortodoxie. Acesta ea un risc pe care Patriarhul Daniel nu putea să şi-l asume.

Continue reading “Patriarhul Daniel, un om al noului mileniu – 3 – solutia”